Parodontoza reprezintă o afecțiune inflamatorie cronică a țesuturilor de susținere a dinților, fiind rezultatul interacțiunii complexe între factorii bacterieni și răspunsul imun al gazdei. Gestionarea parodontozei poate avea un impact semnificativ asupra stării generale de sănătate a individului, boala parodontală fiind asociată nu doar cu riscuri mai ridicate de pierdere a dinților, ci și cu unele afecțiuni sistemice, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat și complicațiile în timpul sarcinii.
De ce apare parodontoza?
Apariția parodontozei este influențată de o varietate de factori, în special de acumularea plăcii bacteriene, pe fondul neglijării pe perioade prelungite de timp a regulilor de igienă orală și a controalelor stomatologice. Placa bacteriană este principalul factor etiologic al parodontozei, constituind un mediu propice pentru proliferarea bacteriilor și producerea de toxine care induc inflamația țesuturilor parodontale.
Alți factori de risc pentru parodontoză includ și:
– obiceiurile alimentare nesănătoase (consumul exagerat de zaharuri);
– predispoziția genetică;
– fumatul (afectează fluxul sanguin către gingii și poate reduce capacitatea sistemului imunitar de a combate infecțiile);
– stresul cronic (crește nivelurile de inflamație în organism, inclusiv în gingii);
– anumite afecțiuni medicale, precum diabetul și HIV-ul (pot compromite capacitatea sistemului imunitar de a lupta împotriva infecțiilor);
– anumite medicamente, cum ar fi anumite tipuri de antidepresive și anticonvulsivante;
– schimbările hormonale asociate cu sarcina, pubertatea sau menopauza;
– periajul inadecvat și utilizarea necorespunzătoare a aței dentare.
Cum se manifestă parodontoza?
Manifestările clinice ale parodontozei pot varia în funcție de severitatea afecțiunii și de diverși factori individuali. În stadiile incipiente, simptomele pot fi ușor de ignorat sau pot fi percepute ca fiind minore, cum ar fi sângerarea gingiilor la periaj. Pe măsură ce boala progresează, pot să apară simptome parodontoza mai severe, cum ar fi retracția gingivală, mobilitatea dentară și formarea de pungi parodontale, care pot afecta semnificativ funcționalitatea și estetica cavității bucale.
Cum se tratează parodontoza?
Tratamentul parodontozei implică implementarea unei abordări personalizate pentru gestionarea inflamației gingivale și a distrucției țesuturilor de susținere a dinților. În funcție de severitatea afecțiunii, tratamentul poate include intervenții non-chirurgicale și chirurgicale, împreună cu măsuri de igienă orală îmbunătățite și educație a pacientului.
Intervențiile non-chirurgicale includ detartrajul și chiuretajul subgingival, proceduri efectuate pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și a tartrului acumulat sub gingii. În cazurile mai avansate, procedurile chirurgicale, precum cele de regenerare a țesuturilor, pot fi necesare pentru a trata afecțiunile parodontale.
În unele cazuri, utilizarea unui aparat dentar fix poate fi benefică în gestionarea parodontozei. Aparatul dentar fix poate corecta alinierea incorectă a dinților și poate îmbunătăți astfel igiena orală, deoarece facilitează curățarea eficientă a plăcii bacteriene și va preveni acumularea de tartru sub gingii. Un aparat dentar poate fi utilizat însă doar dacă nu există pierdere semnificativă de os alveolar și dacă afecțiunea parodontală nu este într-un stadiu avansat.
Pe lângă intervențiile profesionale, este important ca pacienții să își îmbunătățească igiena orală și să adopte practici sănătoase de viață. Printre altele, se recomandă renunțarea completă la fumat și adoptarea unei alimentații echilibrate, de preferat cu cantități cât mai reduse de zaharuri.
