Cand o persoana moare, ar putea fi sfarsitul calatoriei acestuia prin aceasta lume, dar nu si a corpului deoarece va incepe un lung proces de descompunere. Deci, ce se intampla cand corpurile se descompun si de ce ar trebui sa invatam despre asta? Ce se intampla cu cadavrele in mod firesc? Ce se intampla daca nu sunt arse sau daca nu sunt imbalsamate, pentru a intarzia procesul de descompunere? In conditii naturale, de exemplu, daca corpul este lasat afara intr-un mediu natural sau plasat intr-un mormant superficial, acesta va incepe sa se dezintegreze lent, pana cand vor ramane doar oasele. In acest articol, va fi descris procesul de descompunere si se va explica de ce poate fi util sa intelegem ce se intampla corpului dupa moarte.
Ce se intampla in descompunere?
Desi majoritatea cred că descompunerea este sinonima cu putrefactia, nu este asa. De fapt, descompunerea unui corp uman este un proces mai lung cu multe etape, dintre care putrefactia este doar o parte.
Descompunerea este un fenomen prin care componentele organice complexe ale unui organism viu anterior se separa treptat în elemente tot mai simple. In cuvintele omului de stiinta criminalist M. Lee Goff, este „un proces continuu, incepand de la punctul de deces si terminand atunci cand corpul a fost redus la un schelet”.
Exista mai multe semne ca un organism a inceput procesul de descompunere, explica Goff. Poate cele trei cele mai cunoscute, care sunt adesea citate în dramele criminalitatii, sunt livor mortis, rigor mortis si algor mortis.
Livor mortis, Rigor mortis si Algor mortis
Livor mortis se refera la punctul in care corpul unei persoane decedate devine foarte palid sau cenusiu, imediat dupa moarte. Acest lucru se datoreaza pierderii circulatiei sanguine, deoarece inima se opreste sa bata.
Sangele incepe sa se aseze, din cauza gravitatiei, in cele mai mici portiuni ale corpului, cauzand decolorarea pielii. Acest proces poate incepe dupa aproximativ o ora si poate continua pana la 9-12 ore.
In rigor mortis, corpul devine rigid deoarece toti muschii sunt tensionati din cauza modificarilor care apar la nivel celular. Rigor mortis se stabileste la 2-6 ore dupa moarte si poate dura 24-84 de ore, dupa aceea, muschii devin din nou flexibili.
Un alt proces timpuriu este algor mortis, care apare in momentul in care corpul se raceste, cand acesta inceteaza sa-si mai regleze temperatura interna. Temperatura la care ajunge corpul depinde de temperatura mediului ambiant fiind nevoie de aproximativ 18-20 de ore de la moarte.
Alte semne de descompunere
Nuanta verzuie pe care o capata cadavrul este cauzata de gazele ce se acumuleaza in interiorul cavitatilor sale. Aceste gaze contin o substanta specifica numita hidrogen sulfurat. Hidrogen sulfat reactioneaza cu hemoglobina din sange si formeaza sulfhemogobina, dand astfel pigmentul verzui al cadavrului.
Un alt semn de descompunere este reprezentat de desprinderea pielii (pielea se separa cu usurinta de corp).
Un fenomen cunoscut sub numele de „marmura” apare atunci când anumite tipuri de bacterii gasite in abdomen migreaza în vasele de sange, capatand astfel o nuanta violet-verzuie. Acest efect apare pe anumite parti ale corpului – trunchi, picioare si brate, luand aspect de marmura.
In cazurile in care ochii raman deschisi, partea expusa a corneei se va usca, lasand o decolorare rosu-portocaliu pana la negru. Acest fenomen este denumit „tache noire”, ceea ce inseamna „pata neagra” in franceza.
In cele din urma apare fenomenul de putrefactie in care este prezenta actiunea agentilor bacterieni, fungi, insecte si alti agenti de curatare, pana cand toate tesuturile moi sunt indepartate si ramane doar scheletul.
Etapele descompunerii
Diferiti oameni de stiinta au impartit procesul de descompunere in cinci etape distincte.
Prima etapa, sau stadiul proaspat se refera la corpul imediat dupa moarte, cand sunt putine semne de descompunere. Unele procese ce pot incepe in acest moment sunt: decolorarea verzuie, livor mortis si tache noire. Unele insecte, de obicei zburatoare, pot ajunge de asemenea in acest stadiu, prin depunerea oualelor din care vor iesi larve ce vor contribui la indepartarea tesutului moale din jur.
A doua etapa a descompunerii este reprezentata de gazele ce se acumuleaza in abdomen, dand corpului un aspect umflat.
Pana la oase
In cea de-a treia etapa, pielea se desprinde datorita putrefactiei si actiunii viermilor, permitand eliberarea gazelor acumulate. Din acest motiv. Corpul incepe sa emita mirosuri puternice si distinctive. Mirosul specific este dat de doua chimicale rezultate din descompunere: cadaverina si putrescina. La acestea se adauga diferiti compusi pe baza de sulf.
A patra etapa a descompunerii este reprezentata de reducerea cadavrului la piele, cartilaj si os. In acest moment, diferite tipuri de insecte vin pentru a elimina tesutul mai moale, lasand doar oasele.
Etapa finala de descompunere este etapa scheletului in care doar scheletul si uneori parul mai raman.
De cat timp este nevoie ca un cadavru sa se descompuna in mare masura depinde de aria geografica in care se gaseste corpul si de conditiile de mediu. Daca un cadavru se gaseste intr-un climat uscat, cu temperaturi foarte scazute sau foarte ridicate s-ar putea mumifica.
Imbalsamarea
Se recurge la imbalsamare pentru ca familia si prietenii sa poata lua parte la inmormantare fara sa fie nevoiti sa suporte mirosul greu al unui cadavru.
In procesul de imbalsamare, trupul este umplut cu chimicale, de exemplu formaldehida, care sunt introduse in corp cu ajutorul unei pompe, direct in sistemul circulator. Apoi continutul stomacului este complet golit.
De ce sa stim toate acestea?
Avand o idee clara despre ce se intampla cu un corp dupa moarte ar trebui să ajute la inlaturarea aurei ingrozitoare care inconjoara constientizarea propriei noastre mortalitati. Si, de asemenea, ne poate ajuta să avem mai multa grija de cei dragi, chiar și după momentele lor finale.
Oamenii de stiinta au observat ca, de exemplu, ideea gresita precum cadavrele pot raspandi cu usurinta boala este sprijinita de imaginea senzationala a cadavrelor din mass-media. Aceasta problema este deosebit de grava in cazul deceselor cauzate de dezastrele naturale. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) afirma: „cadavrele din dezastrele naturale nu produc, in general, epidemii”.
