Oamenii de știință au analizat datele a peste 500.000 de adulți cu vârste între 37 și 84 de ani și au folosit așa-numitele „ceasuri biologice”, sisteme bazate pe inteligență artificială și biomarkeri, pentru a estima vârsta biologică a diferitelor organe. Cercetătorii au urmărit modul în care durata somnului influențează îmbătrânirea creierului, inimii, ficatului, rinichilor, sistemului endocrin și sistemului imunitar.

Rezultatele au evidențiat un model în formă de „U”. Persoanele care dormeau prea puțin, sub șase ore pe noapte, dar și cele care depășeau frecvent opt ore de somn, prezentau semne mai accentuate de îmbătrânire biologică. În schimb, cele mai bune rezultate au fost observate la participanții care dormeau între aproximativ 6,5 și 7,8 ore pe noapte.

Cercetătorii spun că acesta este unul dintre cele mai ample studii care analizează simultan relația dintre somn și îmbătrânirea mai multor organe. Datele sugerează că somnul nu influențează doar nivelul de energie sau funcțiile cognitive, ci are un impact sistemic asupra întregului corp.

Potrivit echipei coordonate de profesorul Junhao Wen de la Columbia University Vagelos College of Physicians and Surgeons, lipsa somnului este asociată cu dezechilibre metabolice, inflamație și afectarea mecanismelor de regenerare celulară. În același timp, somnul excesiv ar putea reprezenta un semnal al unor probleme medicale deja existente, inclusiv boli neurologice sau inflamatorii aflate în stadii incipiente.

Studiul a identificat și conexiuni importante între durata somnului și anumite afecțiuni severe. Somnul scurt a fost corelat genetic cu un risc mai mare de insuficiență cardiacă, depresie și diabet de tip 2. De asemenea, atât somnul redus, cât și cel prelungit au fost asociate cu o creștere cu aproximativ 40-50% a riscului de mortalitate din toate cauzele.

Specialiștii subliniază însă că nevoile de somn diferă de la o persoană la alta. Deși intervalul de șapte ore pare optim pentru majoritatea adulților, calitatea somnului rămâne la fel de importantă ca durata lui. Fragmentarea somnului, trezirile frecvente sau tulburările precum apneea pot afecta sănătatea chiar și atunci când numărul total de ore pare suficient.

În ultimii ani, tot mai multe cercetări au demonstrat rolul esențial al somnului în procesele de regenerare ale organismului. În timpul somnului profund, creierul elimină produși toxici rezultați din activitatea neuronală, sistemul imunitar își reglează răspunsurile inflamatorii, iar organismul produce hormoni implicați în repararea țesuturilor și reglarea metabolismului. Privarea cronică de somn a fost asociată anterior cu hipertensiune, obezitate, declin cognitiv și risc crescut de boli neurodegenerative.

Comunitatea științifică atrage atenția și asupra impactului stilului de viață modern asupra odihnei. Expunerea prelungită la ecrane, stresul profesional, programul de lucru neregulat și consumul excesiv de cafeină sau alcool afectează ritmul circadian natural. În discuțiile generate de publicarea studiului, mulți utilizatori online au remarcat dificultatea menținerii unui program constant de somn și diferențele individuale în toleranța la nopțile scurte.

Experții recomandă menținerea unui program regulat de culcare, reducerea expunerii la lumină albastră înainte de somn și evitarea meselor grele sau a stimulentelor seara. De asemenea, activitatea fizică moderată și limitarea stresului pot contribui la îmbunătățirea calității somnului și, implicit, la încetinirea proceselor de îmbătrânire biologică.

Pentru cercetători, concluzia principală este clară: somnul nu reprezintă doar o perioadă de repaus, ci unul dintre cele mai importante mecanisme de întreținere și protecție ale organismului. Menținerea unui echilibru în privința duratei somnului ar putea deveni, în viitor, una dintre recomandările-cheie pentru prevenția bolilor asociate înaintării în vârstă.