Cercetarea oferă dovezi empirice despre modul în care multilingvismul acționează ca un scut protector la nivel individual. În mod normal, pe măsură ce înaintăm în vârstă, conexiunile dintre miliardele de celule nervoase se deteriorează treptat, determinând scăderea memoriei și încetinirea vitezei de gândire. Cu toate acestea, noul studiu demonstrează că efortul cognitiv asociat antrenamentului lingvistic constant poate întârzia semnificativ această degradare inevitabilă.

Impactul direct: Câți ani câștigă creierul prin poliglotism

Datele prezentate la Barcelona stabilesc o corelație directă între numărul de limbi vorbite de un individ și nivelul de întinerire a structurilor sale cerebrale. Analizele arată că persoanele bilingve, care folosesc curent două limbi, posedă un creier care pare, în medie, cu aproximativ șase ani mai tânăr decât cel al subiecților monolingvi, care utilizează doar limba maternă.

Pentru persoanele care vorbesc trei limbi străine, beneficiul neurobiologic crește, structura lor cerebrală fiind evaluată ca fiind cu aproximativ șapte ani mai tânără. Marea surpriză a cercetării apare însă în cazul poligloților care stăpânesc patru sau mai multe limbi: în situația acestora, creierele lor sunt estimate ca având o vârstă biologică cu până la 13 ani mai mică decât vârsta lor cronologică reală.

Tehnologia din spatele studiului: Inteligența Artificială și neuroimagistica

Pentru a evalua corect acest impact la nivel individual, o echipă internațională formată din experți din Spania, Chile, Argentina și Irlanda și-a concentrat eforturile asupra regiunii Țării Bascilor. Această zonă reprezintă un model ideal datorită nivelului său ridicat de multilingvism, localnicii alternând frecvent în viața de zi cu zi spaniola, basca, franceza și engleza.

Oamenii de știință au utilizat magnetoencefalografia pentru a analiza activitatea cerebrală a 728 de voluntari de vârste diferite și cu grade diverse de competență lingvistică. Datele obținute au fost procesate ulterior cu ajutorul algoritmilor de Inteligență Artificială (IA) cu scopul de a calcula nivelul standard de conectivitate cerebrală optimă pentru fiecare etapă a vieții, stabilind un etalon. În etapa finală, au fost comparate scanările unui al doilea grup independent, alcătuit din 144 de persoane distribuite în mod egal în funcție de numărul de limbi stăpânite, confirmându-se definitiv precizia rezultatelor.

Profunzimea cunoașterii și momentul startului fac diferența

Dr. Lucia Amoruso, cercetătoare la Basque Center on Cognition, Brain and Language din San Sebastián, a explicat că efectul benefic nu depinde exclusiv de numărul brut de limbi acumulate. „Un nivel mai ridicat de competență lingvistică, fluiditatea în exprimare și achiziția timpurie a unei a doua limbi au fost asociate cu o încetinire mai pronunțată a îmbătrânirii cerebrale”, a subliniat ea. Acest detaliu demonstrează că experiența multilingvă funcționează ca un gradient, valoarea reală fiind dată de profunzimea și durata utilizării limbilor.

Perspective educaționale și prudența necesară în comunitatea științifică

Această descoperire a generat dezbateri productive în comunitatea academică. Profesorul Christina Dalla, neurocercetător la Universitatea din Atena, pledează pentru integrarea acestor date în politicile educaționale: „Studiul sugerează că învățarea limbilor străine ne ajută creierul să rămână tânăr mai mult timp, iar cu cât începem mai devreme, cu atât rezultatele sunt mai bune. Trebuie să susținem activ acest proces în școli și pe tot parcursul vieții”.

Pe de altă parte, Eef Hogervorst, profesor de psihologie biologică la Universitatea Loughborough, îndeamnă la o abordare nuanțată. Ea a atras atenția că persoanele poliglote au adesea tendința de a adopta în ansamblu un stil de viață mai sănătos sau pot proveni din medii stimulate cultural, care le oferă acces facilitat la alte activități cu rol protector, precum lectura profundă și educația continuă.

Datele solide ale studiului reconfirmă certitudinea că efortul mental sistematic necesar pentru a naviga între sisteme lingvistice diferite reprezintă o veritabilă gimnastică neuronală. Aceasta constituie un instrument de neegalat pentru conservarea funcțiilor cognitive, garantând o bătrânețe activă și lucidă.

Cercetarea subliniază că această combinație toxică – stresul și alcoolul – acționează sinergic, provocând daune mult mai mari la nivelul sistemului nervos central decât ar face-o oricare dintre acești doi factori luați separat. Descoperirea oferă o nouă perspectivă fundamentală asupra motivelor pentru care dependența este atât de greu de învins și de ce declinul cognitiv prematur este strâns legat de obiceiurile nocive din tinerețe.

Cercul vicios dintre stres și alcool

Oamenii de știință au recunoscut de mult timp că stresul și consumul de alcool se alimentează reciproc într-o spirală distructivă. Deși alcoolul poate oferi o ușurare temporară și iluzorie în fața stărilor de anxietate sau presiune psihologică, consumul repetat slăbește capacitatea naturală a creierului de a gestiona stresul pe cont propriu.

Noul studiu, efectuat pe modele animale de laborator, arată însă că daunele sunt mult mai durabile și mai profunde decât se estima anterior. Subiecții care au fost expuși la un consum ridicat de alcool ca răspuns la stres în perioada de tinerețe au manifestat o tendință extrem de ridicată de a reveni la consumul compulsiv la vârsta mijlocie, atunci când au fost supuși din nou la factori de stres. Această vulnerabilitate crescută s-a menținut chiar și după perioade îndelungate de abstinență completă, demonstrând că „amprenta” structurală lăsată pe creier nu dispare odată cu oprirea consumului.

Degradarea centrului de decizie și legătura cu demența

Modificările anatomice și funcționale cele mai severe au fost identificate în cortexul prefrontal, zona cerebrală responsabilă de luarea deciziilor, controlul impulsurilor și flexibilitatea cognitivă. Combinația dintre stres și alcool deteriorează grav rețeaua de conexiuni neuronale (cablajul structural) din acest centru critic.

„Știm că alcoolul este un factor de risc major pentru declinul cognitiv precoce, iar acum am observat că această combinație specifică dintre alcool și stres creează exact acel tip de probleme de adaptare la situații noi care apar în fazele inițiale ale demenței și ale bolii Alzheimer.” > — Echipa de cercetare, Universitatea Massachusetts Amherst

Cercetătorii au observat că subiecții testați prezentau o rigiditate mentală accentuată și dificultăți majore în a-și schimba comportamentul atunci când regulile mediului înconjurător se modificau. În condiții normale de învățare bazate pe rutină, diferențele dintre subiecții expuși și cei din grupul de control au fost minime. Cu toate acestea, incapacitatea patologică de adaptare flexibilă a ieșit la iveală imediat ce contextul a solicitat o reevaluare rapidă a situației.

Dincolo de voință: o alterare structurală permanentă

Una dintre cele mai importante concluzii ale acestui studiu este aceea că renunțarea la alcool și menținerea sobrietății pe termen lung nu reprezintă doar o simplă chestiune de „voință” sau determinare psihologică. Deoarece sistemul de cablare al creierului este deteriorat fizic, capacitatea unui individ de a lua decizii corecte sub presiune este compromisă organic.

După un istoric combinat de stres și consum de alcool, creierul funcționează pur și simplu după alte coordonate structurale. Această constatare promite să schimbe radical modul în care ar trebui abordate terapiile de recuperare. În loc să se bazeze exclusiv pe consiliere comportamentală standard, strategiile de tratament viitoare trebuie să dezvolte intervenții capabile să adreseze aceste diferențe structurale de lungă durată, ajutând la recondiționarea circuitelor afectate.

Implicații pentru sănătatea tinerilor

Rezultatele studiului trag un semnal de alarmă puternic pentru tinerii adulți care apelează frecvent la băuturi alcoolice ca remediu rapid după o zi epuizantă sau în perioade de incertitudine. Ceea ce este perceput ca un mecanism de relaxare inofensiv își poate arăta efectele devastatoare zeci de ani mai târziu, sub forma unei predispoziții la îmbătrânire cerebrală prematură și a unui risc uriaș de recidivă în fața greutăților vieții.

Atunci când ne gândim la suplimentele pe bază de ulei de pește, primele beneficii care ne vin în minte sunt legate de protecția cardiovasculară, reducerea inflamațiilor sau sprijinirea funcțiilor cognitive. Cu toate acestea, o amplă cercetare condusă de specialiști în neurocriminologie aduce în prim-plan o descoperire surprinzătoare: administrarea de Omega-3 poate reduce comportamentul agresiv cu până la 28%.

Studiul coordonat de Adrian Raine, un renumit neurocriminolog de la Universitatea din Pennsylvania (Penn), arată că o intervenție nutrițională accesibilă și ieftină ar putea juca un rol crucial în temperarea acceselor de furie și a comportamentelor violente. Concluziile, publicate în revista de specialitate Aggression and Violent Behavior, sugerează că alimentația ne influențează chimia creierului mult mai mult decât am fi tentați să credem.

Radiografia unei metaanalize de proporții

Descoperirea nu este o coincidență izolată. Echipa de cercetători de la Penn a construit acest studiu pe baza unor cercetări anterioare mai restrânse, realizând o metaanaliză riguroasă. Analiza a inclus 29 de studii clinice randomizate și controlate (RCT), totalizând 35 de eșantioane independente din 19 laboratoare diferite din întreaga lume. Evaluarea a acoperit date colectate pe o perioadă de aproape trei decenii, între anii 1996 și 2024, implicând un număr impresionant de 3.918 participanți.

Unul dintre cele mai solide argumente ale acestui studiu este consistența rezultatelor. Efectul de reducere a agresivității — descris de cercetători ca fiind unul „modest, dar semnificativ” — a fost observat independent de variabile precum vârsta, sexul, diagnosticul medical anterior, durata tratamentului sau mărimea dozei administrate. Studiile analizate au inclus profile demografice extrem de diverse, de la copii și adolescenți cu vârste sub 16 ani, până la adulți cu vârste cuprinse între 50 și 60 de ani. În toate aceste categorii, suplimentarea cu Omega-3 a demonstrat un impact pozitiv pe termen scurt, perioada medie de tratament din cadrul testelor fiind de 16 săptămâni.

Combaterea furiei: De la impuls la premeditare

O noutate majoră adusă de această metaanaliză este legată de tipurile de agresivitate pe care acizii grași reușesc să le atenueze. Până la publicarea acestor date, comunitatea științifică nu era sigură dacă Omega-3 poate influența formele diferite sub care se manifestă violența umană. Rezultatele au arătat însă o eficiență clară pe ambele fronturi studiate:

• Agresivitatea reactivă: Acea reacție impulsivă, de moment, care apare ca răspuns direct la o provocare sau amenințare percepută (comportamentul de tip „furios și iute la mânie”).

• Agresivitatea proactivă: Comportamentul agresiv calculat, premeditat și planificat în avans pentru atingerea unui scop.

Ambele dimensiuni ale comportamentului antisocial au înregistrat scăderi vizibile, în special în cazul evaluărilor bazate pe chestionarele de autoraportare completate de subiecți. Oamenii de știință consideră că explicația rezidă în proprietățile biologice ale acizilor EPA și DHA (principalele forme active ale Omega-3). Aceștia reduc inflamația de la nivelul organismului și ajută la menținerea bunei funcționări a proceselor cerebrale vitale, facilitând o mai bună autoreglare emoțională și control al impulsurilor în momentele tensionate.

O soluție complementară, nu un remediu magic

Neurocriminologul Adrian Raine atrage atenția asupra modului în care trebuie interpretate și aplicate aceste rezultate în viața de zi cu zi. „Omega-3 nu este un glonț magic care va rezolva complet problema violenței în societate”, a subliniat profesorul de la Universitatea din Pennsylvania. Cu toate acestea, datele acumulate arată clar că acest nutrient poate ajuta considerabil.

Din punct de vedere clinic și social, cercetătorii susțin că a sosit momentul ca suplimentarea cu ulei de pește să fie implementată la scară mai largă ca o terapie adiacentă. Fie că este vorba despre mediul familial, clinici medicale sau chiar sistemul de justiție penală și penitenciare, introducerea acestui obicei poate sprijini semnificativ alte măsuri terapeutice, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală (CBT) sau medicația psihiatrică standard.

„La modul cel mai simplu, părinții care caută un tratament pentru un copil agresiv ar trebui să știe că, pe lângă terapia recomandată, o porție sau două de pește în plus în fiecare săptămână ar putea fi de un real ajutor”, concluzionează Raine.

Deși comunitatea științifică cere continuarea investigațiilor pentru a stabili dacă aceste efecte benefice se mențin și pe termen lung (după oprirea administrării), dovezile actuale sunt suficiente pentru a face o schimbare în dietă. Până la urmă, introducerea în meniu a peștelui gras (precum somonul, sardinele sau macroul) sau utilizarea suplimentelor de calitate vine la pachet cu un cost scăzut, riscuri minime și o listă lungă de alte beneficii pentru întregul organism.

(Sursa studiu initial: https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1359178924000466)

Academy of Medical Royal Colleges, organizația care reunește 23 de colegii medicale din Regatul Unit și Irlanda, a transmis guvernului britanic o evaluare oficială în cadrul consultării publice privind siguranța copiilor în mediul online. Medicii susțin că utilizarea excesivă a platformelor digitale produce efecte grave asupra sănătății mintale și fizice a tinerilor, iar amploarea fenomenului necesită intervenții similare celor adoptate în trecut împotriva industriei tutunului.

Potrivit datelor prezentate de organizație, mai mult de jumătate dintre cei 132 de medici chestionați au declarat că întâlnesc săptămânal cazuri de probleme medicale asociate utilizării tehnologiei și rețelelor sociale. Situațiile raportate includ anxietate, depresie, tulburări de somn, expunere la conținut violent sau pornografic, automutilare, dar și accidente provocate de imitarea provocărilor virale distribuite online.

Tema a devenit una dintre cele mai dezbătute în politica britanică după mai multe cazuri mediatizate ale unor adolescenți care și-au pierdut viața sau au fost răniți în urma participării la provocări promovate pe platforme precum TikTok. Mama unui băiat britanic de 14 ani, despre care familia crede că a murit în urma unei astfel de provocări online, a cerut public guvernului să adopte rapid o interdicție pentru minorii sub 16 ani.

Presiunea asupra autorităților britanice a crescut și după modelul adoptat de Australia, care a devenit prima țară ce a introdus o interdicție națională privind accesul copiilor sub 16 ani la rețelele sociale. Mai multe state europene analizează măsuri similare, în timp ce Londra discută variante precum limitarea timpului petrecut online, introducerea unor „ore de stingere” digitale, restricționarea algoritmilor personalizați și eliminarea funcțiilor considerate adictive, cum ar fi scroll-ul infinit sau notificările permanente.

Oficialii britanici au transmis că sunt pregătiți să adopte măsuri suplimentare față de actuala legislație privind siguranța online. Secretarul pentru tehnologie, Liz Kendall, a declarat pentru presa britanică faptul că executivul ia în calcul atât o interdicție completă pentru anumite categorii de vârstă, cât și restricții severe asupra funcțiilor platformelor sociale.

În paralel, sute de familii din Marea Britanie participă deja la programe pilot prin care testează eliminarea rețelelor sociale din viața copiilor, introducerea unor limite stricte de timp și restricționarea utilizării telefoanelor mobile înainte de culcare. Primele concluzii invocate de organizatori indică îmbunătățiri privind somnul, concentrarea și relațiile familiale.

Dezbaterea rămâne însă controversată. O parte dintre experți avertizează că interdicțiile totale pot fi dificil de aplicat și riscă să împingă activitatea copiilor către platforme mai puțin reglementate. De asemenea, unii adolescenți britanici intervievați de Reuters s-au declarat împotriva restricțiilor generale, susținând că rețelele sociale reprezintă pentru ei un spațiu important de comunicare și informare.

Totuși, raportul medicilor britanici se adaugă unui număr tot mai mare de studii și analize internaționale care indică efectele negative ale expunerii excesive la algoritmi și conținut digital asupra dezvoltării adolescenților. Cercetări recente arată că platformele sociale pot amplifica distribuirea conținutului periculos sau manipulator către minori și pot contribui la creșterea problemelor de sănătate mintală în rândul tinerilor.

Într-o evoluție fără precedent pentru sistemele medicale globale, tulburările mintale au depășit afecțiunile cardiovasculare, cancerul și bolile musculo-scheletice, devenind principala cauză de dizabilitate la nivel mondial. Conform unui studiu de amploare, numărul persoanelor care trăiesc cu o tulburare mintală a ajuns la aproape 1,2 miliarde, ceea ce reprezintă o dublare a cifrelor înregistrate în anul 1990.

Analiza complexă a fost realizată de o echipă internațională de cercetători de la Institutul pentru Metrica și Evaluarea Sănătății (IHME), în colaborare cu Universitatea din Queensland, Centrul de Cercetare în Sănătate Mintală din Queensland (Australia) și Universitatea din Washington (SUA). Oamenii de știință au examinat prevalența și impactul a 12 categorii de tulburări mintale pe o perioadă de peste trei decenii (1990–2023), acoperind date din 204 țări și teritorii.

O povară istorică asupra calității vieții

Cercetarea arată că tulburările mintale au reprezentat, la nivelul anului 2023, peste 17% din totalul anilor trăiți cu dizabilitate (YLD – Years Lived with Disability) pe întreaga planetă. De asemenea, dacă ne raportăm la povara totală a bolilor — indicatorul DALY (Disability-Adjusted Life Years), care cumulează anii pierduți prin deces prematur și cei trăiți cu incapacitate de funcționare —, problemele de sănătate mintală au urcat pe locul al cincilea la nivel global, o creștere alarmantă față de poziția a 12-a pe care o ocupau în 1990.

Principalele motoare ale acestei explozii statistice sunt tulburările de anxietate și tulburarea depresivă majoră. Datele indică faptul că, începând cu anul 2019, incidența depresiei majore standardizate în funcție de vârstă a crescut cu aproximativ 24%, în timp ce tulburările de anxietate au înregistrat un salt masiv de peste 47%. Ambele afecțiuni au atins praguri maxime în anii imediat următori pandemiei de COVID-19.

Femeile și adolescenții, categoriile cele mai vulnerabile

Raportul evidențiază discrepanțe majore de gen și vârstă. În 2023, povara globală a fost resimțită mult mai acut de populația feminină: aproximativ 620 de milioane de femei din întreaga lume trăiau cu o tulburare mintală, comparativ cu 552 de milioane de bărbați. Femeile prezintă rate semnificativ mai mari în ceea ce privește anxietatea și depresia, în timp ce în rândul bărbaților s-au observat rate mai mari de tulburări neurodezvoltate și comportamentale, cum ar fi ADHD sau autismul.

De asemenea, grupa de vârstă cea mai afectată la nivel global este cea a tinerilor între 15 și 19 ani. Experții avertizează că această concentrare a cazurilor în perioada adolescenței târzii pune în pericol parcursul educațional și profesional al noilor generații.

„Aceste tendințe ascendente pot reflecta atât efectele prelungite ale stresului asociat pandemiei, cât și factori structurali pe termen lung, cum ar fi sărăcia, nesiguranța, abuzul, violența și scăderea conectivității sociale”, a explicat dr. Damian Santomauro, profesor asociat la Centrul de Cercetare în Sănătate Mintală din Queensland și autor principal al studiului.

Un decalaj critic în accesul la tratament

Dincolo de cifrele brute, studiul scoate la iveală o realitate sumbră privind capacitatea de răspuns a sistemelor medicale. La nivel mondial, doar 9% dintre persoanele care suferă de depresie majoră primesc un tratament minim adecvat. În aproximativ 90 de țări, în special cele cu venituri mici și medii, acest procent scade sub 5%. Chiar și în statele cu resurse financiare mari, cum sunt Australia, Canada sau Țările de Jos, acoperirea serviciilor medicale de specialitate abia depășește pragul de 30%.

Cercetătorii avertizează că, indiferent de nivelul economic al unei țări, povara este extrem de ridicată și necesită o schimbare radicală de strategie. Aceștia fac un apel ferm către guverne pentru investiții masive și susținute în infrastructura de sănătate mintală, programe de depistare timpurie în școli și o monitorizare mult mai riguroasă a datelor clinice.

Specialiștii spun că fenomenul este legat de modul în care creierul și sistemul nervos controlează activitatea musculară. În condiții de stres, organismul activează mecanismele de tip „fight or flight”, crescând nivelul hormonilor de stres, precum cortizolul și adrenalina. Pe termen scurt, acest răspuns poate fi util, însă atunci când stresul devine constant, efectele asupra corpului încep să fie negative.

Creierul și mușchii funcționează ca un sistem integrat

Noile studii arată că performanța musculară nu depinde exclusiv de masa musculară sau de condiția fizică, ci și de starea psihică și de eficiența conexiunilor dintre creier și mușchi. O analiză publicată în revista Frontiers in Physiology evidențiază faptul că oboseala neuromusculară este influențată de interacțiunea dintre cortexul cerebral și fibrele musculare. Atunci când creierul este suprasolicitat psihic, semnalele transmise către mușchi devin mai puțin eficiente, ceea ce poate reduce coordonarea și rezistența fizică.

Cercetătorii au observat că stresul psihologic afectează inclusiv activitatea cortexului motor, regiunea responsabilă de controlul mișcărilor. Studiul a concluzionat că diferite forme de stres modifică activarea neuronală și reacțiile fiziologice ale organismului, influențând direct performanța motrică.

În paralel, alte cercetări au arătat că lipsa somnului și suprasolicitarea mentală reduc rezistența musculară și afectează integrarea dintre sistemele senzoriale și motorii ale creierului. Un experiment realizat pe sportivi a evidențiat că restricția de somn slăbește conexiunile neuronale implicate în controlul muscular și scurtează timpul în care mușchii pot susține efortul static.

Efectele stresului asupra performanței fizice

Medicii explică faptul că stresul cronic poate provoca tensiune musculară persistentă, oboseală și scăderea capacității de recuperare după efort. În timp, aceste efecte pot duce la diminuarea performanței sportive sau chiar la apariția durerilor musculare și a accidentărilor.

Specialiștii atrag atenția că organismul consumă mai multă energie în perioadele de stres intens, iar sistemul nervos central devine mai puțin eficient în coordonarea mișcărilor. Acest lucru poate afecta atât sportivii de performanță, cât și persoanele obișnuite care desfășoară activități fizice regulate.

Mai multe cercetări recente sugerează că stresul influențează inclusiv procesele metabolice asociate funcționării musculare. Unele studii au descoperit legături între microbiomul intestinal, stres și performanța musculară, indicând faptul că dezechilibrele produse de suprasolicitarea psihică pot modifica inclusiv modul în care organismul utilizează energia în timpul efortului.

În același timp, experții subliniază că menținerea masei musculare și a forței este esențială pentru sănătate pe termen lung. Un material publicat de Harvard Health arată că persoanele vârstnice care își păstrează forța musculară au șanse mai mari de a rămâne independente și de a avea o speranță de viață mai ridicată.

Gestionarea stresului devine parte a antrenamentului

Tot mai mulți specialiști consideră că pregătirea mentală trebuie integrată în programele de antrenament și recuperare. Tehnicile de relaxare, somnul adecvat, exercițiile de respirație și reducerea suprasolicitării psihice pot contribui la menținerea performanței musculare.

Există însă și cercetări care arată că expunerea controlată la stres poate avea efecte benefice. Un studiu discutat recent în comunitatea științifică a evidențiat că persoanele care exersează anumite abilități în condiții de presiune moderată reușesc ulterior să performeze mai bine în situații stresante.

În concluzie, noile descoperiri confirmă că relația dintre sănătatea mentală și performanța fizică este mult mai strânsă decât se credea anterior. Mușchii și creierul funcționează ca un sistem interconectat, iar stresul psihic poate influența direct forța, coordonarea și rezistența organismului.

Cercetarea a fost realizată pe un eșantion de aproape 4.000 de adulți japonezi sănătoși, cu vârste cuprinse între 40 și 64 de ani, selectați dintr-un grup inițial de peste 12.000 de respondenți. Participanții au completat chestionare detaliate privind timpul alocat muncii plătite și neplătite, calitatea somnului și starea lor mentală. Rezultatele au scos la iveală faptul că, deși femeile petrec mai puține ore în activități remunerate comparativ cu bărbații, ele acumulează un volum total de muncă mai mare din cauza responsabilităților domestice și de îngrijire.

Această diferență este semnificativă și la nivel de distribuție a sarcinilor casnice: aproximativ 90% dintre femei au raportat implicare în activități gospodărești, comparativ cu doar 40% dintre bărbați. În consecință, femeile ajung să fie mai expuse fenomenului denumit „sărăcie de timp”, caracterizat prin lipsa timpului necesar pentru odihnă și recuperare.

Unul dintre principalele rezultate ale studiului indică faptul că orele totale de muncă, nu doar cele plătite, sunt asociate cu un risc crescut de somn neodihnitor – o formă de somn care nu oferă senzația de refacere după odihnă. Această asociere a fost observată atât la bărbați, cât și la femei. Totuși, în cazul sănătății mintale, impactul a fost mai pronunțat în rândul femeilor, unde volumul mare de muncă s-a corelat direct cu o stare psihologică mai precară.

Autorii studiului subliniază că evaluările tradiționale ale riscurilor pentru sănătate iau în calcul în principal munca remunerată, ignorând contribuția semnificativă a muncii neplătite. Această abordare incompletă poate duce la subestimarea presiunii reale asupra indivizilor, în special asupra femeilor, care suportă în mod disproporționat sarcinile domestice.

Rezultatele se aliniază și cu alte cercetări din domeniu, care au demonstrat că programele de lucru extinse sau neregulate afectează negativ calitatea somnului și cresc riscul de anxietate și depresie. De exemplu, persoanele care lucrează peste 55 de ore pe săptămână prezintă cele mai slabe rezultate în ceea ce privește durata și calitatea somnului, inclusiv dificultăți de adormire sau treziri frecvente în timpul nopții.

În plus, specialiștii atrag atenția că somnul neodihnitor nu este doar o problemă de confort, ci un factor important de risc pentru sănătatea generală. Acesta poate influența negativ funcționarea cognitivă, echilibrul emoțional și performanța zilnică, fiind asociat cu afecțiuni psihice și chiar cu scăderea productivității la locul de muncă.

În contextul acestor concluzii, cercetătorii propun ca politicile publice și strategiile de sănătate ocupațională să ia în considerare volumul total de muncă al indivizilor. Integrarea muncii neplătite în evaluările oficiale ar putea contribui la reducerea inegalităților de gen și la dezvoltarea unor măsuri mai eficiente pentru protejarea sănătății mintale și a calității somnului.

Studiul subliniază, în esență, că echilibrul dintre muncă și viața personală nu poate fi evaluat corect fără a include toate formele de activitate zilnică. În lipsa acestei perspective, impactul real asupra sănătății rămâne parțial invizibil, iar riscurile asociate suprasolicitării continuă să fie subestimate.

Raportul folosește un indicator complex, denumit „Mind Health Quotient” (MHQ), menit să evalueze sănătatea mintală pe baza abilităților emoționale, sociale, cognitive și fizice ale indivizilor. Un scor de 100 este considerat „normal” pentru populația generală. În timp ce persoanele peste 55 de ani au menținut scoruri aproape constante, tinerii sub 35 de ani înregistrează rezultate tot mai slabe: media pentru această grupă de vârstă este de doar 36, iar aproximativ 41% dintre ei raportează probleme serioase de sănătate mintală.

Declinul nu este doar vertical, de la o generație la alta, ci și geografic. Țările europene domină partea inferioară a clasamentului global al sănătății mintale a tinerilor – Italia fiind cea mai bine poziționată dintre ele, pe locul 20 din 84 de state analizate, urmată de Finlanda, Portugalia, Spania, Belgia și Franța. În coada listei se regăsesc Irlanda, Germania și Regatul Unit. Impresionant este faptul că tinerii din Africa subsahariană, regiune cu niveluri mult mai scăzute ale venitului pe cap de locuitor, obțin scoruri mai bune la MHQ decât cei din majoritatea țărilor dezvoltate.

Specialiștii care au coordonat studiul subliniază că această deteriorare a sănătății mintale la tineri „nu este explicată doar prin creșterea cazurilor de anxietate și depresie”, ci reflectă o schimbare structurală profundă în modul în care generațiile actuale percep și răspund la provocările vieții moderne. Prezentul raport evidențiază faptul că pandemia COVID-19 a accentuat trendurile deja existente: tinerii care înainte de pandemie se confruntau cu dificultăți în gestionarea emoțiilor, menținerea atenției sau construirea relațiilor de lungă durată au suferit un declin accentuat în perioada de izolare și restricții, fără a-și reveni complet în anii care au urmat.

Factorii din spatele crizei

Raportul identifică patru factori principali care influențează negativ sănătatea mintală a tinerilor: relațiile familiale, spiritualitatea, utilizarea smartphone-urilor și consumul de alimente ultraprocesate. Tinerii care raportează legături slabe cu familia au aproape de patru ori mai multe șanse să se confrunte cu probleme psihice grave decât cei care întrețin relații familiale apropiate. La rândul lor, persoanele care se consideră spiritual legate de o putere superioară prezintă scoruri mai bune la MHQ comparativ cu cei care nu au un astfel de sentiment de conexiune.

Utilizarea smartphone-urilor joacă un rol tot mai important: generația Z, de exemplu, a primit primul telefon inteligent în medie la vârsta de 14 ani, iar accesul timpuriu la tehnologie este asociat cu rezultate mai slabe ale sănătății mintale la maturitate. În Europa, această vârstă medie variază între 12 și 13 ani, cu diferențe semnificative între țări. În plus, consumul de alimente ultraprocesate – mult mai răspândit în ultimii 15 ani – contribuie la între 15% și 30% din povara totală a tulburărilor mentale raportate de tineri.

Analiza acestor factori relevă o imagine complexă: nu este vorba doar de simptome sau tulburări izolate, ci de o interacțiune între stilul de viață modern, dinamica socială schimbată și presiunile economice și culturale cu care se confruntă tinerii. Chiar și în țările bogate, unde investițiile în servicii de sănătate mintală au crescut semnificativ, nu s-au obținut rezultate satisfăcătoare, spun autorii raportului.

Context european și perspective

Datele epidemiologice recente publicate de Organizația Mondială a Sănătății (WHO) pentru regiunea europeană confirmă că tinerii și adolescenții se confruntă cu un număr tot mai mare de tulburări mintale. Aproximativ unu din șapte copii și adolescenți trăiește cu o afecțiune mentală, iar fete cu vârste între 15 și 19 ani sunt disproporționat afectate. În plus, diferențele în accesul la servicii de sănătate mintală sunt semnificative: în multe țări europene, politicile sau serviciile specializate sunt insuficiente pentru a face față cererii crescute.

Specialiștii și factorii de decizie sunt de părere că soluțiile nu pot rămâne doar la nivelul tratării simptomelor. Este nevoie de măsuri structurale și preventive, care să vizeze factori de mediu, educație, relații sociale sănătoase și politici de sănătate integrate, menite să creeze condiții în care tinerii să se dezvolte psihologic într-un mediu stabil și suportiv.

În lumina acestor constatări, criza sănătății mintale a tinerilor este privită tot mai mult nu ca un eșec temporar, ci ca o provocare societală complexă, care cere răspunsuri coerente, coordonate și adaptate realității generațiilor actuale.

Un studiu recent a comparat efectele a șase tipuri de diete asupra funcției cognitive pe parcursul vieții și a descoperit că una dintre ele — dieta DASH — a fost asociată în mod constant cu un risc redus de declin cognitiv și cu performanțe cognitive mai bune, în comparație cu celelalte modele alimentare analizate.

Ce este dieta DASH și cum ar putea ajuta creierul

DASH, acronimul pentru Dietary Approaches to Stop Hypertension (Abordări Dietetice pentru Stoparea Hipertensiunii), a fost inițial concepută pentru reducerea tensiunii arteriale. Această dietă pune accentul pe consumul bogat de legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, nuci și semințe, precum și pe reducerea sodiului, cărnii procesate și alimentelor bogate în zaharuri adăugate.

Potrivit autorilor studiului, mecanismul prin care dieta DASH poate susține sănătatea creierului este legat de modul în care aceasta influențează vasele de sânge și metabolismul general:

• Controlul tensiunii arteriale și funcția vasculară sunt esențiale pentru un creier sănătos, deoarece fluxul sanguin adecvat furnizează oxigen și substanțe nutritive esențiale țesutului neuronal.

• Inflamația redusă și un echilibru metabolic mai bun pot preveni deteriorarea structurală a creierului care apare odată cu vârsta.

Potrivit experților consultați pentru articolul original, aceste proprietăți fac ca dieta DASH să fie mai eficientă decât alte modele alimentare — inclusiv dietele bazate strict pe plante sau cele orientate spre sănătatea planetei — în asocierea cu funcția cognitivă sănătoasă.

Punctul de vedere al nutriționiștilor

Nutriționiștii subliniază că nu este necesar ca o dietă să fie perfectă sau “exotică” pentru a avea efecte benefice asupra creierului. Chiar și modificările pragmatice ale obiceiurilor alimentare — cum ar fi creșterea treptată a consumului de legume și fructe, înlocuirea gustărilor procesate cu opțiuni naturale și reducerea aportului de sare — pot contribui la o sănătate cerebrală mai bună pe termen lung.

Monique Richard, dieteticiană înregistrată, subliniază importanța varietății nutriționale:
„Furnizarea de flavonoide, carotenoide și polifenoli — compuși care se găsesc în legume colorate, fructe de pădure și cereale integrale — poate sprijini fluxul sanguin cerebral și comunicarea neuronală.”

Ea recomandă un consum zilnic de 5–8 porții de legume și fructe, cu accent pe verdețuri cu frunze, toate acestea furnizând antioxidanți și micronutrienți importanți pentru funcțiile creierului.

Alte diete sănătoase pentru creier: MIND și mediteraneeană

Pe lângă dieta DASH, alte modele alimentare au fost asociate în cercetări anterioare cu un risc redus de declin cognitiv:

• Dieta MIND (Mediterranean-DASH Intervention for Neurodegenerative Delay) combină elemente din dietele mediteraneeană și DASH, cu accent deosebit pe alimente considerate benefice pentru creier — cum ar fi frunze verzi, fructe de pădure, nuci, pește și ulei de măsline — și limită consumul de brânzeturi, alimente prăjite și dulciuri. Studiile au arătat că aderarea mai strânsă la planul MIND poate încetini declinul cognitiv și este asociată cu un risc mai scăzut de demență.

• Dieta mediteraneeană, inspirată de tiparele alimentare tradiționale din zona mediteraneană, pune accent pe pește, legume, fructe, cereale integrale și grăsimi sănătoase (în special ulei de măsline extravirgin). Dovezi epidemiologice indică faptul că această dietă este asociată cu un risc redus de declin cognitiv și demență.

Ambele modele partajează elemente nutritive puternic asociate cu sănătatea systemică și cardiovasculară — factori care, la rândul lor, influențează sănătatea creierului.

Ce alimente ar putea proteja creierul

Studii complementare sugerează că anumite alimente individuale contribuie la menținerea funcționării cognitive:

• Legumele cu frunze verzi și alte legume bogate în antioxidanți.

• Fructele de pădure, bogate în flavonoide cu potențial antiinflamator și antioxidant.

• Peștele gras, sursă excelentă de acizi grași omega‑3 legați de sănătate neuronală.

• Nucile și semințele, care furnizează grăsimi sănătoase și micronutrienți esențiali.

• Uleiul de măsline extravirgin, demonstrat în unele studii să reducă riscul de demență.

Concluzie

Deși nu există „o soluție miraculoasă” pentru prevenirea declinului cognitiv, dovezile crescânde sugerează că dietele bogate în alimente integrale, neprocesate și bogate în micronutrienți — în special dieta DASH, dar și MIND sau mediteraneeană — pot juca un rol cheie în menținerea sănătății creierului.

Importanța unei astfel de abordări nu poate fi subestimată: pe măsură ce populația îmbătrânește la nivel global, strategiile preventive — bazate pe dovezi solide — vor fi esențiale pentru reducerea povarului socio‑economic și uman al declinului cognitiv și al demenței.

Discuția a pornit de la o întrebare frecventă adresată de părinți, formulată de moderatoarea emisiunii, Loredana Iriciuc: mulți adulți consideră că, atâta timp cât copilul merge la școală și își îndeplinește sarcinile, nu poate fi vorba despre depresie. Ana-Maria Zamfir a subliniat că această percepție este una greșită și poate duce la ignorarea unor probleme emoționale serioase.

Debutul depresiei la copii și rolul perioadei școlare

Potrivit psihoterapeutului, una dintre etapele-cheie în care pot apărea primele semne ale depresiei este începutul școlii. Deși această perioadă este adesea privită ca o etapă normală de adaptare, pentru unii copii poate deveni un factor de stres major.

Ana-Maria Zamfir explică faptul că tocmai în această etapă „se poate pregăti terenul pentru depresie”, mai ales atunci când copilul nu reușește să-și exprime emoțiile sau să se adapteze ritmului și cerințelor noi. Chiar dacă depresia este mai rar întâlnită la copiii foarte mici, semnalele pot fi observate în comportamentul lor zilnic, dacă părinții sunt atenți.

Cum arată starea emoțională normală a unui copil

Pentru a identifica schimbările îngrijorătoare, specialistul consideră esențial să știm cum arată, în mod natural, un copil echilibrat din punct de vedere emoțional. În mod normal, copilul este curios, energic, dornic să se joace și să împărtășească lucruri din lumea lui, fie că este vorba despre planuri, idei sau experiențe trăite.

Problemele apar atunci când aceste manifestări dispar treptat și nu revin. Ana-Maria Zamfir subliniază că depresia la copii nu se manifestă identic cu cea a adulților, pentru că nivelul lor de energie, modul de gândire și felul în care relaționează cu lumea sunt diferite. Din acest motiv, mulți părinți nu recunosc depresia, căutând semne „clasice”, precum izolarea totală sau lipsa comunicării, și trec cu vederea simptomele specifice copilăriei.

Când lipsa de chef devine un semnal de alarmă

Specialistul atrage atenția că depresia nu înseamnă câteva zile de tristețe sau lipsă de motivație. Devine o problemă reală atunci când copilul nu mai simte plăcerea de a se juca sau de a participa la activități care înainte îl bucurau, timp de săptămâni sau chiar luni.

Jocul este un indicator esențial al stării emoționale. Copilul este, prin natura lui, orientat către joacă, iar dispariția constantă a acestui impuls nu poate fi pusă pe seama mofturilor sau a lenei. În astfel de situații, spune Ana-Maria Zamfir, există aproape întotdeauna o dificultate emoțională în spate.

Pierderea libertății emoționale și semnele vizibile acasă

Psihoterapeutul explică faptul că jocul nu este doar o activitate recreativă, ci și o formă importantă de exprimare emoțională. Atunci când copilul nu mai dorește să se joace, își pierde o parte din libertatea de a se manifesta și de a procesa ce simte.

Este important ca părinții să observe dacă refuzul jocului apare constant, mai ales în cazul activităților care înainte îi făceau plăcere. De asemenea, Ana-Maria Zamfir face diferența între jocul real și cel exclusiv pe telefon sau tabletă, explicând că dispozitivele pot crea o deconectare emoțională, în timp ce jocul autentic presupune relație și interacțiune.

Depresia care seamănă cu cea a adulților și cea confundată cu indisciplina

Depresia la copii poate lua forme diferite. Unii copii devin retrași, tăcuți și par să se închidă în ei, manifestări care seamănă cu depresia întâlnită la adulți. Alții, însă, pot deveni vocali, iritabili sau chiar agresivi, comportamente care sunt adesea interpretate drept lipsă de disciplină.

Acești copii ajung frecvent să fie certați sau sancționați mai dur, deși reacțiile lor sunt, de fapt, expresia unei suferințe emoționale. Ana-Maria Zamfir subliniază că iritabilitatea și oboseala accentuată sunt simptome ale depresiei și nu defecte de caracter, iar în spatele lor se află un copil care are nevoie de sprijin și înțelegere, nu de presiune suplimentară.

Legătura dintre menopauză și pierderea materiei cenușii

Cercetarea arată că femeile aflate la menopauză prezintă o reducere vizibilă a materiei cenușii în anumite regiuni ale creierului. Aceste zone sunt aceleași care sunt afectate în stadiile timpurii ale bolii Alzheimer, ceea ce poate explica de ce femeile sunt statistic mai expuse riscului de a dezvolta demență comparativ cu bărbații. Deși se știa deja că femeile reprezintă aproximativ două treimi dintre cazurile de Alzheimer la nivel global, mecanismele biologice din spatele acestei diferențe nu erau pe deplin înțelese.

Studiul sugerează că scăderea nivelului de estrogen – un hormon cu rol neuroprotector – ar putea contribui la aceste modificări structurale. Estrogenul influențează comunicarea neuronală, fluxul sanguin cerebral și procesele de regenerare celulară. Odată cu instalarea menopauzei, nivelurile hormonale scad abrupt, iar creierul pare să resimtă această schimbare.

Rolul terapiei de substituție hormonală (HRT)

Un element important al studiului este comparația dintre femeile aflate la menopauză care folosesc terapie de substituție hormonală (HRT) și cele care nu o folosesc. Femeile care nu urmează HRT au prezentat timpi de reacție mai lenți și o degradare mai accentuată a funcțiilor cognitive, în timp ce utilizatoarele de HRT au avut performanțe similare cu femeile premenopauzale.

Acest lucru sugerează că HRT ar putea încetini procesul de îmbătrânire cerebrală, deși cercetătorii subliniază că terapia nu este potrivită pentru toate femeile și trebuie administrată personalizat, în funcție de istoricul medical și de riscurile individuale.

Impactul menopauzei asupra sănătății mintale

Pe lângă modificările structurale ale creierului, studiul confirmă că menopauza poate amplifica probleme precum anxietatea, depresia și tulburările de somn. Femeile post-menopauzale au raportat niveluri mai ridicate de oboseală și dificultăți de concentrare. Aceste simptome sunt adesea minimalizate sau atribuite stresului cotidian, însă cercetătorii insistă că ele au o bază biologică reală.

Această perspectivă este importantă pentru combaterea stigmatului și pentru a încuraja femeile să caute sprijin medical atunci când simptomele devin greu de gestionat. Menopauza nu este doar o etapă „naturală”, ci un proces complex care poate afecta profund calitatea vieții.

De ce sunt femeile mai vulnerabile la demență?

Deși demența este influențată de numeroși factori – genetici, stil de viață, mediu – studiul Cambridge oferă o piesă importantă din puzzle: modificările cerebrale accelerate în timpul menopauzei. Faptul că regiunile afectate sunt aceleași implicate în Alzheimer întărește ideea că tranziția hormonală poate declanșa sau accelera procese neurodegenerative.

Totuși, cercetătorii avertizează că menopauza nu cauzează direct demența. Mai degrabă, ea creează un context biologic în care riscul crește, mai ales dacă este combinat cu alți factori precum sedentarismul, alimentația dezechilibrată, fumatul sau predispoziția genetică.

Importanța unui stil de viață sănătos

Experții subliniază că, deși anumite schimbări sunt inevitabile, multe efecte pot fi atenuate printr-un stil de viață echilibrat. Activitatea fizică regulată, alimentația bogată în nutrienți, somnul adecvat și gestionarea stresului pot contribui la menținerea sănătății cerebrale. De asemenea, monitorizarea simptomelor și discuțiile regulate cu medicul pot ajuta la identificarea timpurie a problemelor cognitive.

Concluzie

Studiul Universității Cambridge reprezintă un pas important în înțelegerea diferențelor de gen în riscul de demență. El arată că menopauza nu este doar o schimbare hormonală, ci un moment critic pentru sănătatea creierului. Reducerea materiei cenușii, încetinirea funcțiilor cognitive și accentuarea simptomelor psihologice sunt elemente care necesită atenție medicală și socială.

În același timp, rezultatele oferă speranță: intervențiile precum HRT (acolo unde este potrivită) și adoptarea unui stil de viață sănătos pot contribui la protejarea creierului. Înțelegerea acestor mecanisme poate ajuta femeile să navigheze mai bine această etapă și să reducă riscurile pe termen lung.

Pe fondul unei tendințe tot mai evidente de creștere a duratei perioadelor de singurătate, media și discursul public pun adesea accent pe independența și libertatea asociate vieții de persoană singură. Termeni precum self-partnership, solo living sau singlehood sunt folosiți pentru a descrie stiluri de viață care celebrează autonomia individuală. Totuși, datele obținute de cercetătorii universitari pun sub semnul întrebării ideea că singurătatea pe termen lung ar fi, implicit, benefică sau neutră pentru bunăstarea psihologică.

Cine sunt tinerii care rămân singuri mai mult timp?

Analiza datelor arată că anumite caracteristici socio-demografice și psihologice sunt asociate cu o probabilitate mai mare de a rămâne singur pentru perioade prelungite. Aceasta include, în mod semnificativ, tinerii de sex masculin, cei cu niveluri mai ridicate de educație și cei care au deja un nivel de bunăstare mai scăzut. De asemenea, tendința de a locui singur sau împreună cu părinții corelează cu o durată mai mare a singurătății. Aceste aspecte sugerează că deciziile privind parteneriatele romantice sunt influențate atât de factori externi (de exemplu, priorități educaționale), cât și de starea psihologică individuală.

Cum evoluează bunăstarea în singurătate?

Unul dintre cele mai importante rezultate ale studiului este observația că tinerii care rămân singuri pe termen lung înregistrează o scădere mai accentuată a satisfacției vieții comparativ cu cei care se angajează într-o primă relație romantică. Diferențele între cele două grupuri sunt mici în adolescență, dar devin tot mai pronunțate pe măsură ce indivizii se apropie de vârsta de 30 de ani. Sentimentele de singurătate cresc, iar simptomele depresive tind să devină mai frecvente în rândul celor care nu au format încă o relație, mai ales în ultimii ani ai decadei două de viață.

Aceste constatări sugerează că singurătatea prelungită nu este doar o stare socială, ci se poate transforma treptat într-un factor de risc pentru sănătatea mintală. Conform cercetătorilor, procesul poate fi amplificat de un cerc vicios: nivelurile scăzute de bunăstare pot face mai dificilă inițierea unei relații, ceea ce, la rândul său, poate accentua starea de singurătate și nemulțumire personală.

Efectul primului parteneriat romantic

Un element esențial al cercetării îl reprezintă evaluarea impactului pe care îl are intrarea într-o primă relație romantică asupra bunăstării tinerilor. Rezultatele indică faptul că, de îndată ce tinerii încep o relație, aceștia raportează creșteri semnificative ale satisfacției vieții și o reducere a sentimentului de singurătate. Această îmbunătățire este observată atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, ceea ce sugerează că parteneriatele pot juca un rol protector pentru sănătatea mintală. Efectele pozitive asupra simptomelor depresive, însă, nu sunt la fel de clare, ceea ce indică faptul că relațiile pot sprijini bunăstarea generală fără a elimina complet riscurile sau manifestările emoționale negative.

Implicații pentru sănătatea mintală a tinerilor

Concluziile studiului subliniază faptul că, deși singurătatea nu trebuie stigmatizată în mod automat, există riscuri reale asociate cu menținerea acestei stări pe termen lung în perioada adolescenței târzii și a maturizării timpurii. Sănătatea mintală a tinerilor este influențată de calitatea relațiilor sociale și romantice, iar integrarea acestor aspecte în programe de prevenție și intervenție psihologică poate contribui la reducerea riscului de scădere a bunăstării generale. Strategiile de sprijin ar putea include programe de dezvoltare a abilităților sociale, consiliere în gestionarea anxietății relaționale și facilitarea accesului la rețele comunitare de sprijin.

Concluzie

Pe măsură ce societatea evoluează și modelele de viață individuală devin tot mai diverse, este esențial să înțelegem nu doar statusul de persoană singură, ci și impactul său asupra sănătății mintale și satisfacției vieții. Studiul de la University of Zurich oferă dovezi solide că singurătatea pe termen lung la tineri poate fi legată de un declin în bunăstarea emoțională și sugerează că intrarea într-o relație romantică are în general un efect benefic asupra satisfacției vieții și a conectării sociale în această grupă de vârstă. Datele subliniază importanța integrării unei abordări holistice în strategiile de sănătate mintală ale tinerilor, care să includă atât relațiile sociale, cât și sprijinul emoțional individual.

Insuficiența de somn, mai periculoasă decât stilul de viață nesănătos

Cercetătorii au folosit date colectate între 2019 și 2025 în cadrul Centers for Disease Control and Prevention Behavioral Risk Factor Surveillance System, comparând efectele lipsei de somn cu alte comportamente de sănătate. Concluziile au arătat că persoanele care dorm mai puțin de șapte ore pe noapte au o speranță de viață redusă comparativ cu cele care respectă recomandările de somn. Insuficiența de somn s-a dovedit a avea o corelație mai puternică cu scăderea longevității decât dieta, lipsa exercițiilor fizice sau izolarea socială. Singurul factor comportamental cu un impact mai mare asupra longevității rămâne fumatul.

Legătura dintre somn și sănătatea generală

Somnul insuficient nu afectează doar starea de bine pe termen scurt, ci are efecte profunde asupra sănătății generale. Studiile anterioare au arătat că lipsa odihnei crește riscul de hipertensiune arterială, diabet de tip 2, obezitate, afecțiuni cardiovasculare, tulburări mentale, probleme gastrointestinale și chiar demență. Somnul adecvat contribuie la reglarea hormonilor, la consolidarea memoriei, la funcționarea optimă a sistemului imunitar și la regenerarea celulară. Andrew McHill, Ph.D., coordonatorul studiului, a declarat că magnitudinea asocierii dintre somn și speranța de viață este mult mai mare decât anticipau oamenii de știință.

Ce spun experții medicali

Medici specializați în somnologie subliniază că somnul este un factor critic pentru sănătatea pe termen lung. Pakkay Ngai, director medical la Sleep-Wake Center din New Jersey, afirmă că somnul nu trebuie perceput ca un lux, ci ca o necesitate biologică. „Somnul influențează nu doar starea mentală și cognitivă, ci afectează și sistemele imunitar și cardiovascular. Este la fel de important ca alimentația și exercițiile fizice”, explică medicul.

Jimmy Johannes, specialist în medicină pulmonară și terapie intensivă, completează că studiul oferă o evaluare clară a impactului somnului asupra longevității, deși rămân întrebări privind cât de mult somnul insuficient cronic influențează durata vieții și cât poate fi recuperat prin schimbarea obiceiurilor.

Cum să îmbunătățim calitatea somnului

Pentru a obține beneficiile unui somn sănătos, experții recomandă crearea unui mediu propice odihnei: liniștit, întunecat și răcoros. Stabilirea unei rutine regulate de culcare și trezire, evitarea luminii albastre a ecranelor înainte de somn și reducerea consumului de cafeină sau alcool seara sunt strategii eficiente. De asemenea, activitățile relaxante precum lectura sau meditația pot sprijini calitatea odihnei. Consultul medical este recomandat în cazurile de insomnie persistentă sau alte tulburări de somn.

Somnul, prioritate pentru sănătate

Cercetările recente reafirmă că somnul nu trebuie subestimat. Chiar și în societățile moderne, unde timpul pentru odihnă este adesea sacrificat, datele arată că odihna adecvată poate avea un efect mai mare asupra longevității decât multe alte obiceiuri considerate esențiale. Somnul devine astfel un element central al stilului de viață sănătos, alături de alimentație echilibrată, activitate fizică și menținerea relațiilor sociale.

Somnul adecvat nu ar trebui să fie privit ca un „lux” al confortului contemporan, ci ca o componentă critică a sănătății pe termen lung, la fel de importantă ca principiile tradiționale de longevitate precum alimentația, exercițiile fizice sau conexiunile sociale.

Reevaluarea priorităților în viața de zi cu zi — acordând somnului importanța pe care o merită — poate fi una dintre cele mai eficiente strategii pentru prelungirea și îmbunătățirea calității vieții.

(Sursa – https://www.medicalnewstoday.com/articles/sleep-is-more-important-for-longevity-than-diet-exercise-social-ties)

Metoda folosită în studiu se numeşte “latent profile analysis” — o tehnică care analizează date complexe pentru a identifica grupuri distincte comportamentale sau emoţionale în rândul participanţilor. Participanţii veneau din contexte diverse, având dureri cronice cu diverse cauze, fapt ce oferă relevanţă largă concluziilor.

Rezultatele au fost convingătoare: cei care manifestau niveluri medii până la ridicate de furie şi un puternic sentiment de nedreptate — adică vedeau durerea ca pe o tragedie personală nedreaptă sau ca pe o pierdere ireparabilă — aveau cele mai negative evoluţii. Ei raportau intensitate mai mare a durerii, localizări multiple ale senzaţiei de durere, limitări mai serioase în activităţile zilnice, dar şi suferinţă emoţională accentuată. Aceste tendinţe s-au menţinut pe parcursul studiului, ceea ce sugerează că efectul nu este doar momental.

Pe de altă parte, pacienţii care reuşeau să îşi regleze furia — să o gestioneze, să o controleze — şi nu percepeau durerea ca pe un afront sau o condamnare, se descurcau semnificativ mai bine pe termen mediu. Aceşti oameni au raportat dureri mai uşoare, mai puţin disconfort general, restricţii mai reduse în viaţa de zi cu zi, şi o stare emoţională mai stabilă.

Autorii studiului avertizează că furia nu este întotdeauna ceva negativ — ca emoţie, furia poate fi un semnal util, un indicator de nemulțumire sau de nedreptate, şi, ca atare, poate genera schimbare personală sau socială. Totuşi, când furia devine împreună cu un sentiment profund de nedreptate, poate “prinde” persoana într-un cerc vicios care agravează suferința fizică și emoțională, perpetuând durerea cronică.

Studiul a urmărit o parte dintre participanţi pe o perioadă de aproximativ cinci luni — iar profilurile de furie identificate au prezis evoluţia durerii pe termen mediu chiar şi atunci când s-au luat în calcul și alți factori, cum ar fi anxietatea sau depresia.

Concluzia cercetării subliniază o nevoie urgentă de a integra în tratarea durerii cronice nu doar aspectele medicale şi fizice, ci şi cele psihologice. Autorii recomanda ca evaluarea pacienţilor să includă aspecte legate de emoţii: cât de mult se simt nedreptăţiţi, câtă furie au, cât de bine o gestionează. Pe baza acestor informaţii, terapiile ar putea fi personalizate — de exemplu prin terapii centrate pe reglarea emoţiilor, conştientizarea acestora, exprimarea lor, sau abordări bazate pe compasiune.

Importanţa acestui studiu constă în faptul că aduce un plus de complexitate în înţelegerea durerii cronice. Nu este suficient să consideri durerea drept un semnal fizic — modul în care mintea şi emoţiile interpretează experienţa poate influenţa profund intensitatea durerii, persistenţa ei, şi impactul asupra calităţii vieţii. Dacă pacienţii care trăiesc cu durere cronică nu primesc sprijin pentru a-şi gestiona furia şi resentimentele legate de suferinţă, riscul ca durerea să devină severă şi prelungită crește.

În lumina acestor rezultate, expertiza medicală ar putea evolua spre o abordare integrativă a durerii — nu doar gestionarea simptomelor, ci sprijin psihologic real pentru persoanele afectate. Astfel, pe termen lung, în loc să vizezi doar ameliorarea durerii fizice, se poate miza pe reducerea suferinţei ca întreg, pe sprijin emoțional, pe diminuarea sentimentului de izolare și de nedreptate, deschizând calea către o calitate a vieţii mai bună pentru cei cu durere cronică.

Un nou studiu aduce în atenția publicului o temă rar discutată în spațiul medical: masturbarea ca strategie de ameliorare a simptomelor menopauzei. Cercetarea, realizată pe un eșantion de peste 1.500 de femei americane cu vârste între 40 și 65 de ani, sugerează că această practică ar putea îmbunătăți somnul și dispoziția, două dintre cele mai frecvente probleme întâlnite în perioada de tranziție hormonală.

Rezultatele arată că aproximativ una din cinci participante a raportat beneficii clare, iar aproape jumătate ar fi dispuse să ia în considerare masturbarea dacă aceasta ar fi recomandată de medic. Concluzia studiului este că, deși subutilizată și stigmatizată, această formă de auto-îngrijire ar putea deveni un instrument simplu și accesibil pentru femeile aflate la menopauză.

Menopauza și provocările ei

Menopauza marchează sfârșitul ciclului reproductiv și aduce cu sine o serie de simptome care pot afecta profund calitatea vieții: insomnie, schimbări bruște de dispoziție, bufeuri, uscăciune vaginală sau dureri de cap. Într-o societate în care femeile au cariere mai lungi și rămân active până la vârste înaintate, impactul acestor manifestări devine tot mai vizibil.

Terapia hormonală este considerată tratamentul standard, dar este rar utilizată din cauza riscurilor percepute, contraindicațiilor și reticenței pacienților. În acest context, strategiile non-invazive, cu risc redus, capătă o importanță majoră. Masturbarea, deși rar discutată în cabinetele medicale, se conturează ca o opțiune viabilă.

Ce arată cercetarea

Studiul a analizat 15 metode de gestionare a simptomelor menopauzei, de la exerciții fizice și alimentație sănătoasă până la antidepresive și masturbare.

• Frecvența practicii: 61% dintre participante au declarat că s-au masturbat în ultimul an, procent mai ridicat în rândul femeilor aflate în perimenopauză.
• Eficiența percepută: Aproximativ 20% au raportat ameliorarea simptomelor, în special somnul și dispoziția.
• Diferențe între etape: femeile aflate în perimenopauză au remarcat mai ales îmbunătățiri ale stării psihice, în timp ce cele postmenopauzale au semnalat un somn mai odihnitor.
• Disponibilitatea: 57% dintre femeile aflate în perimenopauză și 40% dintre cele postmenopauzale ar lua în considerare masturbarea dacă ar fi recomandată de medic.

În plus, unele participante au menționat efecte secundare pozitive precum reducerea durerilor de cap, creșterea dorinței sexuale sau ameliorarea lubrifierii vaginale. Totuși, o minoritate a raportat agravarea simptomelor, mai ales în cazul femeilor cu probleme de sănătate sau dificultăți de orgasm.

Stigma și bariere culturale

Un aspect esențial relevat de cercetare este lipsa dialogului deschis între paciente și medici. Majoritatea femeilor nu discută despre masturbare în consultații, deși ar fi dispuse să o facă dacă ar primi informații clare și sprijin profesional.

Stigma culturală și barierele morale rămân puternice. Pentru unele participante, credințele religioase sau percepțiile negative despre sexualitatea feminină au constituit obstacole majore. În același timp, limitările fizice – dureri cronice, probleme de sănătate – au redus posibilitatea de a folosi această strategie.

Cercetătorii subliniază că normalizarea discuțiilor despre auto-îngrijirea sexuală ar putea crește acceptarea și utilizarea masturbării ca metodă de ameliorare a simptomelor menopauzei.

Implicații pentru viitor

Rezultatele studiului deschid o direcție nouă în abordarea medicală a menopauzei. Masturbarea este o practică accesibilă, fără costuri și cu risc redus, care ar putea completa strategiile tradiționale. Totuși, pentru a confirma efectele cauzale, sunt necesare studii clinice controlate.

Rolul medicilor este crucial: recomandările profesionale ar putea crește acceptarea și utilizarea acestei metode. În plus, includerea subiectului în campanii de educație pentru sănătatea femeii ar contribui la reducerea stigmatului și la îmbunătățirea calității vieții în această etapă.

Concluzie

Studiul arată că masturbarea, deși rar discutată și adesea stigmatizată, poate fi un aliat neașteptat în gestionarea simptomelor menopauzei. Îmbunătățirea somnului și a dispoziției, raportată de o parte semnificativă a participantelor, sugerează că această practică merită să fie luată în considerare ca strategie de auto-îngrijire.

Într-o perioadă în care femeile caută soluții sigure și accesibile, normalizarea discuțiilor despre sexualitate ar putea transforma un subiect tabu într-un instrument real de sănătate și bunăstare.

De zeci de ani, știința a arătat că somnul este esențial pentru consolidarea memoriei — procesul prin care experiențele recente devin amintiri stabile pe termen lung. Totuși, până acum, rămânea neclar dacă acest proces este complet automat sau dacă mintea umană poate influența activ ceea ce va fi păstrat. Noul studiu vine cu un răspuns surprinzător: somnul consolidează în special acele amintiri pe care individul decide conștient că merită reținute, iar acest efect este mai puternic decât impactul emoțiilor negative asupra memoriei.

Pentru a testa ipoteza, cercetătorii au desfășurat două experimente paralele — unul online și altul în laborator — implicând aproximativ 100 de participanți. În varianta de laborator, o parte dintre voluntari au fost monitorizați cu electroencefalografie (EEG) pentru a urmări activitatea cerebrală din timpul somnului. Toți participanții au vizualizat 100 de cuvinte, jumătate neutre și jumătate cu conotație emoțional negativă, precum „moarte”, „război” sau „durere”. După fiecare cuvânt, apărea un mesaj care le cerea fie să încerce să-și amintească termenul („Remember”), fie să-l uite intenționat („Forget”). Ulterior, voluntarii au fost testați de două ori: o dată imediat după experiment și din nou după un interval de 12 ore, timp în care unii au dormit, iar alții au rămas treji.

Rezultatele au arătat că participanții au reținut semnificativ mai bine cuvintele pe care li s-a cerut să le memoreze, indiferent de conținutul lor emoțional. Cu alte cuvinte, simpla intenție de a-ți aminti un lucru pare să fie mai puternică decât intensitatea emoției asociate acelui conținut. Cuvintele negative au fost, totuși, ușor mai ușor de reținut decât cele neutre, dar doar atunci când erau însoțite de instrucțiunea „Remember”. În plus, somnul nu a schimbat direcția acestor efecte, dar a accentuat diferențele: amintirile „selectate” conștient au fost mai bine consolidate după somn decât în stare de veghe.

Analiza EEG a dezvăluit o legătură directă între anumite faze ale somnului și tipurile de amintiri întărite. Spindlii de somn — oscilații rapide specifice somnului NREM — s-au corelat pozitiv cu reamintirea cuvintelor negative pe care participanții fuseseră instruiți să le rețină. În schimb, activitatea caracteristică somnului profund (unde delta) s-a asociat negativ cu performanța la testele de memorie, ceea ce sugerează că fazele mai lente ale somnului pot sprijini procesele generale de curățare și reorganizare a informațiilor, nu neapărat consolidarea lor. Activitatea theta în timpul somnului REM, pe de altă parte, a fost asociată cu apariția erorilor de reamintire falsă — adică participanții își aminteau cuvinte negative care nu fuseseră de fapt prezentate. Acest fenomen, spun autorii, indică o tendință a creierului de a generaliza experiențele emoționale în timpul somnului.

„Instrucțiunile conștiente de a reține par să cântărească mai mult decât emoția în determinarea a ceea ce memoria păstrează după somn”, au explicat cercetătorii. Cu alte cuvinte, creierul nu consolidează tot ce trăim, ci se lasă ghidat de deciziile noastre cognitive — de ceea ce alegem să considerăm important. Somnul acționează apoi ca un filtru care întărește acele urme mnezice relevante, oferindu-le o rezistență mai mare în timp.

Implicațiile acestor rezultate sunt multiple. În plan practic, ele ar putea ajuta la dezvoltarea unor metode mai eficiente de învățare, bazate pe sincronizarea intenției de memorare cu perioadele de somn. În plan clinic, descoperirile pot contribui la înțelegerea tulburărilor de memorie și a afecțiunilor legate de stres posttraumatic, unde selecția amintirilor emoționale este adesea distorsionată.

În esență, studiul confirmă ideea că memoria nu este o înregistrare pasivă, ci un proces activ și dinamic, în care somnul joacă rolul unui editor subtil. În timpul odihnei, creierul nu doar stochează informații, ci și decide ce merită păstrat, iar această decizie pare a fi mai degrabă rezultatul voinței și al sensului personal, decât al intensității emoțiilor. Cu alte cuvinte, în timp ce dormim, nu doar ne odihnim mintea — ne rafinăm amintirile.

Împlinirea profesională — un dezechilibru major

Un studiu recent indică faptul că 65 % dintre români nu se simt împliniți profesional. În paralel, 60 % dintre angajați recunosc că folosesc strategii anti-stres la birou pentru a face față presiunilor. Printre principalele surse de tensiune la locul de muncă se numără:

• Volumul mare de muncă — citat de 64 % dintre respondenți
• Preluarea unui număr excesiv de responsabilități — 50 %
• Stagnarea salariilor — 45 %
• Interacțiunea cu clienți dificili — 34 %

Aceste condiții favorizează apariția fenomenelor de burnout, adică epuizare emoțională, sentiment de ineficacitate și distanțare față de muncă. Femeile par să fie mai vulnerabile: 71 % dintre ele indică risc de burnout, în comparație cu 62 % dintre bărbați.

Viața personală — sacrificată în favoarea muncii

Ritmul alert și solicitările profesionale fac ca mulți să neglijeze propria persoană: nu mai găsim timp pentru hobby-uri, relaxare, reflecție sau activități care aduc bucurie. Prof. univ. dr. Luiza Spiru, medic primar de geriatrie și gerontologie, afirmă că lipsa timpului pentru noi înșine devine frecvent obstacolul principal în autoreglare și autocunoaștere.

Specialiștii recomandă să integrăm în viața cotidiană mici activități plăcute — mai ușoare sau mai ample — care să permită deconectarea. Dr. Gabriella Bondoc, medic primar de psihiatrie, sugerează includerea tehnicilor de relaxare, imaginației pozitive și recunoașterea progresului în activități, pentru a crește toleranța la stres.

Tabuurile psihicului – ajutorul profesional, subutilizat

Deși aproape jumătate dintre români spun că se confruntă cu probleme emoționale sau psihosociale — precum anxietate sau depresie — doar 19 % dintre ei caută suport profesional. Această discrepanță între nevoia declarată și acțiunea concretă indică că stigmatul, lipsa accesului sau barierele personale rămân obstacole semnificative în calea intervenției timpurii.

Atitudini diferite între generații

Se remarcă o dinamică interesantă: tinerii par să fie mai reticenți față de muncă, pe când persoanele în vârstă, inclusiv de peste 70 de ani, își manifestă dorința de a se angaja. Acest contrast poate reflecta deopotrivă diferențe de motivație, experiență, percepția asupra rolului muncii și nevoi sociale sau financiare.

Concluzii & recomandări

• Stresul profesional este omniprezent — și mulți români nu se simt împliniți la muncă, iar presiunile legate de volum, responsabilități sau salarizare sunt frecvent semnalate.
• Burnout-ul nu iartă pe nimeni, dar segmentele vulnerabile (precum femeile) par expuse în mod disproporționat.
• Neglijarea timpului personal amplifică dezechilibrul psihic, ceea ce reclamă măsuri simple, dar constante: activități relaxante, pauze, recunoașterea propriilor limite.
• Ajutorul profesional dificil accesibil e subutilizat — există un decalaj semnificativ între suferința psihologică declarată și cererea de sprijin.
• În plan social, atitudinile față de muncă şi de împlinire profesională variază cu vârsta, sugerând provocări adaptative în contextul pieței muncii și al valorilor personale.

Documentul arată că aproape un sfert dintre elevi, respectiv 23%, prezintă risc de tulburări emoționale manifestate la școală. Printre simptomele cel mai des semnalate se numără oboseala cronică, neliniștea și agitația, dar și niveluri ridicate de îngrijorare. Aproximativ 45% dintre copii se plâng de oboseală persistentă, 33% resimt agitație și neliniște, iar 31% declară că se confruntă frecvent cu stări de supărare sau îngrijorare excesivă, potrivit datelor centralizate.

Raportul scoate în evidență diferențe importante între categorii de elevi: fetele, copiii din mediul urban, elevii cu cerințe educaționale speciale, dar și cei de etnie romă sau cu statut de refugiat sunt mai vulnerabili din punct de vedere emoțional.

Deși majoritatea elevilor afirmă că relațiile cu colegii sunt în general pozitive, nivelul de încredere și percepția de siguranță rămân limitate. Doar 63% dintre copii spun că se simt respectați în școală, 60% se simt protejați, iar mai puțin de 55% ar apela la consilierul școlar în cazul unei probleme personale. În același timp, aproape 40% dintre elevi consideră că opiniile lor nu sunt încurajate, iar 35% afirmă că nu pot discuta deschis cu profesorii. Unul din patru elevi declară că a simțit frică față de colegi.

Problemele de sănătate mintală sunt strâns legate de alte riscuri identificate în mediul școlar, precum bullying-ul, autovătămarea sau consumul de substanțe psihoactive. Specialiștii avertizează că lipsa unor programe consistente de consiliere și intervenție crește vulnerabilitatea copiilor și reduce șansele de recuperare timpurie.

Raportul recomandă extinderea serviciilor de sprijin psihologic și social, pregătirea cadrelor didactice pentru a gestiona situațiile de vulnerabilitate emoțională și dezvoltarea unor politici coerente de prevenție la nivel național. Documentul subliniază că aceste măsuri trebuie aplicate unitar pentru a reduce discrepanțele care afectează în special elevii din grupurile marginalizate și pentru a sprijini adaptarea adolescenților într-o etapă marcată de presiuni școlare și sociale în creștere.

Starea de repaus treaz și rolul său în învățare

Studiul definește rătăcirea minții ca o formă de „repaus treaz” — o stare intermediară între atenție activă și somn, în care conștiința se detașează temporar de sarcina prezentă. Departe de a fi o formă de pasivitate mentală, această stare pare să activeze rețele cerebrale responsabile cu consolidarea informației, asemănătoare celor care funcționează în timpul somnului. Această „pauză conștientă” ar putea fi, de fapt, un mecanism esențial prin care creierul procesează și sedimentează informații fără efort voluntar.

Cum a fost testat efectul

Pentru a investiga aceste fenomene, cercetătorii au recrutat tineri adulți care au fost implicați într-o sarcină de învățare implicită – o activitate de rutină în care participanții trebuiau să identifice inconștient anumite tipare probabilistice. Pe parcursul exercițiului, activitatea cerebrală a fost monitorizată cu EEG, iar participanții au fost rugați periodic să își evalueze gradul de concentrare.

Rezultatele au fost surprinzătoare. Deși momentele de rătăcire mentală păreau a indica o scădere a atenției, activitatea EEG a relevat un model de unde cerebrale lente, similare celor din stadiile incipiente ale somnului. Totuși, performanța participanților nu doar că nu s-a deteriorat, ci a fost, în unele cazuri, chiar mai bună decât a celor care au raportat o concentrare constantă. Aceasta sugerează că învățarea implicită — bazată pe recunoașterea inconștientă a tiparelor — este susținută și chiar accelerată de astfel de stări de repaus activ.

Mintea „rătăcită”, dar eficientă

Un alt element important al studiului a fost distincția între rătăcirea minții spontană și cea deliberată. Spre deosebire de momentele în care alegem în mod conștient să ne retragem dintr-o sarcină și să visăm cu ochii deschiși, episoadele spontane de mind-wandering — cele care apar involuntar — s-au dovedit a fi mai eficiente în sprijinirea proceselor de învățare automată. Practic, atunci când atenția voluntară slăbește, creierul poate activa moduri de procesare „în fundal”, capabile să analizeze tipare complexe fără implicare conștientă.

Cercetătorii oferă două ipoteze pentru acest fenomen. Prima sugerează că rătăcirea minții facilitează un tip de „somn local” al creierului — o activare parțială a mecanismelor de consolidare a memoriei în stare de veghe. A doua ipoteză susține că, odată ce controlul conștient scade, procesele de învățare automată, bazate pe recompensă și repetare, devin dominante și mai eficiente în recunoașterea tiparelor.

De ce contează aceste rezultate

Relevanța acestui studiu devine cu atât mai clară cu cât ne amintim că, în mod natural, mintea umană tinde să rătăcească între 30% și 50% din timpul în care suntem treji. În loc să fie privită ca o slăbiciune cognitivă, această tendință ar putea reprezenta o caracteristică adaptativă a creierului, care îmbină perioadele de concentrare cu cele de reflecție inconștientă pentru a optimiza învățarea.

Caroline Fenkel, expertă în sănătate mintală, afirmă că aceste descoperiri pot fi încurajatoare mai ales pentru persoanele cu tulburări de atenție, cum este ADHD-ul. Faptul că mintea lor pare „distrasă” nu înseamnă că este inactivă, ci că procesează informații în moduri care nu sunt imediat vizibile sau conștientizate.

Limite și aplicații viitoare

Desigur, nu orice formă de visare cu ochii deschiși este utilă. În activități ce necesită atenție susținută — precum condusul sau citirea unui text complex — mind-wandering poate fi dăunător. De asemenea, studiul s-a concentrat pe un tip specific de învățare implicită și pe un grup restrâns de participanți tineri, așa că aplicabilitatea concluziilor este limitată.

Totuși, în contexte în care activitățile sunt repetitive sau plictisitoare, alternarea conștientă a stării de concentrare cu momente de „decuplare” mentală ar putea spori eficiența învățării. Educația și strategiile de lucru ar putea încorpora astfel de pauze cognitive — nu ca timp pierdut, ci ca o formă de „prelucrare offline” a cunoștințelor.

Mintea care rătăcește, care e visătoare nu e neapărat o minte absentă. Din contră, aceste episoade aparent pasive pot fi semnele unei activități cerebrale intense și benefice. Într-o epocă în care atenția devine o monedă de schimb, poate e momentul să reconsiderăm valoarea visării cu ochii deschiși — nu ca distragere, ci ca parte integrantă a modului în care învățăm și evoluăm.

Bunăstarea, în acest context, nu se referă doar la starea de fericire sau lipsa simptomelor depresive, ci la o combinație de trăiri și percepții pozitive legate de viață: sentimentul de autonomie, scop personal, control asupra deciziilor și o percepție generală de satisfacție. Cercetătorii au descoperit că toate aceste dimensiuni contribuie la o stare mintală mai stabilă și, posibil, la o protecție pe termen lung împotriva declinului memoriei.

Participanții la studiu au fost evaluați în nouă valuri de analiză, între anii 2002 și 2018, în cadrul cohortelor din „English Longitudinal Study of Ageing”. În fiecare etapă, li s-au aplicat teste de memorie (precum reamintirea unor liste de cuvinte) și chestionare validate pentru a măsura nivelul de bunăstare psihologică. Rezultatele au arătat că cei care au menținut constant un scor ridicat la aceste chestionare au avut performanțe mai bune la testele cognitive, chiar și după ce cercetătorii au exclus efectul simptomelor depresive sau al altor factori potențial perturbatori.

Un aspect esențial al acestui studiu a fost analiza direcției relației dintre memorie și bunăstare. O întrebare-cheie a fost dacă o memorie bună duce la o stare de bine sau dacă, dimpotrivă, o stare de bine susține funcționarea cognitivă. Conform rezultatelor, autorii au observat că nivelul de bunăstare măsurat anterior era asociat cu o memorie mai bună ulterior, nu invers. Această constatare sugerează că o viață trăită cu sens și echilibru emoțional ar putea contribui în mod activ la protejarea funcției cognitive, și nu doar că o memorie bună creează un sentiment de confort psihologic.

Amber John, cercetătoare la University College London și Universitatea din Liverpool, autoare principală a studiului, a subliniat importanța acestei descoperiri. Ea afirmă că „rezultatele noastre sugerează că bunăstarea ar putea fi un factor de protecție cognitivă și că intervențiile care vizează îmbunătățirea stării de bine ar putea fi benefice pentru menținerea memoriei la vârsta mijlocie”. Aceasta ar putea deschide noi direcții de cercetare și practică în domeniul sănătății publice, în special într-o eră în care îmbătrânirea populației aduce tot mai multe provocări legate de demență și alte boli neurodegenerative.

Totodată, studiul aduce un mesaj important și pentru intervențiile psihologice. Tehnici precum mindfulness, terapia cognitiv-comportamentală, activitățile creative sau strategiile de întărire a scopului personal ar putea deveni nu doar instrumente pentru tratarea anxietății și depresiei, ci și metode de prevenție cognitivă, dacă aceste rezultate vor fi confirmate prin studii experimentale viitoare.

Cercetarea nu este lipsită de limite. Autorii admit că, deși s-a constatat o asociere clară între bunăstare și memorie, aceasta nu poate fi interpretată drept o relație cauzală fermă. Rămâne posibil ca alte variabile, neidentificate, să influențeze atât memoria, cât și bunăstarea. De asemenea, studiul a fost realizat în principal pe o populație britanică, astfel că extinderea concluziilor la alte culturi și contexte socio-economice trebuie făcută cu prudență.

Chiar și așa, rezultatele oferă un nou unghi asupra modului în care sănătatea mintală și psihosocială poate avea efecte tangibile asupra funcționării creierului. Într-o perioadă în care accentul cade din ce în ce mai mult pe prevenție și calitatea vieții, aceste date sugerează că grija pentru echilibrul emoțional nu este un lux, ci o necesitate pentru sănătatea cognitivă pe termen lung.

Un nou studiu prezentat la conferința SLEEP 2025 scoate la iveală o legătură clară între procrastinarea orei de culcare și anumite trăsături de personalitate, în special la adulții tineri. Rezultatele indică faptul că această tendință este legată de tendințe depresive, nevroticism ridicat și niveluri scăzute de conștiinciozitate și extraversie.

Ce este procrastinarea orei de culcare?

Conform definiției tehnice, „bedtime procrastination” este întârzierea voluntară a mersului la culcare, fără existența unor obligații externe care să justifice amânarea. Deși pare un obicei banal, impactul asupra sănătății este semnificativ, reducând timpul efectiv de somn și afectând calitatea acestuia.

Studiul: metodologie și concluzii

Studiul, prezentat oficial în cadrul întâlnirii anuale SLEEP 2025 în Seattle, a inclus 390 de adulți tineri, cu o vârstă medie de 24 de ani. Participanții au completat:

• Un chestionar privind cronotipul (tipul de somn – „tip de seară” sau „tip de dimineață”),
• Un chestionar de personalitate axat pe cele cinci trăsături majore (Big Five): nevroticism, extraversie, deschidere, agreabilitate și conștiinciozitate,
• Un jurnal de somn ținut timp de 14 zile, pentru a măsura procrastinarea orei de culcare.

Conform datelor analizate, procrastinarea somnului este puternic corelată cu un nivel crescut de nevroticism și un nivel redus de conștiinciozitate și extraversie, chiar și după ajustarea statistică pentru cronotip. Participanții care amânau frecvent ora de culcare raportau mai puține activități plăcute și o predispoziție accentuată către emoții negative, caracteristice depresiei.

Implicații asupra sănătății mintale și fizice

Dr. Steven Carlson, autorul principal al studiului, doctorand în departamentul de psihologie al Universității din Utah, subliniază că acest comportament reflectă nu doar probleme de planificare sau autodisciplină, ci și dificultăți în gestionarea anxietății și a stărilor emoționale negative înainte de culcare. Dr. Steven Carlson a menționat că persoanele care amână în mod obișnuit ora de culcare sunt mai puțin predispuse să caute activități captivante sau plăcute și tind să experimenteze emoții negative, caracteristice depresiei.

Aceste concluzii sunt în linie cu recomandările American Academy of Sleep Medicine (AASM), care susține că un adult are nevoie de cel puțin 7 ore de somn pe noapte pentru a-și menține sănătatea optimă. Comportamente precum procrastinarea somnului reduc semnificativ această oportunitate.

Amânarea orei de culcare poate duce la reducerea duratei și calității somnului, având consecințe negative asupra sănătății fizice și mentale. Privarea de somn este asociată cu probleme de memorie, boli cardiovasculare și obezitate.

Soluții posibile și direcții viitoare

Intervențiile care vizează reducerea emoțiilor negative înainte de culcare, precum tehnici de relaxare, mindfulness sau igienă a somnului, pot contribui la combaterea acestui obicei nociv.

Alți factori, precum utilizarea problematică a telefonului mobil și oboseala autoreglării, au fost identificați ca predictori semnificativi ai procrastinării orei de culcare. Pentru a combate acest comportament, experții recomandă stabilirea unei rutine relaxante înainte de culcare, evitarea utilizării dispozitivelor electronice în pat și menținerea unui program de somn constant.

Cercetătorii speră ca viitoarele studii să exploreze dacă abordarea sănătății emoționale poate reduce efectiv procrastinarea orei de culcare și, implicit, să îmbunătățească calitatea somnului și starea generală de bine.

Ințelegerea legăturii dintre procrastinarea orei de culcare și trăsăturile de personalitate poate contribui la dezvoltarea unor strategii personalizate pentru îmbunătățirea igienei somnului și, implicit, a sănătății generale.

Beneficiile silvoterapiei

Studiile arată că timpul petrecut în pădure poate:

• Reduce stresul prin scăderea nivelului de cortizol, hormonul stresului.
• Îmbunătăți funcția imunitară, stimulând producția de celule NK (natural killer), esențiale în combaterea infecțiilor și a celulelor canceroase.
• Regla tensiunea arterială și ritmul cardiac, contribuind la sănătatea cardiovasculară.
• Îmbunătăți starea de spirit și reduce simptomele depresiei, prin creșterea nivelului de serotonină și dopamină.
• Crește capacitatea de concentrare și claritatea mentală, ajutând la reducerea oboselii cognitive.

Mecanismele din spatele vindecării

Efectele benefice ale terapiei pădurii sunt atribuite mai multor factori:

• Fitoncidele, compuși organici emiși de copaci, care au proprietăți antimicrobiene și imunostimulatoare.
• Aerul curat și bogat în oxigen, care îmbunătățește funcția pulmonară.
• Sunetele naturii, care induc o stare de relaxare profundă.
• Expunerea la lumină naturală, care reglează ritmul circadian și îmbunătățește somnul.

Silvoterapia în practică

Pentru a beneficia de terapia pădurii, nu este necesar să faci drumeții solicitante. O plimbare lentă, conștientă, de 30-60 de minute într-o zonă împădurită poate avea efecte semnificative asupra sănătății. Specialiștii recomandă deconectarea de la tehnologie și concentrarea pe simțuri – mirosul pământului, sunetul frunzelor, textura scoarței copacilor.

Concluzie

Pe măsură ce cercetările continuă să evidențieze beneficiile terapiei pădurii, această practică devine tot mai populară ca metodă naturală de îmbunătățire a sănătății. Indiferent dacă locuiești într-un oraș aglomerat sau într-o zonă rurală, petrecerea timpului în natură poate fi un aliat puternic pentru bunăstarea ta.

Mecanisme fiziologice ale respirației controlate

Respirația este strâns legată de activitatea sistemului nervos autonom, format din două componente majore:

• Sistemul nervos simpatic, care declanșează reacția „luptă sau fugi” și crește frecvența cardiacă în situații de stres.
• Sistemul nervos parasimpatic, care promovează starea de relaxare, reducând ritmul cardiac și favorizând digestia și refacerea celulară.

Tehnicile de breathwork stimulează activitatea sistemului nervos parasimpatic prin creșterea duratei expirului și reducerea frecvenței respiratorii. Acest proces determină creșterea HRV, un indicator al echilibrului autonom, asociat cu o mai bună gestionare a stresului și o sănătate mentală optimizată.

Evidențe științifice și studii clinice

O meta-analiză a studiilor randomizate a demonstrat că tehnicile de respirație profundă au efecte semnificative asupra reducerii stresului, anxietății și simptomelor depresive. Printre cele mai studiate metode se numără:

• Pranayama – tehnică derivată din yoga, care implică controlul conștient al fluxului respirator.
• Box breathing – metodă folosită de militari, ce presupune inspirație, retenție și expirație controlată în patru timpi egali.
• Metoda Wim Hof – combină respirația profundă cu expunerea la frig și exerciții mentale pentru creșterea rezilienței organismului.

Într-un studiu publicat în Frontiers in Psychology, participanții care au practicat respirația diafragmatică timp de 8 săptămâni au prezentat o reducere semnificativă a nivelului de cortizol, ceea ce sugerează o îmbunătățire clară a mecanismelor de răspuns la stres.

Aplicații terapeutice și recomandări

Breathwork este utilizat în tratamentul unor afecțiuni precum tulburarea de stres post-traumatic (PTSD), burnout-ul și insomnia. De asemenea, tehnicile sunt implementate în programele de wellness corporativ pentru creșterea performanței și a stabilității emoționale.

Pentru rezultate optime, specialiștii recomandă practicarea zilnică a acestor tehnici timp de cel puțin 10 minute. Integrarea exercițiilor de respirație în rutina zilnică poate contribui la reducerea tensiunii arteriale, îmbunătățirea funcțiilor cerebrale și creșterea nivelului de energie.

Concluzii

În contextul creșterii incidenței afecțiunilor psihosomatice și a stresului cronic, tehnicile de respirație controlată oferă o soluție accesibilă și eficientă pentru îmbunătățirea sănătății mentale. Studiile recente evidențiază beneficiile pe termen lung ale acestor practici, susținând integrarea lor în rutina zilnică și în abordările terapeutice moderne.

De ce tehnologia stimulează creierul, nu îl afectează

Cercetătorii au analizat date ale unui grup mare de adulți pe o perioadă îndelungată și au descoperit că utilizarea tehnologiei în sarcini complexe (cum ar fi navigarea pe internet, rezolvarea de probleme sau învățarea de noi abilități digitale) menține creierul activ neurologic. Acest lucru stimulează conexiunile neuronale și poate întârzia apariția afecțiunilor precum demența.

„Interacțiunea cu tehnologia necesită procese cognitive multiple: atenție, memorie de lucru, luarea deciziilor și rezolvarea problemelor. Toate acestea contribuie la o mai bună rezistență a creierului la deteriorarea cognitivă”, explică autorii studiului.

De la „demență digitală” la protecție cognitivă

Inițial, cercetătorii credeau că utilizarea excesivă a tehnologiei reduce capacitatea de gândire independentă, în special la tineri. Însă noile rezultate arată că, la adulți, tehnologia poate fi un instrument de antrenament mental, similar exercițiilor cognitive sau cititului.

Cum poți beneficia de aceste descoperiri?

Pentru a reduce riscul de declin cognitiv, experții recomandă:

• Utilizarea echilibrată a tehnologiei în activități care implică gândire (ex: învățare online, puzzle-uri digitale).
• Evitarea consumului pasiv (ex: derulare nesfârșită pe rețelele sociale fără interacțiune cognitivă).
• Combinarea tehnologiei cu alte activități stimulante, cum ar fi exercițiul fizic și socializarea.

Concluzie

Contrar temerilor inițiale, tehnologia nu „împietrește” creierul, ci îl poate proteja atunci când este folosită într-un mod activ și complex. Astfel, în loc să vă fie frică de ecrane, le puteți folosi ca un instrument pentru menținerea sănătății mintale pe termen lung.

(Referință științifică: Nature Human Behaviour (2025), „Digital device usage and cognitive decline in older adults”)

Paradoxul toleranței: fundamente filozofice

Popper sublinia că dacă o societate este nelimitat tolerantă, iar această toleranță este extinsă inclusiv asupra celor care promovează intoleranța, atunci aceștia din urmă pot exploata deschiderea sistemului democratic pentru a-l distruge din interior. Astfel, un grad de intoleranță față de intoleranță devine necesar pentru protejarea unui spațiu pluralist.

Această viziune nu este un apel la cenzură totală, ci un avertisment asupra necesității unui mecanism de autoapărare al democrației. În absența acestuia, toleranța riscă să devină complice tăcută la propria ei anihilare.

Contextul românesc: o societate între tranziție și fragilitate democratică

România postcomunistă a cunoscut o democratizare rapidă, dar adesea superficială. Deși Constituția garantează libertățile fundamentale, în practică, cadrul social este adesea influențat de narative tradiționaliste, naționaliste și religioase. În ultimii ani, au câștigat vizibilitate partide sau mișcări ce promovează mesaje anti-LGBTQ+, xenofobe, conspiraționiste sau anti-europene.

Aceste grupuri, adesea invocând „libertatea de exprimare” sau „protecția valorilor tradiționale”, cultivă o formă de intoleranță sistemică, uneori legitimând chiar ura sau discriminarea. În numele unei „toleranțe absolute”, societatea democratică românească ajunge să ofere spațiu retoricii care îi subminează principiile de bază.

Toleranța greșit înțeleasă: riscul normalizării intoleranței

Problema apare atunci când, în încercarea de a păstra neutralitatea statului sau a spațiului public, instituțiile ezită să sancționeze discursuri care încalcă drepturile altora. Exemplul referendumului pentru familie (2018) este relevant: susținut masiv de o parte a societății civile și politice în numele „valorilor tradiționale”, a fost perceput de mulți ca o încercare de a exclude legal o categorie socială.

Toleranța devine, astfel, un instrument paradoxal: în loc să protejeze diversitatea și coexistența, ajunge să funcționeze ca o rampă de legitimare a intoleranței. Într-un astfel de context, nu se mai poate vorbi de o societate democratică în sens profund, ci de o formă de majoritarism camuflat.

Democrația ca gardian al propriei esențe

Democrația nu este doar un sistem de reguli, ci și un ansamblu de valori: respectul față de drepturile omului, pluralismul, statul de drept etc. Pentru a se menține funcțională, democrația trebuie să-și permită limite. Libertatea de exprimare, de exemplu, nu poate fi folosită pentru a cere eliminarea celorlalte libertăți.

Statul român are responsabilitatea de a proteja cetățenii nu doar de violență fizică, ci și de discursuri care incită la ură sau marginalizare. Toleranța trebuie să fie activă, nu pasivă – adică să includă un discernământ normativ: ce promovează o conviețuire democratică și ce o subminează?

Ce e de făcut

Paradoxul toleranței ne obligă să regândim ce înseamnă cu adevărat libertatea într-o democrație. În România de azi, unde pluralismul este încă fragil, iar tentația autoritarismului populist persistă, o toleranță prost administrată riscă să slujească tocmai celor care vor s-o distrugă. Toleranța, ca principiu democratic, rămâne validă – dar ea nu poate exista fără limite etice clare și fără un angajament activ pentru apărarea libertății tuturor, nu doar a celor mai vocali.

Pentru a păstra o minte clară în fața paradoxului toleranței și a tensiunilor socio-politice actuale, este esențial să cultivăm gândirea critică, să ne informăm din surse diverse, să conștientizăm emoțiile generate de discursurile radicale și să evităm reacțiile impulsive. În locul polarizării și al retoricii bazate pe frică, trebuie să promovăm dialogul autentic, să ascultăm activ și să susținem valorile democratice prin implicare civică, nu pasivitate. Claritatea mentală nu înseamnă neutralitate față de intoleranță, ci un angajament lucid pentru protejarea libertăților și a demnității tuturor, prin discernământ, empatie și responsabilitate. Astfel, într-o societate unde riscul normalizării intoleranței e real, echilibrul interior și acțiunea conștientă devin forme esențiale de apărare a democrației.

Contextul campaniei

Această campanie vine ca răspuns la datele îngrijorătoare privind creșterea timpului petrecut în fața ecranelor, în special de către copii și adolescenți. Studiile recente indică o corelație directă între utilizarea excesivă a dispozitivelor digitale și probleme precum:

• Tulburări de somn;
• Anxietate și depresie;
• Scăderea atenției și a performanțelor academice;
• Probleme de postură și dureri musculare cauzate de sedentarism.

Campania își propune să atragă atenția asupra riscurilor asociate și să ofere soluții practice pentru reducerea dependenței de tehnologie.

Obiectivele campaniei

• Conștientizarea publicului: Informarea populației generale despre impactul negativ al timpului excesiv petrecut în fața ecranelor asupra sănătății mintale și fizice.
• Educarea tinerilor și părinților: Promovarea unui stil de viață echilibrat și încurajarea activităților offline.
• Promovarea sănătății mintale: Creșterea accesului la resurse care să sprijine gestionarea sănătății mintale.

Activități în cadrul campaniei

1. Ateliere educaționale:
   • Organizate în școli și licee, cu participarea psihologilor și specialiștilor în sănătate mintală.
   • Subiecte abordate: „Cum recunoaștem dependența de ecrane?”, „Tehnici de reducere a timpului petrecut online”.
2. Campanii media:
   • Spoturi video și articole educative distribuite pe rețele sociale, televiziuni și în presa scrisă.
   • Mesajul principal: „Mai multă viață, mai puține ecrane!”.
3. Sesiuni pentru părinți:
   • Evenimente de informare dedicate părinților, unde aceștia pot învăța cum să gestioneze accesul copiilor la tehnologie și să promoveze activități offline.
4. Promovarea alternativelor sănătoase:
   • Colaborări cu organizații sportive și culturale pentru a încuraja participarea copiilor la activități extracurriculare precum sportul, lectura sau artele creative.

Impactul așteptat

Campania urmărește să inspire schimbări în comportamentul zilnic al populației și să creeze o cultură de utilizare echilibrată a tehnologiei. Prin implicarea întregii comunități – de la școli, părinți și autorități locale până la companii tehnologice – inițiativa speră să reducă dependența de ecrane și să îmbunătățească sănătatea mintală și fizică a populației.

Campania va fi evaluată la final prin sondaje și studii privind obiceiurile digitale ale participanților, pentru a măsura gradul de conștientizare și schimbările în comportament.

Toate detaliile despre aceasta campanie sunt disponibile pe https://insp.gov.ro/2025/01/08/campania-mai-multa-viata-mai-putine-ecrane/ 

Cei 11 Factori de Risc

S-au utilizat date dintr-un amplu studiu internațional care a monitorizat peste 200.000 de persoane cu vârste cuprinse între 50 și 73 de ani. Cercetătorii au realizat o listă de 28 de factori cunoscuți legați de riscul de demență și apoi au identificat cei mai puternici predictori. Astfel, a rezultat o listă de 11 factori predictivi, care au fost apoi utilizați pentru a dezvolta instrumentul UK Biobank Dementia Risk Score (UKBDRS). Cei 11 factori sunt:

1. Vârsta avansată – Riscul de demență crește exponențial odată cu înaintarea în vârstă. Majoritatea cazurilor apar după vârsta de 65 de ani.
2. Istoricul familial de demență – Persoanele cu părinți sau frați diagnosticați cu demență au un risc mai mare.
3. Diabetul de tip 2 – Pacienții cu diabet au un risc cu 60% mai mare de a dezvolta demență, conform studiului.
4. Hipertensiunea arterială – Creșterea tensiunii arteriale poate afecta fluxul sanguin către creier, sporind riscul bolilor neurodegenerative.
5. Obezitatea – Indicele de masă corporală ridicat, în special în jurul vârstei mijlocii, este un predictor puternic.
6. Nivelul scăzut de educație – Studiul a evidențiat că persoanele care au studii mai puține sunt mai predispuse la demență, probabil din cauza unei rezerve cognitive mai mici.
7. Depresia – Problemele de sănătate mentală, cum ar fi depresia, sunt corelate cu un risc crescut de demență.
8. Inactivitatea fizică – Persoanele sedentare au un risc semnificativ mai mare.
9. Fumatul – Fumatul afectează sănătatea cardiovasculară și crește riscul bolilor cerebrale.
10. Consumul ridicat de alcool – Excesul de alcool este asociat cu deteriorarea cognitivă.
11. Izolarea socială – Lipsa interacțiunilor sociale poate accelera declinul cognitiv.

Importanța Studiului

Se preconizează că numărul persoanelor care suferă de demență la nivel mondial aproape se va tripla până în 2050, ajungând la aproximativ 150 de milioane. Aceasta reprezintă o amenințare în creștere rapidă pentru viitoarele sisteme de sănătate și de asistență socială. Cu toate acestea, dacă s-ar concentra asupra factorilor de risc cheie, dintre care mulți implică stilul de viață, s-ar putea evita aproximativ 40% din cazuri.

Studiul a inclus și dezvoltarea unui model de predicție care combină acești factori. Modelul poate prezice riscul de demență cu o acuratețe de aproximativ 85%. Acesta ar putea fi utilizat de medicii de familie sau specialiști pentru a evalua pacienții și a implementa măsuri preventive.

În România, peste 300.000 de persoane sunt afectate de demență, conform datelor Societății Române Alzheimer.

Acest studiu marchează un progres semnificativ în înțelegerea demenței și oferă o bază solidă pentru prevenție. Monitorizarea factorilor de risc și intervențiile timpurii ar putea reduce semnificativ povara acestei boli la nivel global.

Prevenția este Cheia

Cercetătorii subliniază că, deși anumiți factori (cum ar fi genetica) nu pot fi modificați, alți predictori pot fi abordați prin schimbarea stilului de viață. Iată câteva recomandări:

• Adoptați o dietă sănătoasă: Dieta mediteraneană, bogată în legume, fructe și grăsimi sănătoase, este benefică pentru sănătatea creierului.
• Faceți exerciții fizice regulate: Chiar și 30 de minute de activitate moderată pe zi pot reduce riscul.
• Mențineți relații sociale: Interacțiunile sociale susțin sănătatea mentală și reduc riscul izolării.
• Gestionați stresul și depresia: Terapia și meditația pot ajuta la menținerea unei stări emoționale pozitive.

Statistici și comparații

Conform unor date menționate în mai multe surse care analizează industria jocurilor de noroc, in România, peste 2,4 milioane de oameni au participat la jocuri de noroc în ultimul an, iar 1,3 milioane preferă platformele online. Aproximativ 0,6% dintre români (peste 100.000) sunt afectați de dependența de jocuri de noroc, un procent nu cu mult mai mare decât media europeană, care se situează în jurul valorii de 0,5%.

Accesibilitatea ridicată la locațiile de jocuri, publicitatea agresivă și sponsorizările din sport contribuie la această problemă. În plus, România se confruntă cu o densitate mare a sălilor de jocuri, mai ales în zonele urbane și în apropierea școlilor sau altor instituții publice.

Caracteristici ale industriei jocurilor de noroc din România

• Forme populare de jocuri: Pariurile sportive și sloturile (pacanelele) sunt cele mai practicate, acestea din urmă reprezentând aproape 60% din piață. Piața include o gamă variată de jocuri, de la cazinouri tradiționale și săli de jocuri, până la platforme online de pariuri sportive și jocuri de noroc. Aceasta diversitate atrage un public larg și variat.
• Profilul jucătorului: Majoritatea participanților sunt bărbați tineri, necăsătoriți, cu o vârstă medie de 29 de ani.
• Accesibilitate: Jocurile de noroc sunt disponibile pe scară largă, inclusiv prin platforme online, care au crescut exponențial odată cu dezvoltarea infrastructurii tehnologice locale. O mentiune importanta aici este aspectul legat de sistemele de bonusuri/promoții/jackpot-uri oferite de cazinouri și platformele de jocuri online. Acestea includ bonusuri de bun venit, rotiri gratuite, programa de loializare, bauturi gratuite (in cazinourile fizice) și alte oferte menite să atragă și să rețină jucătorii.
• Reglementare Strictă: Jocurile de noroc sunt reglementate de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), care eliberează licențele de operare și monitorizează activitatea operatorilor pentru a asigura conformitatea cu legislația

Industria jocurilor de noroc din România a continuat să crească în 2024, fiind evaluată la peste 1 miliard de euro, cu o rată de creștere anuală de aproximativ 10%. Reglementările stricte impuse de autorități au contribuit la crearea unui mediu de joc responsabil și transparent. Toți operatorii de jocuri de noroc online trebuie să plătească o taxă de autorizare de 16% din venituri, precum și o taxă anuală de licență care variază în funcție de cifra de afaceri.

Impactul asupra sănătății mintale și sociale

Dependența de jocuri de noroc are efecte grave, de la stres financiar și relațional, la riscuri crescute de anxietate și depresie. Studiile arată că accesul facil la locații de joc și publicitatea agresivă contribuie semnificativ la aceste probleme.

Posibile soluții

• Reglementări stricte: Continuarea și îmbunătățirea reglementărilor existente pentru a limita accesul la jocurile de noroc, în special pentru minorii și persoanele vulnerabile. Reducerea numărului de locații de joc și interzicerea acestora în proximitatea instituțiilor publice esențiale.
• Publicitate controlată: Limitarea reclamelor pentru jocuri de noroc, mai ales în spații publice și media accesibilă minorilor.
• Taxare crescută: Majorarea impozitelor aplicate operatorilor pentru a finanța programele de prevenire și tratament al dependenței.
• Programe educative: Crearea unor campanii naționale de conștientizare privind riscurile jocurilor de noroc. Campanii de informare și educare a publicului despre riscurile jocurilor de noroc și importanța jocului responsabil.
• Centre & programe de suport: Extinderea accesului la servicii de consiliere și terapie pentru persoanele afectate. Crearea și susținerea programelor de suport pentru persoanele afectate de dependența de jocuri de noroc, inclusiv linii telefonice de consiliere și centre de tratament.
• Colaborare Inter-Instituțională: Parteneriate între autorități, organizații non-guvernamentale și instituții de sănătate pentru a dezvolta strategii eficiente de prevenire și tratament.
• Monitorizare și Intervenție: Implementarea unor sisteme de monitorizare a comportamentului de joc în timp real pentru a identifica tiparele riscante și a interveni înainte ca obiceiurile de joc să devină dăunătoare.

Cum să te protejezi că jucător și cum să minimizezi riscul de dependență

Pentru a te proteja de dependența de jocuri de noroc și a te asigura că rămâi în zona de distracție, iată câteva sfaturi utile:

• Stabilește un Buget: Decide dinainte cât ești dispus să cheltuiești și respectă acest buget. Nu folosi niciodată bani destinați cheltuielilor esențiale, cum ar fi chiria sau facturile.
• Setează Limite de Timp: Jocurile de noroc pot fi captivante și este ușor să pierzi noțiunea timpului. Stabilește o limită de timp pentru fiecare sesiune de joc și respect-o.
• Evită Să Joci Sub Influența Alcoolului sau Drogurilor: Aceste substanțe pot afecta judecata și pot duce la decizii impulsive.
• Fii Conștient de Semnele Dependenței: Dacă începi să simți că jocurile de noroc îți afectează viața personală, financiară sau profesională, este important să recunoști aceste semne și să cauți ajutor.
• Joacă pentru Distracție, Nu pentru a Câștiga Bani: Abordează jocurile de noroc ca pe o formă de divertisment, nu ca pe o modalitate de a face bani. Șansele de a câștiga sunt întotdeauna în favoarea casei.
• Caută Suport: Dacă simți că pierzi controlul, nu ezita să cauți ajutor. Există multe organizații și linii de suport care oferă consiliere și asistență pentru cei afectați de dependența de jocuri de noroc.
• Diversifică-ți Activitățile de Timp Liber: Găsește alte hobby-uri și activități care îți aduc bucurie și satisfacție. Acest lucru te va ajuta să nu te concentrezi exclusiv pe jocurile de noroc.

Prin adoptarea acestor măsuri, poți să te bucuri de jocurile de noroc într-un mod responsabil și să eviți riscurile asociate cu dependența.

Concluzie

Chiar daca industria jocurilor de noroc contribuie semnificativ la economia României și continuă să fie un motor economic important, impactul social al dependenței și problemele de sănătate mintală necesită o intervenție promptă. Măsuri legislative și sociale bine direcționate vor contribui la reducerea acestor efecte și la protejarea celor mai vulnerabili dintre jucători.

Doar prin adoptarea unor măsuri mai clare și îmbunătățirea cadrului legal actual, România poate reduce semnificativ riscurile asociate cu dependența de jocuri de noroc și poate asigura un mediu de joc mai sigur și mai responsabil pentru toți cetățenii săi.

O initiativa laudabila pentru constientizarea dependentei si solicitarea de ajutor specializat este jocresponsabil.ro

,,Copiii de astăzi sunt adulții de mâine. Este important ca părinte să crești un viitor adult sănătos din toate punctele de vedere, atât fizic, cât și psihic, fiind astfel capabil să înfrunte dificultățile apărute în diferite circumstanțe și să folosească experiențele vieții pentru a da sens existenței proprii, rafinându-și astfel modul de a percepe lucrurile, calitatea vieții sale crescând considerabil”, a precizat psihologul Mădălina Nistor, citat de adevarul.ro.

Conform psihologilor, în dezvoltarea unui copil joacă un rol important mediul în care acesta creşte. Astfel, dezvoltarea personală este un proces de durată care este de preferat să se extindă pe tot parcursul vieții, începând încă din primii ani de viață, fiind influențată de părinți, profesori, grupuri de apartenență și de mediu.

„Despre dezvoltarea personală se poate spune faptul că este un pion primordial în personalitatea copilului, în modul de comunicare, în adaptare facilă la diferite situații de viață. Nu putem să nu discutăm despre beneficiile dezvoltării personale referindu-ne în primul rând la rezultatele studiilor ce arată că unu din patru copii prezintă o formă de anxietate, cât și la impulsivitatea pe care micuții o au în prezent, la modul în care își manifesta emoțiile care le afectează viața, modul în care își petrec timpul liber sau cum se comporta la școală. Acestea sunt doar câteva dintre problemele pe care le întâmpină din prisma faptului ca nu cunosc modalități eficiente de gestionare a propriilor emoții”, adaugă psihologul ieşean.

Astăzi, realitatea virtuală a fost dezvoltată masiv ca o tehnologie promițătoare din ce în ce mai prezentă în viețile noastre. Dar cum influențează utilizarea acestei tehnologii modul în care creierul percepe informațiile? Bazat pe cele mai recente cercetări neuroștiințifice, acest articol abordează schimbările cheie pe care le implementează creierul nostru pentru a învăța și a gestiona mediile virtuale de informații.

Experiența reală într-o lume virtuală începe cu simțul prezenței

Sentimentul prezenței se referă la cât de mult se simte o persoană în mediul virtual, mai degrabă decât în ​​cel fizic. Cu alte cuvinte, simțul prezenței este răspunsul psihologic subiectiv la „a fi acolo” cufundat pe deplin în experiența realității virtuale.

Există trei trăsături comune care caracterizează prezența în contextul VR:

• (1) Angajament senzorial ridicat în mediul virtual
• (2) Un sentiment sau o stare mentală (de exemplu, motivație) care permite experiența subiectivă
• (3) Interacțiunea componentelor perceptuale, cognitive și afective care provoacă răspunsuri fiziologice.

Tehnologia bazată pe realitate virtuală este bine cunoscută în a genera percepții vizuale, auditive și haptice induse într-o experiență completă imersivă care imită lumea reală (angajarea senzorială). În realitatea virtuală, simțurile noastre se comportă identic cu momentele când percepem mediile „reale”, ceea ce face dificilă distingerea experienței reale de o iluzie sau simulare (componentă subiectivă). 

De exemplu, când navigați într-un spațiu VR, vedeâi lucrurile în 3D, așa cum aâi face dacă ar fi acolo. Această experiență imersivă atât de robustă face ca creierul vostru să răspundă ca și cum s-ar întâmpla cu adevărat (experiență multidimensională).

Singura diferență dintre „lumile” reale și virtuale este cunoașterea în prealabil a faptului că ceea ce vezi într-un mediu virtual nu este real, permițându-vă să acționați a și cum ar fi cu adevărat, dar fără teamă.

De exemplu, luați în considerare o persoană cu fobie față de păianjeni care se scufundă într-un mediu VR în care sunt afișate multe insecte. Cunoașterea de a nu fi rănit în această lume virtuală va schimba modul în care persoana se confruntă cu stimulii care o îngrozesc. 

O astfel de interacțiune învață creierul persoanei că evenimentul amenințător poate fi experimentat fără dezastru, ceea ce în cele din urmă pregătește persoana pentru a se confrunta cu ea în afara mediului virtual. 

Tehnologia VR – sinergii cu neuroimaging

Pentru a înțelege modul în care experiența realității virtuale afectează de fapt creierul uman, cercetătorii au folosit diferite tehnici de neuroimagini care permit evaluarea activității creierului ca răspuns la stimulări externe.

Dispozitivele bazate pe realitate virtuală utilizate în mod obișnuit produc percepții vizuale, auditive și haptice induse care generează semnale neurofiziologice specifice. Aceste dispozitive VR pot fi, de exemplu, sisteme bazate pe ecran sau montate pe cap. 

Integrarea eficientă a acestor dispozitive bazate pe realitate virtuală cu sisteme de înregistrare neuroimagistică în timp real este utilă în corelarea percepției umane cu răspunsurile creierului într-un mediu proiectat virtual.

De exemplu, există diverse sisteme de înregistrare a creierului, cum ar fi electroencefalografia (EEG), magnetoencefalografia (MEG) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), care sunt binecunoscute pentru înregistrarea atât a stării de repaus, cât și a stărilor active ale creierului la un nivel foarte precis.

O combinație optimă de elemente bazate pe VR cu aceste tehnici de neuroimagini permite studierea comportamentului uman, performanța navigației spațiale și prezența spațială, pentru a numi câteva.

Într-un experiment obișnuit, datele creierului în curs sunt înregistrate în timp ce utilizatorul este stimulat în cadrul experienței immersive VR. Semnalul creierului înregistrat poate fi descompus în diferite benzi de frecvență (de exemplu, oscilații neuronale) sau poate fi mapat în zone ale creierului (de exemplu răspuns hemodinamic) care sunt active în timpul stimulării VR.

Cercetătorii lucrează în prezent cu astfel de abordări integrative în biomedicină, educație, asistență medicală, marketing și jocuri, combinând sistemele de semnale ale creierului uman cu tehnologia modernă bazată pe VR. Amestecarea eficientă a tuturor acestor elemente este cheia pentru obținerea de informații valoroase despre stările cognitive ale utilizatorilor, percepțiile acestora și alte corelații neurofiziologice care apar în timpul experienței imersive.

Creierul comportă diferit într-o lume virtuală?

Parțial da, deși cercetările în acest sens nu sunt încă concludente. Modul în care se comportă creierul în cadrul unei experienței VR reprezintă un subiect de mare interes pentru cercetători. Un obiectiv principal include investigarea modificărilor creierului după expunerea la VR. Dovezile științifice sugerează că diferite tipuri de experiențe VR afectează diferite structuri ale creierului și funcționare neuronală (Dr Bruce D. Berry, Baylor College of Medicine). 

Prin urmare, este probabil ca experiența utilizării tehnologiilor bazate pe Realitatea Virtuală să modifice creierul la diferite niveluri.

Pentru a înțelege mai bine modul în care VR afectează funcționarea creierului, mai întâi trebuie să înțelegem modul în care creierul dă sens lumii din jurul nostru. Având în vedere că experimentăm realitatea pe baza informațiilor capturate de organele senzoriale precum ochii, urechile și pielea, senzația realistă condusă de experiențele VR se bazează pe următoarele procese:

1. Senzație: implică stimularea senzorială a simțurilor noastre
2. Transmiterea: este actul de transmitere a informațiilor captate de organele noastre senzoriale către creier.
3. Percepția: este reprezentarea mentală a stimulilor și implică o succesiune de pași precum organizarea și interpretarea stimulilor selectați.
4. Experiență: interacțiunea dintre senzația și procesul de percepție (interpretarea creierului nostru a acestei informații) creează experiența noastră a realității.

Dispozitivele bazate pe VR sunt bine cunoscute pentru a provoca senzații vizuale, auditive și haptice induse, îmbunătățind percepția, comportamentul motor și adaptarea senzorio-motorie. Are potențialul de a avea un impact pozitiv asupra cogniției, sporind funcționarea executivă a creierului în multe moduri diferite (de exemplu, învățare, memorie, control motor).

O parte din creșterea capacităților creierului se bazează pe sentimentul de prezență menționat mai sus. După cum a arătat un grup de cercetători de la Universitatea din Maryland, creierul devine mai precis la codificarea amintirilor atunci când experimentăm intensitatea prezenței în VR. 

Mai exact, studiul lor a arătat o îmbunătățire cu 9% a acurateței memoriei atunci când se învață în VR, comparativ cu învățarea folosind un computer desktop.

Pe lângă percepția asupra lumii exterioare, realitatea virtuală schimbă modul în care ne percepem pe noi înșine. Cercetătorii de la Virtual Human Interaction Laboratory din Stanford au demonstrat că, după câteva minute în realitate virtuală încorporată cu avatarul unei persoane în vârstă, creierul începe să se adapteze, adoptând corpul avatarului drept al său. 

O astfel de internalizare rapidă a dus la un impact semnificativ asupra atitudinii participanților față de bătrâni. Într-un alt studiu, cercetătorii arată că persoanele cu o reprezentare distorsionată a dimensiunii corpului lor, atunci când sunt plasate într-un avatar de dimensiuni sănătoase, au avut ca rezultat o îmbunătățire a imaginii lor de sine.

Deși acestea sunt descoperiri fascinante, există încă multe necunoscute despre mecanismele neurologice de bază. Studiul undelor cerebrale în contextul VR este un domeniu interesant de cercetare care aduce noi perspective în acest sens.

O descoperire interesantă în cercetările actuale face referire la o relație pozitivă între simțul prezenței în VR și activarea mai mare a benzilor Alpha și Theta. În studiile bazate pe memorie, a fost demonstrat un rol semnificativ al ambelor tipuri de unde cerebrale, oglindind probabil procesele de memorie vizual-spațială apărute în timpul navigării virtuale.

Acesta este ceea ce un grup de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania a investigat folosind un sistem integrat de VR și EEG. Participanții au fost instruiți să navigheze pe un coridor virtual și să-și amintească rutele de acces la diferite camere de destinație în timp ce activitatea lor cerebrală era înregistrată.

Markerii EEG ai activității benzii theta au apărut mai predominanți în timpul codificării informațiilor vizuale spațiale, în timp ce activitatea benzii Alpha a crescut în timpul fazei de recuperare a memoriei pe termen scurt (Jaiswal, Ray și Slobounov, 2010 ) .

Concluzii

Odată cu apariția virtualizării în contexte din ce în ce mai apropiate de viața de zi cu zi a oamenilor (supermarketuri, centre educaționale, spitale, petrecere a timpului liber etc.), creierul uman s-a adaptat forțat pentru a gestiona o cantitate mare de informații într-un mod foarte diferit față de acum 20 de ani. 

Tehnologia VR permite accesul imediat la mult mai multe surse de informații, ceea ce face ca creierul să se adapteze, modificând datorită plasticității modul în care neuronii comunică și se organizează pentru a-l gestiona.

Deși sună cu siguranță avantajos, există încă întrebări de investigat, cum ar fi efectele pe care această tehnologie imersivă le-ar avea asupra cogniției și organizării creierului în generațiile viitoare de nativi ai tehnologiei de realitate virtuală.

De Black Friday, companiile profită la maximum de aceste sisteme de recompensă din creierul nostru, care se activează când vedem cuvinte precum ”Reducere” sau ”Ofertăz„.

Expertul în neuroștiințe Christian Elger a explicat în cadrul unui interviu pentru Deutsche Welle că „de fiecare dată când aceste structuri sunt activate, diferite grupuri de neuroni sunt declanșate. Acestea stimulează senzația de plăcere și este atât de puternică, încât creierul nostru uită de rațiune și acționăm la impuls”. Astfel, creierul este păcălit de faptul că avem un timp limitat pentru a prinde „cea mai mare reducere” și ajungem să cumpărăm produse de care nu avem nevoie.

Shoppingul poate duce la dependență

Gândurile au fost urmărite de experți cu ajutorul tomografului, iar cercetările arată că shoppingul activează cel mai mult sistemul de recompense. Ca să facem o paralelă, și drogurile activează centrii de recompensă pentru că ”stimulează senzația de plăcere. Așa apare dependența”. De aici tragem concluzia că acest sistem de recompense din creier ne poate face dependenți de droguri, jocuri de noroc, de rețele sociale sau chiar de shopping.

Astfel, ajungem să cumpărăm diferite lucruri de care nu avem neapărată nevoie, potrivit expertului. Culoarea roșie joacă și ea un rol impotant în luarea deciziilor, fiind o culoare asociată cu ”alertele” și de cele mai multe ori acționăm instinctiv.

Teama de regret ne face să cumpărăm instinctiv

Teama de regret poate compensa aceste tactici de manipulare, însă, de cele mai multe ori, regretul apare după achiziție. Dar această teamă poate fi exploatată și pentru vânzările de Black Friday, pentru că se creează ideea că reducerile sunt în cantitate limitată și pentru o singură zi, iar în creierul nostru apare frica de a nu rata reducerile.

Potrivit articolului „The Psychology of Black Friday“, realizat de Gareth English și Gary Pfeiffer și publicat în 2015, sunt patru mari factori care ne fac disperați după această campanie de reduceri: procentul mare al reducerii, urgența – magazinele ne spun că reducerile sunt disponibile doar pentru o anumită perioadă și într-o cantitate limitată, popularitatea de care se bucură un lucru și exclusivitatea – faptul că un produs este exclusiv îi crește valoarea.

Autocontrolul și regula celor 10 minute

Autocontrolul este crucial, conform unui articol din revista „Health News“. De asemenea, psihologii ne sfătuiesc să ne stabilim în mod clar prioritățile, dar și un buget, pentru a nu ne lăsa păcăliți de Black Friday.

Și regula celor 10 minute ne poate ajuta să nu ne trezim cu regrete după perioada celor mai mari reduceri din an, astfel, înainte de a cumpăra ceva ce nu era în plan, ar trebui să așteptăm 10 minute, scurta întârziere ne poate salva bugetul.

Dependența de droguri

Dependența de droguri poate începe cu utilizarea experimentală a unui drog recreațional în situații sociale și, pentru unele persoane, consumul de droguri devine mai frecvent. Pentru alții, în special cu opioide, dependența de droguri începe atunci când iau medicamente prescrise sau le primesc de la alții care au rețete.

Riscul de dependență și cât de repede se instalează dependența variază în funcție de drog. Unele droguri, cum ar fi analgezicele opioide, au un risc mai mare și provoacă dependență mai repede decât altele.

Pe măsură ce trece timpul, este posibil să aveți nevoie de doze mai mari de droguri. În curând, este posibil să aveți nevoie de droguri doar pentru a vă simți bine. Pe măsură ce consumul de droguri crește, este posibil să descoperiți că este din ce în ce mai dificil să treceți fără acestea. Încercările de a opri consumul de droguri pot provoca pofte intense și vă pot face să vă simțiți rău fizic. Acesta e sevrajul.

Ajutorul oferit de medicul dumneavoastră, familie, prieteni, grupuri de sprijin sau un program de tratament organizat vă poate sprijini să depășiți dependența de droguri și scăpați de consumul acestora.

Simptome

Simptomele sau comportamentele dependenței de droguri includ, printre altele:

• Simțiți că trebuie să utilizați drogurile în mod regulat – zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi;
• În timp, este nevoie de o cantitate mai mare de droguri pentru a obține același efect;
• Luați cantități mai mari de droguri pe o perioadă mai lungă de timp decât v-ați propus;
• Asigurându-vă că mereu aveți o rezervă;
• Cheltuiți bani pe droguri, chiar dacă nu vă puteți permite;
• Neîndeplinirea obligațiilor și responsabilităților profesionale sau reducerea activităților sociale sau recreative din cauza consumului de droguri;
• Continuarea consumului de droguri, chiar dacă știți că vă provoacă probleme în viața dumneavoastră sau vă provoacă vătămări fizice sau psihologice;
• Să faceți lucruri pentru a obține drogul pe care în mod normal nu le-ai face, cum ar fi furtul;
• Conducerea vehiculelor sau efectuarea altor activități riscante atunci când sunteți sub influența drogului;
• Pierdeți mult timp în conexiune cu drogul – căutare, cumpărare, consum, recuperare;
• Eșuarea încercărilor de a opri consumul fără sprijin de specialitate;
• Întâmpinați simptome de sevraj atunci când încercați să încetați săs mai consumați.

Recunoașterea consumului nesănătos de droguri în membrii familiei

Uneori este dificil să distingem starea de spirit normală sau anxietatea adolescenților de semnele consumului de droguri. Posibilele semne că adolescentul sau alt membru al familiei dumneavoastră consumă droguri includ:

• Probleme la școală sau la locul de muncă – absențe de la școală sau de la serviciu, un dezinteres brusc față de activitățile școlare sau de muncă sau scăderea notelor sau a performanței la locul de muncă;
• Probleme de sănătate fizică – lipsă de energie și motivație, pierdere sau creștere în greutate sau ochi roșii;
• Aspect neglijat – lipsa de interes pentru îmbrăcăminte, îngrijire sau aspect;
• Schimbări de comportament — eforturi majore de a împiedica membrii familiei să intre în camera adolescentului sau să fie secreti cu privire la ieșirea cu prietenii; sau schimbări drastice în comportament și în relațiile cu familia și prietenii;
• Probleme de bani — împrumuturi fără o explicație rezonabilă; furtul de bani; articole vândute din casă etc.

Recunoașterea semnelor de consum de droguri sau de intoxicație

Semnele și simptomele consumului de droguri sau ale intoxicației pot varia, în funcție de tipul de drog. Mai jos veți găsi mai multe exemple.

Marijuana, hașiș și alte substanțe care conțin canabis

Oamenii consumă canabis fumând, mâncând sau inhalând o formă vaporizată a medicamentului. Canabisul precede sau este folosit împreună cu alte substanțe, precum alcoolul sau substanțe ilegale, și este adesea primul drog încercat.

Efectele și simptomele utilizării recente pot include:

• Un sentiment de euforie
• Un simț crescut al percepției vizuale, auditive și gustative
• Creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac / ochi roșii
• Gură uscată
• Scăderea coordonării mâini – picioare
• Dificultate de concentrare sau de memorie
• Timp de reacție încetinit
• Anxietate sau gândire paranoică
• Miros de canabis pe haine sau vârfurile degetelor galbene
• Pofte majore pentru anumite alimente în momente neobișnuite

Utilizarea pe termen lung este adesea asociată cu:

Scăderea clarității mentale
Performanță slabă la școală sau la serviciu
Tuse continuă și infecții pulmonare frecvente

K2, etnobotanice și săruri de baie

Două categorii de droguri sintetice – canabinoizi sintetici și catinone substituite sau sintetice – sunt ilegale în majoritatea statelor. Efectele acestor medicamente pot fi periculoase și imprevizibile, deoarece nu există un control al calității și este posibil ca unele ingrediente să nu fie cunoscute.

Canabinoizii sintetici

Canabinoizii sintetici, numiti si K2 sau Spice, sunt pulverizati pe ierburi uscate si apoi afumati, dar pot fi preparati ca un ceai de plante. O formă lichidă poate fi vaporizată în țigările electronice. În ciuda afirmațiilor producătorului, aceștia sunt compuși chimici mai degrabă decât produse „naturale” sau inofensive. Aceste droguri pot produce un „high” similar cu marijuana și au devenit o alternativă populară, dar periculoasă.

Semnele și simptomele utilizării recente pot include:

• Un sentiment de euforie sau senzație euforică;
• Un simț modificat al percepției vizuale, auditive și gustative;
• Anxietate sau agitație extremă;
• Paranoia;
• Halucinații;
• Creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale sau atac de cord;
• Vărsături;
• Confuzie;
• Comportament violent.

Catinonele substituite

Catinonele substituite, numite și „săruri de baie”, sunt substanțe (psihoactive) care alterează mintea, similare cu amfetaminele precum ecstasy (MDMA) și cocaina. Pachetele sunt adesea etichetate ca alte produse pentru a evita detectarea.

În ciuda numelui, acestea nu sunt produse de baie. Catinonele substituite pot fi consumate prin inhalate sau injectate și creează o dependență ridicată. Aceste medicamente pot provoca intoxicații severe, care au ca rezultat efecte periculoase asupra sănătății sau chiar moartea.

Semnele și simptomele utilizării recente pot include:

• Sociabilitate crescută
• Creșterea energiei și a agitației
• Creșterea apetitului sexual
• Creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale
• Probleme de gândire clară
• Pierderea controlului muscular
• Paranoia
• Atacuri de panica
• Halucinații
• Delir
• Comportament psihotic și violent

Barbiturice, benzodiazepine și hipnotice

Barbituricele, benzodiazepinele și hipnoticele sunt depresoare ale sistemului nervos central. Sunt adesea folosite și folosite greșit în căutarea unui sentiment de relaxare sau a dorinței de a „inhiba” sau de a uita gândurile sau sentimentele legate de stres.

Semnele și simptomele utilizării recente pot include:

• Somnolenţă
• Vorbire neclară
• Lipsa de coordonare
• Iritabilitate sau modificări ale dispoziției
• Probleme de concentrare sau de gândire clară
• Probleme de memorie
• Mișcări involuntare ale ochilor
• Lipsa inhibiției
• Respirație încetinită și scăderea tensiunii arteriale
• Căderi sau accidente
• Ameţeală

Metanfetamina, cocaina și alți stimulenți

Stimulentele includ amfetaminele, metamfetamina (metanfetamina), cocaina, metilfenidatul (Ritalin, Concerta, altele) și amfetamină-dextroamfetamina (Adderall XR, Mydayis). Ele sunt adesea folosite și utilizate greșit în căutarea unei stări ”de bine” sau pentru a crește energia, pentru a îmbunătăți performanța sau la școală sau pentru a pierde în greutate sau a controla pofta de mâncare.

Semnele și simptomele utilizării recente pot include:

• Senzație de entuziasm fericit și prea multă încredere
• Vigilență crescută
• Energie crescută și neliniște
• Modificări de comportament sau agresivitate
• Discurs rapid sau divagator
• Pupilele mai mari decât de obicei, cercurile negre din mijlocul ochilor
• Confuzie, iluzii și halucinații
• Iritabilitate, anxietate sau paranoia
• Modificări ale ritmului cardiac, tensiunii arteriale și temperaturii corpului
• Greață sau vărsături cu scădere în greutate
• Judecată slabă
• Congestia nazală și deteriorarea membranei mucoase a nasului (dacă sforăiți medicamente)
  răni bucale, boli ale gingiilor și carii dentare de la fumatul („gura de metanfetamina”)
• Insomnie
• Depresie pe măsură ce drogul dispare

Droguri de club

Drogurile de club sunt utilizate în mod obișnuit în cluburi, concerte și petreceri. Exemplele includ metilendioximfetamina, ecstasy sau molly, și acidul gama-hidroxibutiric, cunoscut sub numele de GHB. Alte exemple includ ketamina și flunitrazepam sau Rohypnol – o marcă folosită în afara SUA – numită și roofie. Aceste medicamente nu sunt toate în aceeași categorie, dar au unele efecte și pericole similare, inclusiv efecte nocive pe termen lung.

Deoarece GHB și flunitrazepam pot provoca sedare, relaxare musculară, confuzie și pierderi de memorie, potențialul de abatere sexuală sau de agresiune sexuală este asociat cu utilizarea acestor medicamente.

Semnele și simptomele consumului de droguri de club pot include:

• Halucinații
• Paranoia
• Elevii mai mari decât de obicei
• Frisoane și transpirație
• Tremuraturi involuntare (tremuraturi)
• Schimbări de comportament
• Crampe musculare și strângerea dinților
• Relaxare musculară, coordonare slabă sau probleme de mișcare
• Inhibații reduse
• Simțul văzului, al sunetului și al gustului crescut sau modificat
• Judecată slabă
• Probleme de memorie sau pierderi de memorie
• Conștiință redusă
• Creșterea sau scăderea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale

Halucinogene

Utilizarea halucinogenelor poate produce semne și simptome diferite, în funcție de medicament. Cele mai frecvente halucinogene sunt dietilamida acidului lisergic (LSD) și fenciclidina (PCP).

Utilizarea LSD poate provoca:

• Halucinații
• Percepție foarte redusă a realității
• Comportament impulsiv
• Schimbări rapide ale emoțiilor
• Modificări mentale permanente ale percepției
• Ritmul cardiac rapid și tensiunea arterială crescută
• Tremurături
• Flashback-uri, o reexperiere a halucinațiilor – chiar și ani mai târziu

Utilizarea PCP poate provoca:

• Halucinații
• Probleme cu coordonarea și mișcarea
• Comportament agresiv, posibil violent
• Mișcări involuntare ale ochilor
• Lipsa senzației de durere
• Creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac
• Probleme cu gândirea și memoria
• Probleme de vorbit
• Judecată slabă
• Intoleranță la zgomot puternic
• Uneori convulsii sau comă

Faceți o programare pentru a vedea un furnizor dacă:

• Nu poți înceta să consumi un drog
• Continuați să utilizați droguri, în ciuda efectelor negative pe care le provoacă
• Consumul de droguri a dus la un comportament nesigur
• Credeți că este posibil să aveți simptome de sevraj după încetarea consumului de droguri
• Dacă nu sunteți pregătit să abordați un furnizor de servicii medicale sau un profesionist din domeniul sănătății mintale, liniile de asistență sau liniile de asistență telefonică pot fi un loc bun pentru a afla despre tratament.
• Puteți găsi aceste linii listate pe internet sau în agenda telefonică.

Când să solicitați ajutor de urgență

Căutați ajutor de urgență dacă dumneavoastră sau cineva cunoscut ați luat un drog și:

• Poate fi supradozat
• Prezintă schimbări în conștiință
• Are dificultăți de respirație
• Are convulsii sau convulsii
• Are semne ale unui posibil atac de cord, cum ar fi durere în piept
• Are orice altă reacție fizică sau psihologică supărătoare la utilizarea medicamentului

Persoanele care se luptă cu dependența neagă de obicei că au o problemă și ezită să caute tratament. O intervenție îi prezintă unei persoane dragi o oportunitate structurată de a face schimbări înainte ca lucrurile să se înrăutățească și poate motiva pe cineva să caute sau să accepte ajutor.

Este important să planificați cu atenție o intervenție. Poate fi făcută de familie și prieteni, în consultare cu un furnizor de servicii medicale sau cu un profesionist din domeniul sănătății mintale, cum ar fi un consilier autorizat pentru alcool și droguri, sau îndrumat de un profesionist de intervenție. Implică familia și prietenii și, uneori, colegii de muncă, clerul sau alții cărora le pasă de persoana care se luptă cu dependența.

În timpul intervenției, acești oameni se adună împreună pentru a avea o conversație directă, cu persoana respectivă despre consecințele dependenței. Apoi îi cer persoanei să accepte tratamentul.

După ce pandemia de Covid-19 ne-a dat peste cap, a început un război chiar lângă noi, în Ucraina. Și când ne gândeam că poate lucrurile se vor îndrepta, într-un final, într-o direcție bună, un alt conflict a izbucnit: cel dintre Israel și gruparea teroristă Hamas.

Știm cam tot ce se întâmplă în aceste locuri, datorită internetului și datorită faptului că avem acces mai mult ca niciodată la informații, însă ce se întâmplă în mințile noastre după astfel de evenimente? Psihologii ne atrag atenția că ar putea fi vorba, în viitorul nu foarte îndepărtat, de o „epidemie” a tulburărilor psihice, tocmai din cauza a tot ce se întâmplă în jurul nostru.

Aproximativ 280 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de depresie, potrivit OMS. Persoanele care au trecut prin abuzuri sau alte evenimente stresante au mai multe șanse de a avea depresie. Un lucru mai puțin știut, poate, este că femeile sunt mai afectate decât bărbații. Nici copiii sau tinerii nu stau mai bine la acest capitol.

Milioane de oameni suferă de depresie

Potrivit INSP, una din opt persoane din lume suferă de o tulburare mintală. Cele mai întâlnite probleme de sănătate mintală în rândul adulților tineri sunt anxietatea (afectează în prezent 301 de milioane de oameni), depresia (afectează în prezent peste 280 de milioane de oameni) și tulburările alimentare (bulimia, anorexia, dismorfia corporală) Dacă restrângem puțin aria geografică, și în Europa multe persoane se confruntă cu probleme de sănătate mintală.

Anxietatea și depresia erau cele mai frecvente probleme de sănătate mintală din UE înainte de pandemia de COVID-19, urmate de tulburările legate de consumul de alcool și de droguri, de tulburarea bipolară și de schizofrenie. Tulburările anxioase au afectat aproximativ 25 de milioane de persoane (5,4% din populația totală a UE), fiind urmate de tulburările depresive (21 de milioane de persoane, 4,5%) și de tulburările legate de consumul de droguri și de alcool (11 milioane de persoane, 2,4%).

Potrivit OMS, sănătatea mintală s-a înrăutățit la nivel mondial după pandemie. Un sondaj Eurobarometru realizat în iunie 2023 a arătat că aproape una din două persoane (46% din populația UE) s-a confruntat cu probleme emoționale sau psihosociale, în ultimele 12 luni.

Aproape 10% dintre români sunt diagnosticați cu depresie, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, citate de Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie.

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu spunea, în luna aprilie a acestui an, la Digi24, că aproximativ șase milioane de români trăiesc cu boli psihice, cei mai mulți suferind de depresie, circa două milioane. România se află pe locul 58 în lume în ceea ce privește rata de suicid și pe locul 126 în ceea ce privește depresia.

Românii evită să meargă la psiholog, de frică că vor fi judecați

România este țara cea mai puțin afectată de depresie din Uniunea Europeană. Doar un procent din populație ar suferi de această afecțiune, potrivit Eurostat. De fapt, mulți evită să meargă la psiholog, de frică să nu fie judecați. Specialiștii din România recunosc că sunt foarte multe cazuri de persoane care suferă de astfel de afecțiuni, dar care sunt încă nedescoperite.

Simptomele depresiei

„Anxietatea este frică, acea frică care există în tine și pe care n-o înțelegi și n-o explici”, explică Ioana Radu, psiholog.

Potrivit OMS, mai sunt și alte simptome ale depresiei, la care trebuie să fim atenți:

• Lipsă de concentrare
• Sentiment de vinovăție excesivă sau stimă de sine scăzută
• Lipsa de speranță cu privire la viitor
• Gânduri despre moarte sau sinucidere
• Probleme cu somnul
• Modificări ale apetitului sau greutății
• Senzație de oboseală accentuată sau lipsă de energie

Cum câștigăm lupta cu depresia

Dar ce este de făcut în astfel de situații? Există soluții? Sigur că da. Psihologii spun că totul ține de perspectivă. Practic, noi alegem cum vrem să vedem anumite lucruri din jurul nostru și tot noi alegem cum reacționăm la anumite situații.

Un alt lucru foarte important pentru a depăși momentele grele este comunicarea. Nu degeaba există acea vorbă: „Comunicarea este cheia”. Suntem oameni, ființe sociale, avem nevoie să comunicăm și să aparținem unui grup. De asemenea, suntem diferiți, iar dacă împărtășim păreri și cu alte persoane s-ar putea să ne dăm seama că o anumită situație nu e atât de neagră pe cât credem noi.

Activitățile și hobby-urile noastre sunt un alt lucru de care trebuie să ne agățăm. Chiar dacă într-o zi ne trezim indispuși și obosiți, nu trebuie să cădem în capcană și nici să rămânem toată ziua în pat. Trebuie să continuăm să facem activitățile pe care le făceam și înainte. Cu alte cuvinte, trebuie să facem tot posibilul pentru a prelua controlul asupra vieții noastre.

Mulți jucători compulsivi știu că nu este un hobby inofensiv. În realitate însă, jocurile de noroc au efecte grave asupra sănătății mintale. Un studiu a constatat efecte biopsihosociale cauzate de jocurile de noroc patologice, care conduc la declanșatori direcți și la agravarea depresiei, anxietății, tulburărilor obsesive și tulburărilor de personalitate.

Jocurile de noroc și tulburările de sănătate mintală

Dacă o persoană suferă de o tulburare de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea, jocurile de noroc compulsive îi pot agrava simptomele. Jocurile de noroc compulsive cauzează, de asemenea, tulburări de sănătate mintală, care o vor determina să pariezi mai mult. Dacă vă confruntați atât cu o tulburare de joc, cât și cu o tulburare de sănătate mintală, acest lucru este cunoscut ca un diagnostic dublu și aceste tulburări trebuie tratate simultan.

Legătura dintre jocurile de noroc și depresie

În cazul celor ce se simt deprimați, gândul de a câștiga niște bani poate suna tentant și să-i facă să se simtă mai bine. Potrivit medicului Timothy W. Fong, autorul cărții „Consecințele biopsihosociale ale jocurilor de noroc patologice”, jocurile de noroc exacerbează depresia și afecțiunile legate de stres, cum ar fi hipertensiunea arterială, insomnia, tulburările de anxietate și problemele legate de consumul de substanțe.

Un om deprimat, cu tulburări mintale, simte nevoie de recomensă. Jocurile de noroc activează sistemul de recompense al creierului într-un mod similar cu un drog. Chiar și atunci când un jucător de noroc pierde, corpul lui încă produce adrenalină și endorfine, ceea ce îl încurajează să continue să joace.

De-a lungul timpului, jucătorii dezvoltă o toleranță față de jocurile de noroc, acesta devine mai puțin satisfăcător și poate descoperi că trebuie să-și asume riscuri mai mari pentru a simți același entuziasm ca atunci când a început să joace. Cu alte cuvinte, creierul devine condiționat și tânjește după mai multă dopamină pentru a-și declanșa sistemul de recompensă.

Cum afectează jocurile de noroc starea de spirit

Cu toții avem un punct de referință natural pentru starea noastră de spirit, care se poate schimba ușor pe parcursul zilei. Când pariezi și experimentezi plăcerea, valoarea de referință a dispoziției tale crește temporar și revine la normal după aceea. Cu toate acestea, atunci când jocurile de noroc devin compulsive, valoarea de referință a dispoziției tale poate scădea, chiar și atunci când nu joci.

Drept urmare, jucătorul poate suferi depresie. Depresia tinde să se intensifice dacă joacă în mod constant mai mult decât intenționează și ajung în tulburări financiare sau dacă încearcă să renunțe și nu reușesc. În cele din urmă, jocurile de noroc le consumă mintea și s-ar putea să se simtă incapabili să găsească bucurie și entuziasm în orice altă activitate.

Persoanele cu o tulburare de joc compulsiv au, de asemenea, mai multe șanse de a experimenta gânduri suicidare, motiv pentru care este important să tratați o tulburare de joc de noroc cu aceeași urgență ca și orice altă afecțiune medicală.

Jocuri de noroc și anxietate 

Mulți oameni vor practica jocurile ca o modalitate de a-și distrage atenția de la anxietate sau de a-și canaliza anxietatea în entuziasmul pe care îl primesc de la jocurile de noroc. Până la 34% dintre jucătorii cu probleme se confruntă, de asemenea, cu anxietate extremă sub formă de tulburare de stres post-traumatic.

Jucătorii compulsivi tind să-și ascundă jocurile de noroc de ceilalți. Ei încep să mintă și să-și pună scuze pentru unde merg sau cum își cheltuiesc banii. Ar fi bine ca în loc să apeleze la jocuri de noroc, să învețe cum să-și gestionezi simptomele de anxietate într-un mod sănătos. Se recomandă auto-îngrijirea prin exerciții de respirație, în jurnal sau relaxare cu o emisiune TV de intensitate scăzută. 

Jocuri de noroc și stres

Persoanele stresate caută refugiu în jocurile de noroc, însă acestea pot provoca mai mult stres în mai multe moduri. Probabil că va provoca stres financiar dacă jucătorii pariază mai mulți bani decât au și încep să acumuleze datorii. Acest lucru ar putea duce, de asemenea, la stres asupra relațiilor cu cei apropiați și poate provoca o pierdere a încrederii în familie și în relația cu prietenii.

Jocurile de noroc nu este o metodă de a scăpa de stres. Din contră, dacă vreți să vă relaxați după o zi stresantă, se recomandă o gură de aer, să faceți o plimbare, să faceți ceva sport / exerciții fizice.

Sprijin și ajutor

Persoanele ce au ajuns să fie dependente de jocurile de noroc au nevoie de ajutor din partea prietenilor, celor apropiați, dar în special de sprijin specializat. Nu încercați să rezolvați singuri problema. Nu e suficient doar să se oprească din pariat și plata datoriilor. Este important ca persoanele afectate de dependenșa jocurilor de noroc să nu fie abandonate de familie, ci să fie sprijinite în lupta cu acestea și să depășească această etapă tulbure din viața lor.

Este important să rețineți că, dacă renunțarea ar fi așa ușoară, toată lumea ar face-o. Doar că nu e chiar așa. Pentru a trata dependența de jocuri de noroc trebuie mers la sursa problemei și ce a determinat ca persoana afectată să parieze. Să fie vorba de stres financiar, plictiseală, depresie, anxietate sau altceva?

Solicitați sprijin și consiliere de specialitate!

În prezent, cea mai mare parte a lumii este conectată la internet, iar copiii și tinerii s-au integrat ca parte a activității lor zilnice online și a utilizării rețelelor sociale. Această dependență de tehnologii duce, în special la tineri, să dezvolte mai multe sentimente de anxietate, depresie și întrerupere a tiparelor de somn, declanșând chiar și hărțuirea cibernetică și distorsiunea imaginii corporale. În ultimii ani, utilizarea excesivă a tehnologiilor și a rețelelor sociale a fost direct asociată cu bolile mintale.

Tehnologiile digitale sunt accesibile oricui

Această problemă se datorează faptului că tehnologiile digitale sunt accesibile oricui. Chiar și așa, s-a demonstrat că problemele de sănătate mintală cauzate la copii și adolescenți sunt strâns legate de utilizarea internetului. Utilizarea moderată a internetului poate avea un impact pozitiv asupra sănătății mintale a copiilor și tinerilor, dar niciuna dintre extreme nu este benefică (UNICEF, 2017).

Odată cu dezvoltarea rapidă a internetului și a rețelelor sociale, este foarte important ca familiile să ia măsuri și să educe copiii în mod corespunzător cu privire la utilizarea corectă a mediilor digitale și riscurile pe care le implică. De asemenea, copiii și tinerii ar trebui încurajați să trateze și să caute ajutor de îndată ce semnele de boală mintală încep să fie detectate.

Un sfert dintre tineri au tulburări mintale

Bolile mintale sunt la fel de frecvente la tineri ca și la adulți. Jumătate dintre bolile mintale apar la vârsta de 14 ani, în timp ce cealaltă jumătate apar la mijlocul anilor 20 (Kessler et al., 2007). Există chiar tulburări de anxietate și de personalitate în jurul vârstei de 11 ani.

Un sondaj realizat în 10 țări a arătat că un sfert dintre tineri suferă de tulburări mintale. Acestea includ tulburări afective, nevrotice, de personalitate, de dezvoltare, comportamentale, nutriționale, schizofrenie și abuzul de substanțe. Chiar și așa, acești copii nu sunt de obicei tratați decât la mulți ani de la debutul acestei boli, fapt care afectează dezvoltarea copilului și personal și academic.

Alte studii sugerează că utilizarea moderată a tehnologiilor este benefică pentru bunăstarea psihică a copiilor și adolescenților, în timp ce nefolosirea sau folosirea lor în exces poate avea efecte negative. Sondajul OCDE PISA a arătat că utilizatorii de internet care petrec mai mult de 6 ore pe zi au mai multe șanse de a avea o bunăstare și o satisfacție mai scăzută în viață. În schimb, cei care au petrecut între 1 și 2 ore au avut mai multe satisfacții în comparație cu cei care au folosit internetul o oră sau mai puțin pe zi.

La fel, cyberbullying-ul a crescut odată cu apariția aplicațiilor digitale, deoarece rețelele de socializare sunt legate de probleme de imagine corporală și tulburări de alimentație. Acestea sunt singurele mijloace care permit oamenilor să-și prezinte cele mai atractive imagini și să le elimine pe cele care nu sunt. Prin urmare, mai ales, la tineri ar trebui să fie conștienți de potențialul nociv al promovării imaginilor corporale, deoarece poate duce la probleme mentale precum depresia.

Cum să evitați consecințele negative ale abuzului de noile tehnologii?

Recomandarea OCDE privind protecția copiilor online admite că internetul a devenit o realitate de zi cu zi în viața copiilor, variind de la beneficii pentru dezvoltarea educațională până la expunerea la riscuri precum accesul la conținut inadecvat sau interacțiunea cu străinii, ceea ce poate fi determinant pentru sănătatea mintală.

Copiii și adolescenții ar trebui să folosească tehnologiile cu moderație pentru a se putea bucura de beneficiile acestora. În acest sens, ar fi benefic ca părinții sau tutorii să-i protejeze de riscurile online, fără a restrânge oportunitățile și a le permite copiilor să exploreze, să învețe și să se exprime.

Școlile ar trebui să educe tinerii în media digitală pentru a le oferi instrumente cu care să recunoască riscurile pe care le au, cum ar fi hărțuirea cibernetică sau utilizarea excesivă a rețelelor sociale prin întărire emoțională și empatică. În același mod, guvernele ar trebui să promoveze controlul parental pentru diferitele dispozitive, precum și să le încurajeze să vizualizeze conținutul împreună, astfel încât copiii să înțeleagă ceea ce văd și să îl aplice în lumea reală.

Ca răspuns la aceasta, unele țări iau măsuri. În Germania, părinții sunt educați cu privire la posibilele riscuri în activitățile online, în timp ce în Japonia au implementat educația pe internet, încurajând părinții să filtreze și să monitorizeze activitățile online ale copiilor lor. Este necesar să se intervină rapid atunci când copiii și adolescenții prezintă semne de boală psihică. Serviciile de psihologie sunt concentrate în mod disproporționat pe adulți și ar trebui să fie investite în servicii de îngrijire a sănătății și boli mintale pentru copii și tineri din școli și instituții.

Mulți oameni se confruntă cu stresul în fiecare zi. Munca, problemele de familie, problemele de sănătate și obligațiile financiare sunt părți ale vieții de zi cu zi care contribuie în mod obișnuit la un nivel crescut de stres. În plus, factori precum genetica, nivelul de sprijin social, tipul de personalitate influențează vulnerabilitatea unei persoane la stres, ceea ce înseamnă că unii oameni sunt mai predispuși să devină stresați decât alții.

Tehnici de a combate stresul

Minimizarea stresului cronic al vieții de zi cu zi este importantă pentru starea de sănătate generală. Este important să înțelegeți că stresul nu este același lucru cu tulburările de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia, care necesită tratament din partea profesioniștilor din domeniul medical. Pentru a preveni apariția anumitor boli, este bine să reducem nivelul de stres din organism, iar pentru acest lucru se recomandă să facem anumite activități menite să mai relaxeze mintea și trupul.

1. Mai multă activitate fizică

Pentru un stil de viață sănătos se recomandă multă mișcare, cel puțin 30 de minute pe zi. Aici vorbim de mers intens, alergat, mersul pe bicicletă, exerciții fizice etc. Studiile au demonstrat că sportul, rutina zilnică de exereciții fizice au redus nivelul de stres și au îmbunătăți starea de spirit și au diminuat predispinurea la depresie. În plus, s-a demonstrat că exercițiile fizice regulate îmbunătățesc simptomele afecțiunilor comune de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia.
Dacă aveți o viață sedentară și un job care vă solicită să petreceți ore întregi stând pe scaun, este recomand să faceți diferite exerciții fizice la intervale de 60 de minute și chiar mai intens înainte de începerea programului și chiar seara, după program.

2. Dieta sănătoasă

Sport fără dietă nu există. De fapt se recomandă să fiți atenți la dieta zilnică, la ce mâncați și când mâncați. Studiile arată că persoanele care urmează o dietă bogată în alimente ultraprocesate și zahăr adăugat au mai multe șanse de a experimenta niveluri de stres percepute mai ridicate. Stresul cronic vă face să mâncați în exces și să vă doriți alimente gustoase, care vă pot dăuna grav sănătății. În plus, faptul că nu consumați suficiente alimente bogate în nutrienți vă poate crește riscul de deficiențe de nutrienți care sunt esențiali pentru reglarea stresului și a dispoziției, cum ar fi magneziul și vitaminele B.

Minimizarea aportului de alimente și băuturi puternic procesate și consumul mai multor alimente întregi, cum ar fi legume, fructe, fasole, pește, nuci și semințe vă pot ajuta să vă asigurați că organismul este hrănit corespunzător. La rândul său, acest lucru vă poate îmbunătăți rezistența la stres. Minimizarea aportului de alimente și băuturi puternic procesate, în același timp crescând consumul de alimente precum legume, fructe, fasole, pește, nuci și semințe, vă pot ajuta să vă asigurați că organismul este hrănit corespunzător și crește rezistența la stres.

3. Reduceri expunerea la ecranele telefoanelor, tabletelor, calculatoarelor

Smartphone-urile, computerele și tabletele sfac parte din viața noastră cotidiană. Le folosim acasă, la muncă, pe stradă. Deși aceste dispozitive sunt adesea necesare, folosirea lor prea des poate crește nivelul de stres. O serie de studii au legat utilizarea excesivă a smartphone-urilor cu niveluri crescute de stres și tulburări de sănătate mintală. Petrecerea unui timp îndelungat în fața ecranelor, în general, este asociată cu o bunăstare psihologică mai scăzută și un nivel crescut de stres atât la adulți, cât și la copii. În plus, timpul petrecut în fața ecranelor poate afecta negativ somnul, ceea ce poate duce și la creșterea nivelului de stres.

4. Suplimente și vitamine

În anumite perioade din an se recomandă chiar o cură cu suplimente și vitamine. Mai multe vitamine și minerale joacă un rol important în combaterea stresului și în reglarea dispoziției. Ca atare, o deficiență a unuia sau mai multor nutrienți vă poate afecta sănătatea mintală și capacitatea de a face față stresului. Studuiile au demonstrat că anumite suplimente alimentare pot ajuta la reducerea stresului și la îmbunătățirea stării de spirit. Se recomandă ca în anumite perioade mai stresate din viețile noastre să luăm magneziu, vitamina B, vitamina D etc. Cu toate acestea, suplimentele alimentare nu au același efect asupra tuturor oamenilor. Se recomandă să consultați un profesionist din domeniul sănătății dacă sunteți interesat să utilizați suplimente pentru a ajuta la ameliorarea stresului.

5. Reduceri aportul de cofeină

Cofeina este o substanță chimică găsită în cafea, ceai, ciocolată și băuturi energizante care stimulează sistemul nervos central. Consumul în exces poate duce la creșterea nivelului de stres și anxietate, dar și la tulburări de somn.

Oamenii au praguri diferite pentru cantitatea de cofeină pe care o pot tolera. Dacă observați că cofeina vă face să fiți mai nervoși sau anxioși, luați în considerare reducerea prin înlocuirea cafelei sau băuturilor energizante cu ceai sau apă decofeinizată din plante.

Deși multe studii arată că cafeaua este sănătoasă cu moderație, se recomandă menținerea aportului de cofeină sub 400 mg pe zi, ceea ce echivalează cu 4–5 căni (0,9–1,2 L) de cafea. Totuși, persoanele care sunt sensibile la cofeină pot experimenta anxietate și stres crescut după ce au consumat mult mai puțină cofeină decât limita menționată mai sus, așa că este important să luați în considerare toleranța individuală.

Concluzii

La scăderea nivelului de stres mai contribuie și timpul petrecut alături de persoane dragi, familie, prieteni; călătoriile; petrecutul timpului în natură; chiar și simplele îmbrățisări.

În concluzie, de stres nu vom putea scăpa în totalitate în contexul actual al vieții cotidiene, dar putem să reducem nivelul de stres și anxietate prin diferite acțiuni recreative, alimentație și sport.

Sarcina și noua maternitate sunt pline de emoții – unele bune și altele mai puțin bune. Nu uitați că există o mulțime de locuri unde puteți găsi ajutor.

Sarcina, schimbările și sănătatea mintală

Sarcina vă schimbă corpul în tot felul de moduri. Grețurile de dimineață, durerile de spate, durerile de cap, crampele la picioare, varicele, mâncărimile, constipația, hemoroizii, indigestia și secrețiile vaginale sunt câteva dintre realitățile sarcinii. Și, nu este surprinzător, acestea pot afecta modul în care vă simțiți în legătură cu faptul că sunteți însărcinată.

Pentru unele persoane, există îngrijorarea a ceea ce le așteaptă. Poate că nu v-ați planificat sarcina. Poate că ești îngrijorată de modul în care un nou copil îți va afecta relația. Sau poate că ești îngrijorată de naștere.

Toate acestea sunt îngrijorări comune și este posibil să simți unele sau toate aceste lucruri în timpul sarcinii. Dar dacă aceste sentimente de tristețe, îngrijorare sau anxietate încep să vă afecteze viața, poate fi vorba de ceva mai grav, cum ar fi depresia perinatală sau anxietatea. Potrivit PANDA (Perinatal Anxiety and Depression Australia), până la una din zece femei suferă de depresie în timpul sarcinii.

Dacă aveți o afecțiune mintală preexistentă sau trecută și sunteți însărcinată, vestea bună este că, cu sprijin și tratament, aveți șanse să aveți o sarcină și un copil sănătos. Cel mai important lucru este să vorbiți despre asta – spuneți-i furnizorului de servicii medicale care vă gestionează sarcina despre starea dumneavoastră de sănătate mintală. Și spuneți-i furnizorului dumneavoastră de servicii de sănătate mintală că sunteți însărcinată. Împreună, ei vă pot ajuta să vă gestionați sarcina și sănătatea mentală.

Sănătatea mintală după naștere

A avea un copil este un moment foarte emoționant. Este posibil să vă simțiți dureroasă după naștere, să nu dormiți suficient, să fiți copleșită de noul dumneavoastră copil și să vă faceți griji cu privire la faptul că veți fi o mamă bună. A fi mamă este o muncă grea! S-ar putea să aveți așteptări nerealiste de la noua maternitate. Și s-ar putea să vă fie greu să nu aveți prea mult timp pentru dumneavoastră.

Este posibil să fi auzit despre baby blues. Până la 80 la sută dintre femei se simt plângăcioase, iritabile, prea sensibile, capricioase sau copleșite după naștere (adesea între a treia și a zecea zi după naștere).

De multe ori, schimbările la nivelul hormonilor sunt de vină, iar aceste sentimente trec de obicei în câteva zile. De obicei, nu aveți nevoie de niciun tratament, ci doar de sprijin și înțelegere. Dar, dacă aceste simptome continuă dincolo de primele zile, poate fi un semn de ceva mai grav, cum ar fi depresia sau anxietatea.

Depresia postnatală poate apărea între o lună și până la un an după ce o femeie dă naștere unui copil. Depresia postnatală este o afecțiune mentală frecventă, afectând până la una din șapte femei care nasc în Australia.

Nu doar proaspetele mămici sau viitoarele mămici se pot simți anxioase și neliniștite. Primirea unui nou membru al familiei poate fi, de asemenea, un moment complicat pentru tați și parteneri, care își pot face griji cu privire la faptul că pot fi un bun partener și părinte, la modul în care un copil le va afecta stilul de viață sau la modul în care vor face față responsabilităților suplimentare.

Simptomele depresiei și anxietății perinatale

Dacă vă faceți griji cu privire la modul în care vă simțiți dumneavoastră sau partenerul dumneavoastră, iată câteva semne și simptome la care trebuie să fiți atenți:

1. atacuri de panică – o inimă care bate cu putere, palpitații, dificultăți de respirație, tremurături sau senzația de
2. „detașare” fizică de mediul înconjurător
3. îngrijorare persistentă, generalizată, adesea concentrată pe probleme de sănătate
4. comportament obsesiv sau compulsiv
5. schimbări bruște de dispoziție
6. senzație de tristețe, depresie sau plâns fără un motiv evident
7. interes scăzut sau inexistent față de lucrurile care vă aduc bucurie (cum ar fi timpul petrecut cu prietenii,
8. exercițiile fizice, mâncatul sau relația cu partenerul)
9. nervozitate sau nervozitate
10. senzație de oboseală permanentă
11. imposibilitatea de a dormi
12. pierderea interesului pentru sex sau intimitate
13. teama de a fi singur cu copilul dumneavoastră
14. gânduri intruzive de a vă face rău dvs. sau copilului dvs.
15. ceață cerebrală sau dificultăți în a vă concentra, a vă concentra sau a vă aminti lucruri
16. implicarea în comportamente de risc (cum ar fi consumul de droguri).

Bărbații pot fi mai predispuși să experimenteze simptome precum frustrarea sau iritabilitatea, furia crescută și conflictele cu ceilalți sau consumul crescut de alcool și droguri.

Dacă aceste simptome durează mai mult de două săptămâni, este timpul să cereți ajutor. Cu cât vă veți consulta mai repede cu cineva, cu atât mai repede veți începe să vă simțiți mai bine.

Folosind datele din opt dintre cele 13 studii, cercetătorii au descoperit că persoanele cu PTSD s-au confruntat, în medie, cu un risc cu 61% mai mare de demență. Analizând datele din două studii care au folosit metode diferite, au descoperit că PTSD a fost asociat cu probabilitatea dublă de a dezvolta demență, notează Medicalxpress.

În cazul populației generale, persoanele cu diagnostic de PTSD au fost de peste două ori mai predispuse să dezvolte demență. Cercetătorii spun că acest lucru poate indica un efect al tratamentului PTSD pe care veteranii, unul dintre cele mai susceptibile grupuri la o astfel de tulburare, îl primesc. Astfel concluziile sugerează că tratarea PTSD poate reduce riscul ulterior de demență.

„Studiul nostru oferă noi dovezi importante cu privire la modul în care experiențele traumatice pot avea impact asupra sănătății creierului și modul în care efectele pe termen lung ale traumei pot afecta țesutului nervos în multe moduri, crescând vulnerabilitatea la declinul cognitiv și demență”, explică dr. Vasiliki Orgeta, cercetător al studiului.

Accesul la tratamente pentru PTSD influențează evoluția creierului pe termen lung
„O mulțime de persoane cu această tulburare nu au acces la tratament, uneori din cauza lipsei capacității de îngrijire a sănătății mintale, dar și din cauza stigmatizării care de multe împiedică să solicite ajutor. Acum avem mai multe dovezi ale modului în care experiențele traumatice și accesul la tratament ar putea avea un impact de lungă durată pentru indivizi și să influențeze riscul viitor de a dezvolta demență”, mai adaugă cercetătorul.

Trebuie precizat că PTSD crește, de asemenea, probabilitatea de a dezvolta alți factori de risc cunoscuți ai demenței, cum ar fi depresia, izolarea socială sau consumul crescut de alcool. Majoritatea studiilor s-au adaptat pentru unii dintre acești factori, astfel încât concluziile generale ar putea subestima efectul real al tulburării.

În prezent, rămâne neclar modul în care PTSD crește riscul de demență, dar cercetătorii spun că poate fi legat de hipervigilență și reexperimentarea recurentă a traumei, aceasta manifestarea stresului asupra creierului.

Studiul a fost publicat în The The British Journal of Psychiatry.

Deoarece de foarte multe ori neuropatia afecteaza mainile si picioarele, simptomele pot incepe in aceste zone. Totusi, nervii periferici sunt regasiti la nivelul intregului corp, simptomele putand sa survina si in alte locuri. De asemenea, manifestarile pot capata o diversitate mai larga si pot sa apara in mai multe locatii simultan.

Anumite tratamente naturale pot ajuta la ameliorarea unora dintre simptomele provocate de neuropatia periferica. De asemenea, exista cazuri in care interventiile naturale pot contribui la prevenirea afectarii nervilor in continuare. In continuarea articolului sunt prezentate cateva dintre cele mai importante astfel de modalitati naturale, dar si alte informatii esentiale despre aceasta afectiune.

Neuropatia periferică tratament natural

Cresterea nivelului de activitate fizica

Activitatea fizica promoveaza cresterea tonusului muscular, acest lucru putand sa aiba ca efect reducerea unora dintre simptomele provocate de neuropatia periferica. In plus, exercitiile fizice pot ajuta si la combaterea mai multor probleme de sanatate care provoaca neuropatie. De exemplu, diabetul este una dintre cele mai frecvente boli care poate duce la neuropatie periferica, exercitiul fizic ajutand organismul sa gestioneze mai usor nivelul glicemiei. Astfel, riscul de diabet si de complicatii asociate poate fi redus considerabil. Mai mult, cresterea nivelului de activitate fizica reduce presiunea asupra vaselor de sange periferice, lucru foarte benefic pentru persoanele cu neuropatie.

Adoptarea unor modificari alimentare optime

Diabetul este o cauza principala a neuropatiei periferice. Modificarile dietetice care scad nivelul glicemiei pot usura simptomele neuropatiei sau chiar pot preveni instalarea acestei afectiuni.

O dieta bogata in fibre si saraca in carbohidrati simpli este excelenta, deoarece poate preveni cresterile excesive de zahar din sange. De asemenea, evitarea unor alimente nesanatoase poate fi de ajutor. Cateva exemple de astfel de alimente sunt reprezentate de snacks-uri, chips-uri, dulciuri, paine alba, paste si alte alimente puternic procesate.

Adoptarea unui regim alimentar sanatos este indicata pentru toate persoanele, indiferent daca au sa nu diabet. Prevenirea neuropatiei periferice este importanta pentru orice persoana, iar din punct de vedere alimentar se poate face prin consumul de alimente bogate in antioxidanti si fibre. Fructele, legumele, pestele si nucile reprezinta doar cateva exemple de alimente sanatoase. De asemenea, specialistii recomanda un aport zilnic scazut de sodiu, acest lucru insemnand o cantitate maxima de 2300 de miligrame de sodiu pe zi. In plus, limitarea grasimilor saturate, a alcoolului si a tutunului reprezinta o alta metoda de protectie impotriva neuropatiei periferice, dar si a altor tipuri de boli.

Renuntarea la fumat

Fumatul este un factor de risc important pentru neuropatia periferica, deoarece ingusteaza si deterioreaza vasele de sange periferice. De asemenea, poate agrava simptomele produse de neuropatia periferica, chiar daca aceasta este produsa de alti factori. Renuntarea la fumat este esentiala, deoarece imbunatateste fluxul de sange si ajuta arterele si venele sa fie mai sanatoase.

Mentinerea unui nivel optim de vitamine

Anumite vitamine si suplimente pot sustine sanatatea nervilor si pot usura simptomele produse de neuropatia periferica. Complexul vitaminelor B este unul dintre cele mai importante, deficitul vitaminei B12 putand duce la deteriorarea stratului protector al nervilor. De asemenea, carenta vitaminei B9 poate duce la afectarea sanatatii nervilor periferici. Folosirea suplimentelor ce contin vitaminele B1, B6 si B12 poate ajuta la usurarea durerii la persoanele cu neuropatie.

Vitamina E are rol antioxidant, iar alimentele bogate in aceasta vitamina pot reduce inflamatia de la nivelul nervilor. In plus, vitamina E poate ajuta si la diminuarea altor simptome ale neuropatiei, inclusiv arsurile si furnicaturile. Acizii grasi Omega-3 sunt compusi la fel de importanti, deficitul lor putand avea aceleasi efecte negative. Sursele cele mai importante de astfel de grasimi sunt reprezentate de pestii grasi.

Magneziul si calciul sunt alte elemente importante in gestionarea neuropatiei periferice. Combinarea acestora poate duce la diminuarea crampelor musculare, dar dozele mari pot provoca diaree. Astfel, se indica consultarea medicului inainte de a le intrebuinta.

Acetil-l-carnitina, acidul alfa-lipoic, N-acetilcisteina si glutamina sunt alte componente ce pot ajuta in cazul persoanelor ce sufera de neuropatie periferica. Ele au roluri protectoare asupra sistemului nervos, dar intelegerea completa a efectelor pe care le au necesita anumite cercetari suplimentare.

Adoptarea unor tehnici de relaxare

Tehnicile de relaxare pot ajuta o persoana sa isi gestioneze mai bine durerea provocata de neuropatia periferica. Respiratia profunda, meditatia si relaxarea progresiva pot oferi o anumita usurare, astfel incat merita incercate.

Unele tehnici de relaxare, precum yoga sau tai chi, pot reduce stresul si pot imbunatati postura. Si in aceste cazuri, durerile si simptomele asociate pot fi ameliorate. Se recomanda colaborarea cu profesionisti, astfel incat rezultatele sa fie cele dorite.

Apelarea la metode de medicina alternativa

Unele persoane cu neuropatie periferica incearca metode de tratament alternative, precum acupunctura, tehnicile chiropractice si chiar modalitati bazate pe energie, de exemplu terapia Reiki. Este important de stiut ca cercetatorii nu au studiat inca pe larg aceste metode, iar in prezent nu exista multe dovezi care sa sustina ca aceste modalitati de tratament functioneaza.

Pentru a profita la maximum de medicina alternativa, specialistii recomanda ca aceasta sa fie asociata cu tratamentele traditionale, cum ar fi medicamentele si exercitiile fizice.

Modalitati de prevenire

Multe dintre modificarile stilului de viata care pot usura simptomele neuropatiei periferice pot preveni chiar si boala in sine. Aceste metode includ exercitiile fizice, adoptarea unei diete alimentare sanatoase si variate, dar si mentinerea unei greutati corporale sanatoase.

Primirea tratamentului pentru afectiunile medicale care pot provoca neuropatie este extrem de importanta. Diabetul zaharat este o astfel de afectiune, iar controlul glicemiei este esential. Alimentatia, exercitiile fizice si medicamentele pot fi de ajutor in acest caz. De asemenea, evitarea aportului excesiv de alcool si renuntarea la fumat sunt alti factori ce pot ajuta.

Cand se recomanda vizita la medic

Multe probleme de sanatate pot provoca neuropatie periferica, inclusiv infectiile, leziunile fizice, diabetul, bolile autoimune, tulburarile renale si hepatice si chiar cancerul. In plus, anumite medicamente pot avea aceleasi efecte negative asupra nervilor.

Orice persoana care dezvolta furnicaturi, durere, amorteli si alte senzatii neobisnuite la nivelul mainilor si picioarelor ar trebuie sa vada imediat un medic, mai ales daca sufera de diabet. Este important ca persoanele cu aceste simptome sa nu isi puna singure diagnosticul si eventual sa incerce sa se trateze pe cont propriu. Obtinerea unui diagnostic si a unui tratament adecvat din partea medicului sunt doua elemente ce pot preveni agravarea bolii.

In cazul persoanelor ce au fost deja diagnosticate cu aceasta afectiune, vizita la medic este necesara atunci cand simptomele se agraveaza brusc, durerea devine severa sau migreaza in alt segment al corpului, apar leziuni la nivelul membrelor sau se instaleaza semne de infectie, de exemplu febra sau inflamatia.

Concluzii

Neuropatia periferica implica deteriorarea nervilor periferici si poate avea multiple cauze, inclusiv diabetul. Neuropatia periferica poate fi frustranta, dureroasa si dificil de tratat, astfel incat prevenirea sa este esentiala. Orice persoana care are o afectiune corelata cu neuropatia periferica ar trebuie sa invete anumite modalitati de a reduce sansele de a dezvolta aceasta complicatie. De asemenea, o persoana cu neuropatie periferica trebuie sa stie ca exista anumite metode naturale prin care simptomele neplacute pot fi ameliorate.

Majoritatea persoanelor cu neuropatie periferica observa faptul ca ajustarile stilului de viata ajuta la imbunatatirea simptomelor. Mentinerea unei diete echilibrate si sanatoase, cresterea nivelului de activitate fizica si renuntarea la fumat reprezinta doar cateva dintre interventiile naturale ce pot oferi un ajutor semnificativ.

Bibliografie:

Burotto, M., & Fojo, A. T. (2013). Acetyl-l-carnitine and prevention of chemotherapy-induced peripheral neuropathy: Can anything work? https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3825297/

Clair, C., et al. (2015). The effect of cigarette smoking on diabetic peripheral neuropathy: A systematic review and meta-analysis. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4510224/

Complementary and integrative therapies. (n.d.). https://www.foundationforpn.org/living-well/integrative-therapies/

Li, J., et al. (2016). N-acetyl-cysteine attenuates neuropathic pain by suppressing matrix metalloproteinases [Abstract]. https://journals.lww.com/pain/Abstract/2016/08000/N_acetyl_cysteine_attenuates_neuropathic_pain_by.20.aspx

Peripheral neuropathy fact sheet. (2019). https://www.ninds.nih.gov/Disorders/Patient-Caregiver-Education/Fact-Sheets/Peripheral-Neuropathy-Fact-Sheet

Peripheral neuropathy nutrition. (n.d.). https://www.foundationforpn.org/living-well/lifestyle/nutrition/

Steps to prevent or delay nerve damage. (n.d.). https://www.diabetes.org/diabetes/complications/neuropathy/steps-prevent-or-delay-nerve-damage

Supplements for your nervous system. (2010). https://www.foundationforpn.org/wp-content/uploads/2016/10/Supplements-Not-highlighted.pdf

What is peripheral neuropathy. (n.d.). https://www.foundationforpn.org/what-is-peripheral-neuropathy/

Desi exista unele diferente subtile in ceea ce priveste modul in care oamenii au efectuat trepanatia in decursul veacurilor si in diferite parti ale lumii, elementele de baza raman neschimbate. Astfel, procedura implica realizarea unui orificiu in craniu folosind un instrument special si ascutit. Cu toate acestea, trepanatia implica formarea unei gauri permanente in craniu, astfel incat se apeleaza la metode mai moderne si care permit inlocuirea segmentului osos indepartat.

In zilele noastre, medicii efectueaza uneori craniotomii, adica proceduri prin care elimina anumite zone ale craniului pentru a avea un acces favorabil la creier, astfel incat sa efectueze interventii chirurgicale in conditii optime. Totusi, aceasta interventie este realizata doar din motive exceptionale, cum ar fi inlaturarea unei tumori cerebrale sau tratarea unui anevrism.

Cercetatorii si-au pus intrebari si cerceteaza de ani buni diferite aspecte cu privire la modul utilizarii trepanatiei inca din cele mai vechi timpuri. Acest articol are scopul de a prezenta raspunsurile pe care cercetatorii le-au gasit, astfel incat sa se construiasca o baza mai solida in ceea ce priveste istoricul si originile trepanatiei.

Originile timpurii ale trepanatiei

Cele mai vechi cranii descoperite si care prezinta dovezi de trepanatie dateaza inca din perioada mezolitica, adica in jur de anul 6000 i. Hr. Acestea au fost descoperite in Africa de Nord, Ucraina si Portugalia. Specialistii afirma ca cele mai vechi exemple de trepanatie au dimensiuni mici si sunt regasite in populatii de vanatori sau culegatori. De asemenea, aceste exemple sunt distantate intre ele in timp si spatiu.

Alte exemple de trepanatie antica provin din perioada neolitica si din locatii precum Cehia, Franta si unele regiuni din America de Sud. Craniile regasite par sa poarte amprentele unor tehnici mai putin rudimentare, astfel incat se incearca aflarea mai multor detalii importante. Cu toate acestea, trepanatia nu a disparut odata cu populatia din epoca de piatra, ci a continuat sa evolueze chiar si pana in timpurile moderne.

Atat invatatii Romei Antice, cat si a Greciei Antice au practicat aceasta tehnica intr-o anumita forma. Acest lucru a primit o atentie deosebita din partea lui Hipocrate si Galen, ambii fiind stramosi ai medicinei moderne. Exista, de asemenea, dovezi care sugereaza ca trepanatia a continuat sa se dezvolte in anumite parti ale Europei Medievale, de exemplu in Spania. Cu toate acestea, trepanatiile chirurgicale medievale sunt mult mai rare si sunt cunoscute doar cateva cazuri pentru intreaga Europa. Totusi, in America de Sud si Peru, procedura a parut sa atinga un nivel foarte ridicat de popularitate si precizie intre secolele XIV si XVI.

Motivele efectuarii trepanatiei

Cand vine vorba despre motivatia din spatele practicilor antice de trepanatie, exista mai multe intrebari decat raspunsuri. Acest lucru se intampla in special pentru ca populatii diferite au apelat la aceasta tehnica extrema din diferite motive.

Anumiti specialistii sugereaza ca, in epoca neoliticului, oamenii ar fi putut sa realizeze interventia din motive medicale. Astfel, abilitatile medicale au putut fi exersate pe cranii de animale, cateva exemple si amprente de trepanatie fiind regasite pe un craniu de mistret si un craniu de vaca. Se poate lua in considerare si posibilitatea ca tehnica sa fi fost folosita ca o interventie veterinara inca din perioada in care animalul era inca viu.

In cazul in care trepanatia efectuata pe vaca respectiva a fost realizata pentru a salva viata animalului, specialistii pot afirma ca au descoperit una dintre cele mai timpurii dovezi cu privire la interventiile chirurgicale veterinare, indicand chiar spre anul 4000 i. Hr.

O colectie importanta de texte medicale grecesti antice au fost legate de invataturile lui Hipocrate. In aceste texte sunt evidentiate adevarate indicatii terapeutice pentru trepanatie. De exemplu, aceasta interventie este recomandata pentru prevenirea complicatiilor legate de fracturile de craniu. Vechii invatati afirmau ca fracturile sau fisurile de la nivelul craniului sunt periculoase, deoarece puroiul se poate acumula la acest nivel si poate infecta membranele inconjuratoare, producand suferinta si nebunie. De asemenea, se indica trepanatia tocmai pentru ca puroiul sa se poata elimina intr-un mod controlat.

In Europa Medievala, motivele realizarii acestei tehnici pareau sa varieze foarte mult, in functie de populatiile ce o incercau. De exemplu, populatiile maghiare au efectuat trepanatii dupa moartea unor persoane, ca un ritual sacru, dar nu este clar de ce alte populatii europene au recurs la efectuarea acestei interventii in timp ce persoana era inca in viata. Potrivit unor specialisti, unul dintre motive ar fi putut consta in tratarea plangerilor cu privire la diverse leziuni fizice sau probleme de sanatate mintala si epilepsie.

Trepanatia poate avea la baza mai multe motive, printre care si urmatoarele:

• Motive magice/religioase – unele popoare considerau ca orificiile efectuate in cutia craniana ar putea ajuta la eliberarea oamenilor de demonii care ii torturau;
• Motive sociale – exista populatii in care trepanatia reprezenta modul de trecere catre varsta adulta sau modul de transformare a cuiva intr-un razboinic;
• Motive terapeutice – acestea includeau tratarea tumorilor, convulsiilor, epilepsiei, migrenelor, pierderii starii de constienta si a modificarilor de comportament.

Anumite cercetari evidentiaza faptul ca incasii au descoperit trepanatia accidental, dar au constatat ca ar putea fi o interventie medicala utila. Astfel, analiza craniilor descoperite a evidentiat faptul ca foarte multe dintre trepanatiile realizate de incasi s-au vindecat cu succes si au fost folosite pentru tratarea leziunilor aferente fracturilor de craniu.

Trepanatia in timpurile moderne

Trepanatia a continuat sa se dezvolte de-a lungul timpurilor moderne. Acesta este, in parte, motivul pentru care unii oameni sustin ca aceasta tehnica poate fi considerata a fi baza neurochirurgiei. Istoricii se refera la secolul al XVIII-lea ca la secolul trepanatiei, deoarece in aceasta perioada s-a oferit o deosebita atentie acestei practici.

Se presupune ca trepanatia a fost folosita frecvent in secolul al XVIII-lea ca tratament veterinar. Aceasta era utilizata la animalele domestice pentru tratarea unor diferite infectii, dar si pentru eliminarea tumorilor. De-a lungul secolului, medicii au folosit aceasta tehnica si pentru a trata inflamatia cerebrala si efectele comotiilor cerebrale. Cu toate acestea, au existat numeroase opinii diferite cu privire la riscurile si beneficiile procedurii.

Trepanatia a fost foarte populara in perioada 1861-1865 din pricina Razboiului Civil American. In acest moment, medicii o foloseau pentru a curata si trata ranile de la nivelul capului. In cele din urma, trepanatia a evoluat si a dus catre proceduri mai sofisticate, de exemplu craniotomia. Totusi, acest lucru nu inseamna ca trepanatia a for eliminata complet, fiind frecvent adusa in discutie, chiar si de personalitati, precum Amanda Feilding sau John Lennon.

In ciuda tuturor parerilor din trecut despre trepanatie, cercetatorii considera ca aceasta interventie a condus catre stadiul actual al medicinei moderne si nu trebuie uitata. Totusi, se considera ca trepanatia este o interventie riscanta si care trebuie lasata cel mai bine in cartile de istorie medicala, deoarece tehnicile mai noi sunt mult mai utile si mai eficiente.

Bibliografie:

Maria Cohut, Curiosities of medical history: Trepanation, https://www.medicalnewstoday.com/articles/326281.php

Efectele presupuse ale social media asupra tinerilor sună suficient de drastic pentru a determina pe oricine să-și oprească telefonul mobil.

Unele studii au indicat faptul că tinerii pot dezvolta o dependență de rețelele sociale online. Între timp, alte studii au asociat acest lucru cu somnul insuficient, cu increderea in sine scăzută și cu apariția unor tulburări de sănătate mintală.

Cu toate acestea, noile cercetări au eliminat acum convingerea că utilizarea mediilor sociale poate provoca depresie.

Studiile anterioare au făcut această afirmație pe baza măsurătorilor pe termen scurt, dar acest nou studiu a avut o abordare pe termen lung.

„Trebuie să urmăriți aceiași oameni de-a lungul timpului pentru a trage concluzia că
utilizarea mediilor sociale indica simptome depresive accentuate”, spune autorul
principal al studiului, Taylor Heffer, de la Universitatea Brock din St. Catharines, Canada.

„Prin utilizarea a două eșantioane longitudinale mari am reușit să testăm empiric
acea ipoteză.”

Efectul real asupra sănătății mintale

Studiul s-a axat pe două grupuri distincte de participanți. Unul a fost format din 594 de adolescenți din clasele a șasea, a șaptea si a opta în Ontario, Canada. Celălalt cuprinde 1132 de studenți.

Echipa a cercetat grupul cu media de varsta mai mica o dată pe an, timp de 2 ani. Aceștia au studiat anual elevii mai în vârstă pentru 6 ani in total, începând cu primul lor an universitar.

Întrebările s-au axat pe cât timp au petrecut pe rețelele sociale în zilele lucrătoare și în weekend, precum și cât de mult timp au petrecut pentru activități cum ar fi vizionarea emisiunilor TV, exercițiile fizice și efectuarea temelor.

Ei au analizat, de asemenea, simptomele depresiei. Pentru studenții de la universitate, aceștia au măsurat simptomele folosind Scala de Depresie a Centrului de Studii Epidemiologice. Au folosit o versiune similară, dar mai potrivită vârstei, pentru participanții mai tineri.

Ulterior, cercetătorii au analizat datele, separându-le în funcție de vârstă și sex. Constatările – care apar acum în revista Clinical Psychological Science – au relevat faptul că utilizarea mediilor sociale nu a condus la simptome depresive mai târziu.

Acest lucru este valabil în ambele grupuri de participanți.

Oamenii de stiinta au descoperit, de asemenea, ca la adolescente, simptomele accentuate de depresiei conduc mai tarziu la utilizarea social media. Heffer subliniază faptul că “femeile de această vârstă care se simt cu moralul la pamant se pot
întoarce la mediile sociale pentru a încerca să se simtă mai bine”.

Reducerea fricii de social-media

Aceste constatări sugerează că utilizarea excesivă a social-media nu duce la depresie. Mai important, acest lucru poate duce într-un fel la descurajarea fricii publice asupra impactului tehnologiei.

Așa cum explică Heffer: „Când părinții citesc titluri din media, cum ar fi ‘Depresia Facebook’, există o ipoteză inerentă că folosirea mass-mediei sociale duce la depresie.

De asemenea, politicienii au dezbătut recent căile de abordare a efectelor utilizării rețelelor sociale asupra sănătății mintale.

Este probabil ca diferențele de factori, cum ar fi personalitatea, să joace un rol în modul în care social media poate influența bunăstarea mintală. De exemplu, unii tineri ar putea alege să utilizeze rețelele sociale intr-un mod negativ ca instrument de comparație, în timp ce alții ar putea pur și simplu să-l folosească pentru a rămâne în contact cu prietenii.

Oamenii de știință vor trebui să examineze în continuare aceste motivații pentru a ajuta autoritățile, experții medicali și părinții să găsească cea mai bună cale de a merge mai departe.

• asigură-te că timpul pentru teme se desfășoară în liniște într-un loc lipsit de distrageri ale atenției și că biroul este bine luminat
• fii disponibil pentru a încuraja, lăuda și superviza
• monitorizează dacă copilul a înțeles ce este de învățat
• asigură învățarea conceptelor dincolo de clasă prin activități practice pe care să le rezolvați împreună ca momente distractive

Sursa: Dr. Bogdan Fițiu – Pagină de Facebook | Blog Personal

Mit: Accidentele vasculare cerebrale afectează doar persoanele în vârstă

Oricine, la orice vârstă, poate fi afectat de o boală cerebrovasculară. Chiar și copiii. Una din 5 victime are sub 55 de ani, iar una din 10 sub 45. Obezitatea și bolile cardiovasculare par să fie factorii de risc prevalenți printre persoanele tinere.

Mit: Consecințele unui AVC sunt doar de natură fizică

Chiar dacă efectele imediate ale accidentelor vasculare cerebrale implică un grad variabil de dizabilitate fizică (paralizie, pierderea vederii etc), este important de recunoscut faptul că acest eveniment nefericit afectează atât pacientul, cât și familia, la nivel psihologic și emoțional. Anxietatea și depresia sunt printre primele și cele mai importante probleme de acest gen care apar după un AVC. De aceea, apelarea la ajutorul unui psiholog sau a unui psihiatru nu trebuie să fie constituie un semn de slăbiciune sau de stigmatizare în cadrul familiei – oricine poate fi afectat. Stigma este una din principalele cauze ale subdiagnosticării tulburărilor psihice și de comportament în România.
De asemenea, deficitele cognitive (precum amnezia sau afazia – dificultatea în înțelegerea și exprimarea limbajului) pot fi la fel de devastatoare precum cele fizice.

Mit: Accidentele vasculare cerebrale nu pot fi prevenite

Aproximativ 80% din Accidentele Vasculare Cerebrale pot fi prevenite doar prin reducerea factorilor de risc individuali precum:

• Hipertensiunea Arterială
• Hipercolesterolemia
• Diabetul zaharat
• Obezitatea
• Fumatul
• Abuzul de substanțe

Cele mai simple schimbări pe care le poți face în stilul de viață sunt:

1. Dieta:
   • evitarea alimentelor procesate, bogate în zahăr și sare
   • asigurarea unei alimentații echilibrate, diversificate, bogate în fructe și legume și săracă (nu deloc) în grăsimi saturate.
   • mai multe sfaturi pentru o alimentație sănătoasă găsiți în unul dintre cele mai citite articol de pe acest site.
2. Excercițiul fizic:
   • minim 150 de minute de exercițiu fizic aerobic moderat pe săptămână. Mai multe detalii aici:

     De cât exercițiu fizic ai nevoie pentru a fi sănătos

3. Renunță la fumat
   • fumatul îți îngustează arterele și favorizează formarea de cheaguri
   • renunțarea la acest obicei nu numai că scade riscul dezvoltării unui atac vascular cerebral, ci te protejează și împotriva bolilor cardiovasculare și a cancerului pulmonar.
4. Las-o mai moale cu alcoolul. Sau lasă-l de tot!
   • consumul excesiv de alcool poate crește tensiunea arterială și poate provoca aritmii cardiace (fibrilația atrială), condiții care cresc riscul de AVC.
   • datorită conținutului crescut de calorii, alcoolul poate influența de asemenea greutatea
5. Controlează bolile de fond
   • dacă ai fost diagnosticat cu o boală care crește riscul de dezvoltare a unui accident vascular cerebral, nu o lăsa necontrolată. Nu uita de vizita periodică la medic și de recomandările lui!

http://esanatos.info/boala-alzheimer-e-totuna-cu-dementa/

O fotografie postată de eSănătos.info (@esanatos.info) pe 5 Sep 2016 la 02:16 PDT

– articol preluat din ziarul Viaţă şi Sănătate

Tractul digestiv și creierul sunt stâns legate între ele, demonstrează ultimele studii care arată că acestea pot influența comportamentul, gândurile și dispoziția noastră. Acum cercetătorii au descoperit dovezi pentru translocație bacteriană (sau ”intestin permeabil”/”leaky gut”) la pacienții cu depresie.
În mod normal, sistemul digestiv este înconjurat de un zid impermeabil de celule. Unele comportamente sau afecțiuni medicale pot compromite acest zid, permițând substanțelor toxice și bacteriilor să treacă în fluxul sangvin (vezi lista de mai jos). Într-un studiu publicat în ediția din May a revistei Acta Psychiatrica Scandinavica, aproximativ 35% din pacienții cu depresie au prezentat semne de ”intestin permeabil”, bazat pe teste sanguine.
Cercetătorii nu cunosc încă mecanismul exact prin care ”intestinul permeabil” se raportează la depresie, dar studiile recente pot oferi niște indicii. Bacteria ”deplasată” poate activa răspunsuri autoimune și inflamație, reacții care sunt cunoscute ca fiind asociate cu debutul depresiei, dispoziție alterată și oboseală. ”Intestinul permeabil poate  menține inflamația în cazul pacienților depresivi”, care poate exacerba simptomele depresiei dacă nu este tratată, spune Michael Maes, un cercetător psihiatru.
În prezent, ”intestinul permeabil” este tratat cu o combinație de glutamină, N-acetilcisteină și zinc – cunoscut cu proprietăți anti-inflamatorii și antioxidante – atunci când doar modificări ale dietei și comportamentului nu sunt suficiente.

Cauze ale intestinului permeabil

• consumul regulat de antalgice (medicamente pentru durere)
• consumul regulat de antibiotice
• infecții (cum ar fi HIV)
• boli autoimune
• abuz de alcohol
• boli inflamatorii ale intestinului
• intoleranță la gluten
• alergii alimentare severe
• radioterapie
• stres psihologic
• surmenaj

Helicobacter pylori corelată cu declinul cognitiv

Un tip de bacterie care poate ”scăpa” din sistemul digestiv este și Helicobacter pylori, principala cauză a ulcerului gastric. Potrivit unui studiu al revistei ”Psychosomatic Medicine”, H. pylori poate contribui la declinul cognitiv și boala Alzheimer.
Comparat cu persoanele neinfectate, cei care au fost testați pozitiv cu H. pylori au avut rezultate mai slabe la testele cognitive, incluzând aici cele care măsoară memoria verbală. S-au găsit dovezi care indică faptul că celulele cu H. pylori pot să se strecoare în creier unde se pot agrega cu proteinele amiloid caracteristice bolii Alzheimer, instigând astfel formarea plăcii de amiloid.
Institutul National de Sănătate (din SUA) estimează că aproximativ 20% din persoanele sub 40 de ani și jumătate din adulții de peste 60 de ani sunt infectați cu această bacterie.
Studii recente făcute pe voluntari sănătoși care au consumat un mix probiotic (în special cu lactobacili)  au arătat mai puține semne de anxietate și depresie.

 Sursa: Scientific American Mind

Această ilustrație arată cum o perspectivă sumbră poate să-ți afecteze organele, dar nu arată modalitățile prin care optimismul poate să-ți îmbunătățească sănătatea. ”Persoanele fericite și pline de speranță sunt mai ”predispuse” să facă exercițiu fizic, să mănânce sănătos și să renunțe la fumat”, spune Jeffrey Huffman, M.D., directorul departamentului de psihiatrie cardiacă al spitalului Masachusetts General.

Cu alte cuvinte, fericirea te motivează să pui stăpânire pe sănătatea ta. Iar atunci când rămâi pozitiv, automat se strânge robinetul la cortizol, un hormon corelat cu calcificarea arterelor, și la IL-6, o citokină inflamatorie implicată în scleroza multiplă și boli cardiovasculare. Deci cred că e timpul să începi să te uiți și la partea mai luminoasă. Cred că tocmai ți-ai salvat viața!

”Optimismul este ca un mușchi: dacă îl exersezi regulat, poți să-l crești”, spune Jeffrey Huffman, M.D. Deci, cel puțin odată pe săptămână poți să-ți îmbunătățești perspectivele prin activități și exerciții de optimism-building, cum ar fi:

Reflectă asupra trecutuluiGândește-te la realizări sau evenimente care te-au făcut mândru. ”Asta îți reamintește că ai abilități care au dus la experiențe de viață pozitive”.
Savurează prezentul
Înainte de culcare, gândește-te la 3 lucruri bune care s-au întâmplat în acea zi. Te va ajuta să-ți colectezi starea de mulțumire, chiar dacă te simți stresat.
Imaginează-ți viitorul
Imaginează-ți viața ta ideală (în detaliu) în următorii 5 ani. Atunci concentrează-te pe ce e realizabil. Jen e luată deja, dar prietena ei drăguță? De ce nu?

Autor: Lila Battis, Men’s Health USA, ediția Ianuarie-Februarie 2014