Nou născuții explorează lumea prin atingere. Afecțiunea fizică este esențială în perioada de dezvoltare a nou născutului, iar cu cât beneficiază de mai multe atingeri și îmbrățișări, cu atât creierele lor se vor dezvolta mai armonios.

Un studiu nou a măsurat răspunsurile cerebrale a 125 de copii (prematuri sau născuți la termen) înainte de externare și a aflat că prematurii au un răspuns cerebral mai redus la atingere decât colegii lor născuți la termen.

Mai mult, o analiză mai amănunțită a arătat că răspunsul creierului la atingere a fost mai puternic la copii care au avut mai mult contact cu părinții sau personalul sanitar, chiar dacă erau născuți prematur.

Surprinzător, cu cât copilul suferă mai mult (proceduri medicale dureroase, în ciuda analgeziei administrate) în viața timputie, cu atât răspunsul la atingere poate fi afectat. Studiul nu a repetat măsurătorile la un interval mai mare de timp, deci nu se cunosc efectele suferințelor fizice timpurii asupra copilului pe termen lung.

Lipsa contactului fizic poate altera dezvoltarea funcțiilor motorii, tactile, de explorare multisenzorială și a interacțiunilor socio-emoționale.

Studiul a ridicat totuși unele discuții la nivelul politicilor de sănătate, cu speranța că protocoalele din maternități vor îndemna și vor permite mai mult părinților sau personalului medical să ofere copilului afecțiune.

Sursa: “A prescription for touch: Early experiences shape preterm babies’ brains.” ScienceDaily.