Oamenii de știință știu de ceva vreme că un antrenament ”zdravăn” la sala de forță poate reduce durerea pe o durată scurtă de timp. Cum mușchii încep să doară în timpul unui antrenament prelungit, corpul eliberează niște substante opioide, cum sunt endorfinele, care diminuă durerea și disconfortul. Acest efect este numit hipoalgezie indusă de efort și începe în timpul efortului și ține în jur de 20-30 de minute după terminarea efortului. Dar încă nu se știa dacă exercițiul fizic poate modifica răspunsul corpului la durere pe termen lung.
Așadar, niște cercetători din Australia au încercat să afle răspunsul printr-un studiu făcut pe un lot de 24 de adulti pe care i-au împărțit în 2 loturi – 12 adulți tineri și sănătoși, dar inactivi, care și-au manifestat interes pentru exercițiul fizic și 12 care preferau să nu facă nici un fel de activitate fizică.
Fiecare dintre noi simțim durerea diferit și fiecare dintre noi avem un ”prag al durerii” – punctul în care începem să simțim durerea și o ”toleranță la durere” – durata de timp în care putem suporta durerea până încetăm activitatea care a cauzat-o.
În acest studiu, cercetătorii au măsurat pragul durerii utilizând o sondă care, aplicată pe braț, exercită presiune pe suprafața pielii. Voluntarii au fost instruiți să spună ”stop” când simțeau că presiunea începe să fie dureroasă, depășind astfel pragul durerii. Toleranța la durere au măsurat-o cu ajutorul unei tehnici mai elaborate în care au fost folosite aparate de măsurat tensiunea arterială. Apoi, bineînțeles, lotul de voluntari care voiau să facă exerciții fizice a fost ”pus la treabă” timp de 6 săptămâni. Ceilalți 12 și-au continuat stilul de viață inactiv.
După 6 săptămâni, toți voluntarii s-au întors la laborator și au fost retestate pragul și toleranța la durere. Cum era de așteptat, la volunarii din grupul de control nu s-a descoperit vreo schimbare. Dar voluntarii din grupul care au făcut exercițiu fizic au dovedit o creștere substațială a toleranței la durere. Pragul nu s-a schimbat; ei simțeau durerea la același punct în care l-au simțit și înainte. Dar toleranța lor la durere a crescut. Ei au continuat să țină acele manșete de măsurat tensiunea mai mult decât înainte, chiar dacă durerea era deja instalată.
Pentru mine, rezultatul sugerează că participanții care au făcut exerciții fizice au devenit mult mai ”stoici” și probabil că nu au văzut durerea chiar așa de amenințătoare după exercițiu, chiar dacă-i durea la fel de mult”, spune Matthew Jones, unul din cercetătorii implicați în studiu.
Implicațiile studiului sunt considerabile, a mai spus Jones. Aceste rezultate ne aduce aminte de faptul că, dacă ne vom ține de un program de exercițiul fizic, discomfortul fizic se va diminua, chiar dacă vom crește efortul. Creierul începe să accepte faptul că suntem mai ”tari” decât el s-a gândit și ne va lăsa să continuăm mai mult, chiar dacă durerea în sine nu a scăzut.
Acest studiu poate avea însemnătate și pentru persoanele care suferă de durere cronică. Chiar dacă oricine în această situație ar trebui să consulte un medic înainte să înceapă exercițiul fizic, a mai spus el, experimentul sugerează că exercițiul în cantități moderate poate schimba percepția persoanelor despre durere și să-i ajute să îndeplinească mai bine activitățile zilnice.
Sursa: NewYork Times
