Zilele trecute, Google a prezentat un raport cu cele mai populare căutări din România, înregistrate în 2023. Printre milioanele de combinații, oamenii au căutat și ”ce este scarlatina”. Pentru cei interesați, mai jos vă oferim câteva informații despre această boală a copilăriei, care se întâlnește frecvent la copiii cu vârstele între 5 și 15 ani.
Scarlatina este o boală acută infecțioasă determinată de tipuri toxigene de streptococ beta-hemolitic grup A, caracterizată clinic prin angină, febră, vărsături și exantem specific (erupție scarlatină), cel mai frecvent afectând grupa de vârstă cuprinsă între 5 și 15 ani (scarlatina la copii).
Scarlatina
Diagnosticul este pus pe baza culturii din proba de exsudat faringian. Tratamentul este cu antibiotic, penicilina fiind antibioticul de prima intenție. Frecvent, este o boala ușoară, însă la unii pacienți netratați, în evoluția bolii pot apare complicații infecțioase și post-infecțioase, unele severe. Exemple de complicații tardive postinfecțioase sunt reumatismul articular acut și glomerulonefrita acuta. În prezent, datorită tratamentului cu antibiotice, aceste complicații au devenit rare.
Cauze
Scarlatina este o infecție bacteriană determinată de anumite tipuri de streptococ beta-hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes), care produc toxina eritrogena (eritrotoxina). Streptococcus pyogenes este unul dintre patogenii umani importanți, singurul rezervor cunoscut în natura fiind reprezentat de om.
Bacteria poate fi gasită pe piele, la nivelul gâtului și nasului unde poate trăi fără să provoace probleme. În anumite circumstanțe, streptococul beta-hemolitic de grup A poate provoca infecții noninvazive, cum ar fi faringita sau amigdalita acuta, impetigo (o infecție a pielii) și scarlatina. În rare ocazii, poate cauza boli severe, ca de exemplu sindromul de șoc toxic, fasciita necrozanta și septicemie.
Transmitere
Streptococul beta hemolitic de grup A se transmite astfel:
- Prin contact direct, pe cale aerogena, prin picăturile respiratorii de mucus și salivă care pot fi răspândite prin tuse, strănut, râs sau vorbit de persoanele bolnave. Într-o măsură mai mică, streptococul poate fi transmis de purtătorii asimptomatici (persoane sănătoase care au bacteria și nu prezintă simptome). Contactul direct strâns este modalitatea cea mai frecventă de transmitere, de aceea, riscul de îmbolnavire este mai mare în colectivități și familie.
- Rar, prin intermediul alimentelor contaminate.
- Foarte rar, prin contact indirect, pin atingerea feței, a ochilor sau gurii după ce persoana a atins obiecte contaminate (căni, farfurii, pixuri, jucării sau suprafețe precum mesele, etc.), folosite sau atinse de persoana bolnavă.
- Excepțional, prin contactul cu leziunile cutanate produse de streptococul beta-hemolitic de grup A.
Contagiozitate
Contagiozitatea persoanei bolnave de scarlatină (probabilitatea de a transmite boala) durează atâta timp cât streptococul este prezent în nas, faringe sau pe tegumente. Bolnavul este contagios cu 6 zile înainte de debutul bolii. Dupa începerea tratamentului cu antibiotic, contagiozitatea dispare dupa 24 -maxim 48 ore. Totuși, bolnavii netratați cu antibiotic pot fi surse de infecție chiar și pentru 2-3 săptămâni. Daca există leziuni cutanate purulente, contagiozitatea se poate prelungi mult mai mult (luni de zile).
Se apreciază că aproximativ 20% din populație este purtătoare de streptococ beta-hemolitic de grup A la nivelul orofaringelui. În acest context, scarlatina poate determina apariția de focare în colectivitățile de copii pre-școlari și școlari. Copiii cu vârsta mai mică de 15 ani au o receptivitate mai mare pentru scarlatină.
Semne și simtome
- Scarlatina debutează brusc cu febră înaltă (> 38.3oC) și amigdalită acută (angina sau „roșu în gât”). Amigdalele sunt umflate, roșu intens, cu sau fără puroi, iar ganglionii de la nivelul gâtului sunt adesea măriți și dureroși. Copilul are durere intensă în gât și dificultate la înghițit. Frecvent, pacientul are cefalee (durere de cap), frisoane, vărsături și o stare generală de rău.
- La 1-2 zile de la debutul bolii, apare eritemul caracteristic sub forma de pete roșii mici, de 1-2 mm. Intițial, acestea sunt plate, dar devin treptat proeminente. Sunt fine și aspre la pipăit, având textura de smirghel. Erupția apare inițial la nivelul toracelui și se răspândește apoi rapid în alte părți, frecvent fără să afecteze palmele și fața. Erupția cutanată dispare, în general, în aproximativ 7 zile.
- In prima zi de boală, limba este acoperită cu un depozit alb-cenusiu. Treptat, în urmatoarele zile se descuamează, căpătând un aspect zmeuriu, dat de papilele gustative care devin astfel proeminente. La 10-12 zile începe reepitelizarea (refacerea mucoasei) limbii, aceasta devenind roșu închis și lucioasă, fiind denumită „limba lăcuită” sau „limba de pisică”.
- În perioada de covalescență, după dispariția febrei și a erupției, în zilele 7-15 de boală, apare o descuamare furfuracee (făinoasă) pe față, urechi, gât și torace și în lambouri pe degetele de la mâini și picioare, palme și tălpi. Descuamarea persistă 2-3 săptămâni. În cazurile ușoare de scarlatina, poate trece neobservată.
Diagnosticarea
Principalul scop al diagnosticării infecțiilor streptococice este reducerea riscului de dezvoltare a complicațiilor. Testarea confirmă diagnosticul și permite începerea rapidă a tratamentului cu antibiotic.
Testul de depistare rapida a antigenului streptococului beta-hemolitic de grup A
Cel mai rapid mod de diagnosticare se face prin testul de depistare rapidă a antigenului streptococului beta-hemolitic de grup A. Testul permite obținerea unui rezultat în câteva minute, comparativ cu rezultatele culturii care devin disponibile in 24-72 ore. Dacă testul este pozitiv (a identificat prezenta bacteriei), se începe imediat tratamentul cu antibiotic. Daca testul este negativ, în prezenta unor manifestări clinice sugestive, se impune obligatoriu efectuarea exudatului faringian.
Exudat faringian
Cultura din proba de exudat faringian este “investigația de aur” pentru diagnosticul anginelor streptococice. Dacă exudatul este recoltat corect, cultura are o precizie de 90-95% în diagnosticul anginelor streptococice. Recoltarea probelor de exudat faringian se face înainte de începerea tratamentului cu antibiotic. Dezavantajul acestui test este obținerea rezultatului în 1-3 zile.
Tratament
Fiind o infecție bacteriană, tratamentul scarlatinei constă din antibiotice, de elecție penicilina. În cazul în care copilul este alergic la penicilină, medicul va prescrie un alt antibiotic (eritromicină, claritromicină sau azitromicină). NU aplicați tratament după ureche! Consultați medicul pentru control și tratament de specialitate.
Boala este autolimintantă – infecția poate trece dupa 1-2 săptămâni, chiar și fără tratament. Totuși, tratamentul cu antibiotic limitează transmiterea bolii altor persoane (pacientul nu mai e contagios după 24 ore (maxim 48 de ore) de la începerea tratamentului cu antibiotic și previne complicațiile. De aceea, este important să se respecte durata completă a tratamentului prescris de medic, chiar dacă simptomele se ameliorează complet.
Cazurile ușoare de scarlatină se izolează la domiciliu minim 7 – 10 zile. Copilul se poate reîntoarce în colectivitate după cel puțin 24 de ore de antibiotic și dacă nu mai are febră.
Alte remedii
Pentru a diminua disconfortul și suferința copilului, puteți aplica și alte remedii pe lângă tratamentul medicamentos. Copilul trebuie să se odihnească, să se hidrarteze și să consume alimente care ameliorează disconfortul din gât. Lichidele calde (supa) și gustările reci contribuie la ameliorarea durerii în gât. Mențineți o temperatură adecvată în cameră și o umiditate corespunzătoare.
Prevenție
Nu există un vaccin care să prevină scarlatina. Cea mai buna strategie de prevenție a scarlatinei este respectarea măsurilor universale de precauție împotriva infecțiilor: igiena cotidiană – spălarea mâinilor cu apă și săpun, evitarea folosirii în comun a ustensilelor de mâncat. În cazul în care copilul tușește, este important să-și astupe nasul și gura cu un șervețel sau în plica cotului. Strănutul sau tușitul în palmă poate duce la transmiterea germenilor.
