Analiza, care a inclus cercetări publicate între 2005 și 2025 și evaluate din baze de date majore precum PubMed, Web of Science și Scopus, a urmărit relația dintre nutriție și bolile tiroidiene, cu accent pe micronutrienți esențiali și diete populare. Cercetătorii au examinat nu doar aportul de iod, ci și rolul seleniului, fierului, zincului, vitaminelor D și B12, precum și al acizilor grași omega-3 și compușilor bioactivi precum polifenolii.

Rezultatele indică faptul că funcționarea tiroidei depinde de un echilibru nutrițional fin, în care atât deficitul, cât și excesul unor nutrienți pot avea efecte negative. În cazul iodului, de exemplu, cercetarea confirmă existența unei relații în formă de „U”, în care nivelurile prea scăzute pot duce la hipotiroidism și gușă, iar cele prea ridicate pot declanșa hipertiroidism sau tiroidite autoimune, în special la persoanele susceptibile genetic.

Dincolo de micronutrienți, studiul subliniază că tiparul alimentar general este un factor determinant major. Dieta mediteraneană, caracterizată prin consum ridicat de legume, fructe, cereale integrale, pește și ulei de măsline, este asociată constant cu efecte benefice asupra tiroidei, inclusiv reducerea inflamației și a markerilor autoimuni. Aceste efecte sunt atribuite proprietăților antioxidante și antiinflamatorii ale alimentelor incluse în acest regim alimentar.

În contrast, dieta occidentală, bogată în alimente procesate, grăsimi saturate și zaharuri rafinate, este asociată cu creșterea stresului oxidativ și a inflamației, factori care pot favoriza apariția bolilor tiroidiene, în special a celor autoimune. Studiile analizate sugerează că acest tip de alimentație poate influența negativ și microbiota intestinală, un element tot mai recunoscut în reglarea sistemului imunitar.

Un alt aspect important evidențiat de cercetare este lipsa dovezilor solide care să susțină beneficiile dietelor restrictive populare, precum cele fără gluten sau fără lactoză, în absența unor intoleranțe diagnosticate. În unele cazuri, aceste regimuri pot duce la deficiențe nutriționale și pot agrava dezechilibrele existente, în loc să le corecteze.

De asemenea, analiza arată că anumite alimente considerate controversate, precum produsele din soia sau legumele crucifere, nu au efecte negative semnificative asupra tiroidei atunci când sunt consumate în cantități normale și în contextul unui aport adecvat de iod. Totuși, persoanele cu deficit de iod sau cele aflate sub tratament cu hormoni tiroidieni ar putea necesita o monitorizare mai atentă.

Autorii subliniază că nutriția trebuie privită ca un factor integrat în prevenția și managementul bolilor tiroidiene, nu ca o soluție singulară. Interacțiunea dintre nutrienți, inflamație și sistemul imunitar joacă un rol esențial, în special în patologiile autoimune, cum ar fi tiroidita Hashimoto sau boala Graves.

Cercetarea evidențiază necesitatea unor recomandări nutriționale bazate pe dovezi, care să înlocuiască tendințele alimentare nevalidate științific. Adoptarea unei diete echilibrate, bogate în nutrienți și antioxidanți, precum cea mediteraneană, poate contribui la menținerea funcției tiroidei și la reducerea riscului de boală, în timp ce dietele dezechilibrate sau restrictive pot avea efecte contrare.

Specialiștii atrag atenția că, în contextul creșterii globale a incidenței bolilor tiroidiene, intervențiile nutriționale corecte ar putea deveni o componentă importantă a strategiilor de sănătate publică, însă sunt necesare studii suplimentare pentru a clarifica mecanismele și pentru a formula ghiduri clinice precise.

Divergențe în evaluarea dovezilor

Recomandarea OMS se bazează pe o revizuire sistematică a studiilor clinice randomizate (RCT) și a studiilor observaționale prospective. Deși unele RCT-uri au arătat că utilizarea NSS poate duce la pierdere în greutate și scăderea indicelui de masă corporală (IMC), aceste studii au fost de scurtă durată (majoritatea ≤ 3 luni) și au variat semnificativ în design. În schimb, studiile observaționale, cu o durată de până la 10 ani, au indicat că un consum mai mare de NSS este asociat cu un IMC mai mare și un risc crescut de obezitate, diabet de tip 2 și boli cardiovasculare.

SACN critică OMS pentru acordarea unei ponderi mai mari studiilor observaționale în detrimentul RCT-urilor, care sunt considerate standardul de aur în cercetarea nutrițională datorită capacității lor de a minimiza părtinirile și factorii de confuzie. Comitetul britanic subliniază că studiile observaționale nu pot stabili o relație cauzală între consumul de îndulcitori și creșterea în greutate.

Recomandări pentru consumatori și factori de decizie

OMS recomandă reducerea generală a consumului de îndulcitori, inclusiv NSS, și încurajează adoptarea unei diete mai puțin dulci încă din copilărie. Această recomandare nu se aplică persoanelor cu diabet preexistent și exclude produsele de îngrijire personală care conțin NSS, cum ar fi pasta de dinți sau medicamentele.

Pe de altă parte, SACN sugerează că NSS pot fi utilizați ca parte a unei strategii de reducere a aportului caloric, în special atunci când înlocuiesc zahărul în alimente și băuturi. Comitetul subliniază că, în absența unor dovezi clare privind efectele negative ale NSS pe termen lung, aceștia pot fi un instrument util în gestionarea greutății.

…

Dezbaterea dintre OMS și SACN evidențiază complexitatea evaluării impactului NSS asupra sănătății. În timp ce OMS adoptă o abordare precaută bazată pe studii observaționale, SACN acordă prioritate dovezilor din RCT-uri care sugerează beneficii pe termen scurt. Această divergență subliniază necesitatea unei analize atente a contextului național și a nevoilor populației înainte de implementarea politicilor privind utilizarea NSS.