Oamenii de știință au analizat datele a peste 500.000 de adulți cu vârste între 37 și 84 de ani și au folosit așa-numitele „ceasuri biologice”, sisteme bazate pe inteligență artificială și biomarkeri, pentru a estima vârsta biologică a diferitelor organe. Cercetătorii au urmărit modul în care durata somnului influențează îmbătrânirea creierului, inimii, ficatului, rinichilor, sistemului endocrin și sistemului imunitar.

Rezultatele au evidențiat un model în formă de „U”. Persoanele care dormeau prea puțin, sub șase ore pe noapte, dar și cele care depășeau frecvent opt ore de somn, prezentau semne mai accentuate de îmbătrânire biologică. În schimb, cele mai bune rezultate au fost observate la participanții care dormeau între aproximativ 6,5 și 7,8 ore pe noapte.

Cercetătorii spun că acesta este unul dintre cele mai ample studii care analizează simultan relația dintre somn și îmbătrânirea mai multor organe. Datele sugerează că somnul nu influențează doar nivelul de energie sau funcțiile cognitive, ci are un impact sistemic asupra întregului corp.

Potrivit echipei coordonate de profesorul Junhao Wen de la Columbia University Vagelos College of Physicians and Surgeons, lipsa somnului este asociată cu dezechilibre metabolice, inflamație și afectarea mecanismelor de regenerare celulară. În același timp, somnul excesiv ar putea reprezenta un semnal al unor probleme medicale deja existente, inclusiv boli neurologice sau inflamatorii aflate în stadii incipiente.

Studiul a identificat și conexiuni importante între durata somnului și anumite afecțiuni severe. Somnul scurt a fost corelat genetic cu un risc mai mare de insuficiență cardiacă, depresie și diabet de tip 2. De asemenea, atât somnul redus, cât și cel prelungit au fost asociate cu o creștere cu aproximativ 40-50% a riscului de mortalitate din toate cauzele.

Specialiștii subliniază însă că nevoile de somn diferă de la o persoană la alta. Deși intervalul de șapte ore pare optim pentru majoritatea adulților, calitatea somnului rămâne la fel de importantă ca durata lui. Fragmentarea somnului, trezirile frecvente sau tulburările precum apneea pot afecta sănătatea chiar și atunci când numărul total de ore pare suficient.

În ultimii ani, tot mai multe cercetări au demonstrat rolul esențial al somnului în procesele de regenerare ale organismului. În timpul somnului profund, creierul elimină produși toxici rezultați din activitatea neuronală, sistemul imunitar își reglează răspunsurile inflamatorii, iar organismul produce hormoni implicați în repararea țesuturilor și reglarea metabolismului. Privarea cronică de somn a fost asociată anterior cu hipertensiune, obezitate, declin cognitiv și risc crescut de boli neurodegenerative.

Comunitatea științifică atrage atenția și asupra impactului stilului de viață modern asupra odihnei. Expunerea prelungită la ecrane, stresul profesional, programul de lucru neregulat și consumul excesiv de cafeină sau alcool afectează ritmul circadian natural. În discuțiile generate de publicarea studiului, mulți utilizatori online au remarcat dificultatea menținerii unui program constant de somn și diferențele individuale în toleranța la nopțile scurte.

Experții recomandă menținerea unui program regulat de culcare, reducerea expunerii la lumină albastră înainte de somn și evitarea meselor grele sau a stimulentelor seara. De asemenea, activitatea fizică moderată și limitarea stresului pot contribui la îmbunătățirea calității somnului și, implicit, la încetinirea proceselor de îmbătrânire biologică.

Pentru cercetători, concluzia principală este clară: somnul nu reprezintă doar o perioadă de repaus, ci unul dintre cele mai importante mecanisme de întreținere și protecție ale organismului. Menținerea unui echilibru în privința duratei somnului ar putea deveni, în viitor, una dintre recomandările-cheie pentru prevenția bolilor asociate înaintării în vârstă.

Deși schimbarea de oră poate părea banală, medicii atrag atenția că nu trebuie subestimată. Există dovezi solide că privarea de somn în jurul orei de vară poate genera efecte negative asupra sănătății, iar această perioadă poate fi deosebit de dificilă pentru persoanele care se confruntă deja cu dificultăți de adormire.

Ritmul circadian, perturbat de un simplu ceas

Mecanismul prin care schimbarea orei ne afectează este bine documentat. Atunci când ceasurile sunt date înainte, mulți oameni — angajați și elevi deopotrivă — își încep ziua pe întuneric, ceea ce poate reduce impulsul biologic natural. În plus, lumina prelungită seara poate întârzia ora de culcare și poate afecta producția de melatonină, hormonul responsabil pentru instalarea somnului.

Specialiștii vorbesc despre un fenomen numit „jet lag social”. Această nealiniere cronică dintre ritmul biologic natural și cerințele zilnice legate de muncă sau școală a fost asociată cu obezitate, sindrom metabolic, boli cardiovasculare și depresie.

Riscurile nu sunt neglijabile. Statisticile arată o creștere a cazurilor de infarct miocardic și accident vascular cerebral imediat după trecerea la ora de vară. Trecerea la ora de vară și pierderea unei ore de somn cresc cu 25% riscul de a face un atac de cord, potrivit unui studiu. Academia Americană de Neurologie notează că rata unui AVC ischemic este cu 8% mai mare în primele două zile după trecerea la ora de vară.

La acestea se adaugă riscuri imediate în trafic și la muncă. Cercetători din Spania au arătat că în ziua trecerii la ora de vară numărul accidentelor rutiere mortale a crescut cu 30%, iar un studiu publicat în Journal of Applied Psychology a evidențiat o creștere de aproape 6% a accidentelor de muncă în lunea de după schimbarea orei.

Sfaturile medicilor: pregătire treptată și lumină naturală

Dr. Sudha Tallavajhula, profesor de neurologie la UTHealth Houston și specialist în medicina somnului, oferă recomandări practice pentru a minimiza impactul schimbării de oră. Dacă este posibil, programul de somn ar trebui deplasat cu 15 minute mai devreme în fiecare zi din săptămâna premergătoare orei de vară. Chiar și două-trei zile de pregătire pot fi de folos.

Cea mai eficientă soluție rămâne trezirea cu 15 minute mai devreme în fiecare zi și expunerea la lumina zilei. Lumina solară este cel mai puternic reglator al ritmului circadian. Pentru cei care au nevoie de ajutor suplimentar, adulții pot apela la melatonină în doze mici, între 3 și 5 miligrame.

Printre recomandările generale pentru un somn de calitate, specialistul subliniază importanța unui program consistent: cel mai important lucru pe care îl poți face pentru somnul tău este să respecți un orar regulat. Trebuie evitat cafeina cu aproximativ opt ore înainte de culcare, exercițiile fizice intense, mesele copioase și alcoolul cu cel puțin trei ore înainte de somn. Condițiile de dormit trebuie să fie liniștite și întunecoase.

Patul trebuie rezervat exclusiv somnului, nu navigării pe telefon sau gândirii fără scop. Pe termen lung, cel mai bun antidot rămâne un stil de viață structurat.

Cât somn ne trebuie?

Consensul experților este că majoritatea adulților au nevoie de 7–9 ore de somn. La copii, necesarul variază în funcție de vârstă: adolescenții au nevoie de 8–10 ore, copiii de vârstă școlară de 9–12 ore, iar preșcolarii de 10–13 ore.

Specialiștii atrag atenția că, în medie, în prima zi de luni după trecerea la ora de vară, oamenii dorm cu aproximativ 40 de minute mai puțin. Un deficit aparent mic, dar suficient pentru a afecta atenția, starea de spirit și performanța.

O dezbatere care continuă

Într-un punct de vedere publicat în 2020, cercetătorii de la American Academy of Sleep Medicine au atras atenția că trecerea la ora de vară primăvara este asociată cu efecte negative asupra sănătății și au susținut adoptarea permanentă a orei standard. Deși Parlamentul European a votat în 2019 pentru eliminarea acestui sistem, decizia finală a fost amânată, lăsând fiecare stat membru să decidă. În lipsa unui consens unanim, sistemul actual rămâne în vigoare.

Până la o eventuală schimbare legislativă, singura soluție rămâne pregătirea conștientă a organismului. Câteva zile de ajustare treptată pot face diferența între o luni dificilă și un debut de săptămână în care să funcționezi la capacitate normală.

Potrivit evaluărilor europene privind anii de viață sănătoasă – indicator care măsoară perioada trăită fără limitări majore cauzate de probleme de sănătate – românii ating, în medie, doar 59 de ani fără dizabilități semnificative. Diferența față de statele din vestul Uniunii Europene este de aproximativ zece ani, conform rapoartelor de țară publicate de Comisia Europeană în cadrul analizelor periodice privind starea sănătății în UE. În paralel, percepția individuală indică o tendință opusă: ponderea românilor care declară că sunt perfect sănătoși a crescut de la 27% în 2015 la 32% în 2024, potrivit acelorași evaluări europene bazate pe anchete privind sănătatea populației.

Datele statistice interne conturează însă o imagine diferită. Conform informațiilor publicate de Institutul Național de Statistică și raportărilor din sistemul medical, rata mortalității cauzate de bolile cronice a crescut cu aproximativ 10% în ultimii 15 ani. Creșterea este asociată în principal cu afecțiuni cardiovasculare, metabolice și oncologice, care continuă să domine tabloul patologiilor severe din România.

Costurile generate de aceste boli sunt semnificative. Estimările incluse în analizele naționale și europene arată că îngrijirea medicală pentru cele mai răspândite cinci boli cronice depășește 10 miliarde de euro anual. Este vorba despre accidentul vascular cerebral, boala cardiacă ischemică – afecțiune determinată de îngustarea arterelor coronare –, diabetul zaharat de tip 2, boala pulmonară obstructivă cronică și cancerul mamar. Aceste patologii concentrează o parte majoră a internărilor, tratamentelor de lungă durată și complicațiilor care reduc semnificativ calitatea vieții.

În cazul diabetului, datele europene indică o evoluție îngrijorătoare. Mortalitatea asociată acestei boli a crescut cu peste 50% în România, potrivit rapoartelor Comisiei Europene privind performanța sistemelor de sănătate. Specialiștii subliniază că diabetul de tip 2 este frecvent diagnosticat tardiv, iar complicațiile cardiovasculare și renale contribuie semnificativ la rata crescută a deceselor.

Rapoartele europene mai arată că o treime dintre bărbații cu vârsta peste 65 de ani și dintre femeile peste 55 de ani suferă de multiple boli cronice. În același segment de vârstă, mai puțin de 2% declară că au o stare de sănătate foarte bună. Indicatorii reflectă o prevalență ridicată a comorbidităților, care determină atât o speranță de viață sănătoasă redusă, cât și o presiune constantă asupra sistemului medical.

Datele oficiale evidențiază și un nivel scăzut al prevenției. România se situează constant sub media Uniunii Europene în ceea ce privește consultațiile preventive și accesarea serviciilor de medicină de familie. Evaluările sistemice arată că o parte semnificativă a populației ajunge la medic în stadii avansate ale bolii, când opțiunile terapeutice sunt mai limitate și mai costisitoare. Rapoartele Comisiei Europene subliniază că prevenția și depistarea precoce rămân puncte vulnerabile ale sistemului românesc de sănătate.

În paralel, structura factorilor de risc rămâne relevantă. Datele statistice indică prevalențe ridicate ale fumatului, consumului de alcool și obezității în rândul populației adulte, elemente asociate direct cu incidența crescută a bolilor cardiovasculare și metabolice. Aceste tendințe sunt consemnate în rapoartele de țară elaborate la nivel european, care compară indicatorii de sănătate publică între statele membre.

Discrepanța dintre percepție și realitate devine astfel una dintre caracteristicile definitorii ale sănătății publice din România. În timp ce un procent tot mai mare de persoane declară că nu are probleme majore, datele clinice și statistice indică o povară crescândă a bolilor cronice și o reducere a anilor trăiți fără limitări. Diferența de aproximativ un deceniu față de vestul Europei în ceea ce privește anii de viață sănătoasă rămâne un indicator sintetic al acestei situații.

Insuficiența de somn, mai periculoasă decât stilul de viață nesănătos

Cercetătorii au folosit date colectate între 2019 și 2025 în cadrul Centers for Disease Control and Prevention Behavioral Risk Factor Surveillance System, comparând efectele lipsei de somn cu alte comportamente de sănătate. Concluziile au arătat că persoanele care dorm mai puțin de șapte ore pe noapte au o speranță de viață redusă comparativ cu cele care respectă recomandările de somn. Insuficiența de somn s-a dovedit a avea o corelație mai puternică cu scăderea longevității decât dieta, lipsa exercițiilor fizice sau izolarea socială. Singurul factor comportamental cu un impact mai mare asupra longevității rămâne fumatul.

Legătura dintre somn și sănătatea generală

Somnul insuficient nu afectează doar starea de bine pe termen scurt, ci are efecte profunde asupra sănătății generale. Studiile anterioare au arătat că lipsa odihnei crește riscul de hipertensiune arterială, diabet de tip 2, obezitate, afecțiuni cardiovasculare, tulburări mentale, probleme gastrointestinale și chiar demență. Somnul adecvat contribuie la reglarea hormonilor, la consolidarea memoriei, la funcționarea optimă a sistemului imunitar și la regenerarea celulară. Andrew McHill, Ph.D., coordonatorul studiului, a declarat că magnitudinea asocierii dintre somn și speranța de viață este mult mai mare decât anticipau oamenii de știință.

Ce spun experții medicali

Medici specializați în somnologie subliniază că somnul este un factor critic pentru sănătatea pe termen lung. Pakkay Ngai, director medical la Sleep-Wake Center din New Jersey, afirmă că somnul nu trebuie perceput ca un lux, ci ca o necesitate biologică. „Somnul influențează nu doar starea mentală și cognitivă, ci afectează și sistemele imunitar și cardiovascular. Este la fel de important ca alimentația și exercițiile fizice”, explică medicul.

Jimmy Johannes, specialist în medicină pulmonară și terapie intensivă, completează că studiul oferă o evaluare clară a impactului somnului asupra longevității, deși rămân întrebări privind cât de mult somnul insuficient cronic influențează durata vieții și cât poate fi recuperat prin schimbarea obiceiurilor.

Cum să îmbunătățim calitatea somnului

Pentru a obține beneficiile unui somn sănătos, experții recomandă crearea unui mediu propice odihnei: liniștit, întunecat și răcoros. Stabilirea unei rutine regulate de culcare și trezire, evitarea luminii albastre a ecranelor înainte de somn și reducerea consumului de cafeină sau alcool seara sunt strategii eficiente. De asemenea, activitățile relaxante precum lectura sau meditația pot sprijini calitatea odihnei. Consultul medical este recomandat în cazurile de insomnie persistentă sau alte tulburări de somn.

Somnul, prioritate pentru sănătate

Cercetările recente reafirmă că somnul nu trebuie subestimat. Chiar și în societățile moderne, unde timpul pentru odihnă este adesea sacrificat, datele arată că odihna adecvată poate avea un efect mai mare asupra longevității decât multe alte obiceiuri considerate esențiale. Somnul devine astfel un element central al stilului de viață sănătos, alături de alimentație echilibrată, activitate fizică și menținerea relațiilor sociale.

Somnul adecvat nu ar trebui să fie privit ca un „lux” al confortului contemporan, ci ca o componentă critică a sănătății pe termen lung, la fel de importantă ca principiile tradiționale de longevitate precum alimentația, exercițiile fizice sau conexiunile sociale.

Reevaluarea priorităților în viața de zi cu zi — acordând somnului importanța pe care o merită — poate fi una dintre cele mai eficiente strategii pentru prelungirea și îmbunătățirea calității vieții.

(Sursa – https://www.medicalnewstoday.com/articles/sleep-is-more-important-for-longevity-than-diet-exercise-social-ties)

Ce au descoperit cercetătorii

Studiul, bazat pe informațiile din vasta bază de date UK Biobank, a urmărit participanții timp de aproximativ 13 ani. Aceștia au completat chestionare despre obiceiurile lor de consum – câtă apă, cafea și ceai beau în fiecare zi – iar cercetătorii au analizat apoi corelațiile dintre aceste date și starea lor de sănătate pe termen lung.

Rezultatele au fost clare: oamenii care consumau între șapte și opt băuturi zilnic (fie apă, fie cafea sau ceai) aveau un risc de deces cu aproape 30% mai mic față de cei care beau mai puțin de patru băuturi pe zi. Cu alte cuvinte, hidratarea constantă și diversificată pare să conteze mai mult decât se credea până acum.

Nu doar cât bei, ci și ce bei

Cercetătorii au remarcat că nu doar cantitatea de lichide este importantă, ci și proporția dintre ele. Cea mai benefică combinație pare să fie aproximativ două părți cafea și trei părți ceai, alături de o cantitate suficientă de apă.

Această diversitate ar putea explica efectele pozitive observate. Apa contribuie la hidratarea de bază, în timp ce cafeaua și ceaiul aduc un plus de compuși activi – antioxidanți, polifenoli și alte substanțe naturale care pot proteja celulele și vasele de sânge.

De ce ar avea efecte benefice

Experții spun că această combinație de băuturi ar putea sprijini sănătatea prin mai multe mecanisme. Cafeaua conține compuși care pot îmbunătăți sensibilitatea la insulină și pot reduce inflamațiile din organism. Ceaiul, în special cel verde sau negru, este bogat în catechine și flavonoizi care ajută circulația sângelui și funcția inimii.

Împreună, aceste băuturi oferă o combinație de hidratare și antioxidanți care, potrivit cercetării, ar putea avea un efect cumulativ pozitiv asupra organismului.

Ce spun specialiștii

Eamon Laird, cercetător în domeniul sănătății publice, a descris studiul ca fiind solid, având un număr mare de participanți și o metodologie robustă. Totuși, el avertizează că rezultatele trebuie interpretate cu precauție, pentru că datele provin din chestionare în care participanții au raportat singuri ce beau zilnic – ceea ce poate introduce erori.

Un alt expert, medicul Thomas Holland, afirmă că rezultatele „au sens”, pentru că oamenii care se hidratează regulat, mai ales cu băuturi pe bază de plante, tind să aibă și alte obiceiuri de viață sănătoase. El explică faptul că diversitatea băuturilor poate fi benefică, atât timp cât nu este exagerată: „Apa asigură baza hidratării, iar ceaiul și cafeaua oferă compuși biologic activi, care pot susține organismul.”

Limitele studiului și atenționări

Autorii studiului subliniază că acesta este unul de tip observațional – ceea ce înseamnă că arată o legătură, dar nu dovedește o cauză directă. Este posibil, de exemplu, ca persoanele care beau mai mult ceai și cafea să aibă și alte comportamente sănătoase, precum alimentația echilibrată, greutatea normală sau renunțarea la fumat.

Mai mult, specialiștii avertizează că un consum excesiv de cafeină poate fi periculos, crescând riscul de insomnie, anxietate sau chiar afecțiuni cardiace. De asemenea, calitatea băuturilor este importantă – cafeaua prăjită prea intens poate conține substanțe dăunătoare, iar unele plicuri de ceai eliberează microparticule de plastic.

Prin urmare, echilibrul și moderația rămân esențiale.

Cât ar trebui să bem zilnic?

Potrivit studiului, combinația optimă ar fi de aproximativ șapte-opt băuturi zilnic – adică echivalentul a circa două căni de cafea, trei de ceai și restul apă. Mai mult de nouă băuturi nu par să aducă beneficii suplimentare, iar efectele pot deveni chiar negative în cazul unui exces de cafeină.

Specialiștii recomandă și atenție la adaosuri: zahărul, laptele gras sau frișca pot anula o parte din beneficiile acestor băuturi. Ideal este ca ceaiul și cafeaua să fie consumate simple, fără îndulcitori, iar hidratarea principală să rămână apa.

Concluzie

Rezultatele acestui studiu confirmă ceea ce mulți nutriționiști spun de ani buni: hidratarea corectă și moderată, combinată cu un aport zilnic de antioxidanți naturali din cafea și ceai, poate contribui la o stare generală mai bună și, posibil, la o viață mai lungă.

Cu toate acestea, autorii avertizează că nu există o „rețetă magică” pentru longevitate. Efectele pozitive observate pot fi parte a unui stil de viață mai amplu – care include alimentație echilibrată, activitate fizică regulată și renunțarea la obiceiuri nocive.

Pe scurt, o cană de cafea dimineața, un ceai după-amiaza și apă de-a lungul zilei ar putea fi o formulă simplă și sănătoasă pentru a susține organismul, fără excese și fără promisiuni miraculoase.

O mare parte din sare provine din alimentele procesate, mezeluri, brânzeturi și chiar dulciuri. Telemeaua de oaie, brânza de burduf și carnea afumată sunt printre cele mai sărate produse tradiționale. În plus, murăturile – nelipsite din meniul de iarnă – contribuie semnificativ la aportul zilnic de sare.

Potrivit unui studiu recent, doar patru țări ne depășesc: China, Slovenia, Cehia și Ungaria, unde consumul zilnic sare de 17 grame.

Specialiștii atrag atenția că excesul de sare favorizează apariția hipertensiunii, retenției de apă și edemelor, fiind un factor major de risc pentru bolile cardiovasculare – principala cauză de mortalitate în România.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă reducerea consumului de sare cu 30%. Portugalia, spre exemplu, a reușit să implementeze măsuri eficiente în acest sens, însă România mai are de parcurs un drum lung.

Analiza a arătat că fumătorii cu vârste între 40 și 59 de ani care nu respectă nivelul de activitate fizică recomandat au raportat frecvent depresie moderată sau severă și dificultăți de somn. În schimb, cei care fac mișcare în mod constant prezintă un risc mult mai scăzut pentru aceste probleme. În rândul persoanelor de peste 60 de ani, exercițiul fizic a redus în special riscul de tulburări de somn, apropiindu-l de nivelul întâlnit la nefumători.

Studiul a identificat și diferențe între generații. Tinerii fumători, cu vârste între 20 și 39 de ani, au continuat să raporteze tulburări de somn chiar și atunci când făceau exerciții fizice în limitele recomandate, ceea ce sugerează că la această categorie factori suplimentari, precum intensitatea fumatului sau tipul de activitate fizică, pot influența rezultatele.

Conform ghidurilor de sănătate publică utilizate în studiu, nivelul optim de activitate fizică înseamnă aproximativ 300 de minute pe săptămână de exercițiu moderat sau 150 de minute de exercițiu intens, ori o combinație echivalentă. Cercetătorii subliniază că, deși sportul are un rol protector pentru fumătorii de vârstă mijlocie și înaintată, renunțarea la fumat rămâne esențială pentru reducerea riscurilor de sănătate pe termen lung.

Studiul, publicat recent și citat de News-Medical, evidențiază importanța integrării exercițiilor fizice în viața de zi cu zi a fumătorilor, în special după vârsta de 40 de ani, pentru a contracara efectele negative ale fumatului asupra somnului și stării de spirit.

Insomnia, o problemă răspândită și subdiagnosticată

Insomnia afectează între 30% și 50% dintre adulți la un moment dat în viață, potrivit statisticilor internaționale. Problemele de adormire, trezirile frecvente în timpul nopții sau senzația de oboseală la trezire nu sunt doar frustrante, ci pot avea și consecințe grave pe termen lung. Tulburările de somn se asociază cu un risc crescut de boli cardiovasculare, diabet de tip 2, depresie, declin cognitiv și chiar suicid.

Deși tratamentele consacrate – precum terapia cognitiv-comportamentală sau medicamentele hipnotice – pot fi eficiente, acestea au limite. Costurile ridicate, accesul limitat la specialiști și riscul de dependență determină tot mai mulți pacienți să caute alternative sigure și accesibile. În acest context, probioticele apar ca o opțiune cu potențial terapeutic real, dar încă insuficient înțeles.

Microbiomul intestinal, noua frontieră a cercetării somnului

Ipoteza centrală a studiului se bazează pe relația tot mai studiată dintre intestin și creier, cunoscută sub numele de axa microbiom-intestin-creier. Dezechilibrele în flora intestinală – numite disbioze – pot influența nivelurile de inflamație din organism, pot deregla hormonii de stres și chiar afecta producția unor neurotransmițători implicați direct în ciclurile somn-veghe.

Probioticele, prin restaurarea echilibrului microbian, ar putea acționa indirect asupra acestor căi. Anumite tulpini bacteriene produc substanțe precursoare ale GABA și serotoninei – compuși implicați în relaxare și reglarea somnului. Alte tulpini ar putea stimula secreția de melatonină, principalul hormon al somnului, sau pot modula răspunsul la stres prin axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală.

Ce a analizat meta-analiza

Lucrarea a inclus șase studii clinice randomizate, realizate între 2018 și 2024, în patru țări: China, Japonia, Coreea de Sud și Australia. În total, au fost evaluați 424 de pacienți diagnosticați cu insomnie, cu o vârstă medie de 39 de ani. Tulpinile probiotice administrate au variat considerabil – de la Lactobacillus sakei și Bifidobacterium adolescentis, la formule multi-tulpină sau Saccharomyces boulardii.

Majoritatea studiilor au fost de bună calitate, dar două dintre ele au prezentat un risc metodologic mai ridicat, din cauza unor detalii insuficient descrise privind randomizarea și alocarea participanților.

Probioticele îmbunătățesc calitatea somnului, dar nu și durata

Principalul indicator analizat a fost calitatea somnului, măsurată cu ajutorul indexului Pittsburgh Sleep Quality Index (PSQI). Rezultatele au arătat o îmbunătățire semnificativă a scorurilor PSQI în rândul celor care au primit probiotice, ceea ce sugerează că participanții percepeau un somn mai odihnitor. Efectele au fost mai pronunțate în studiile desfășurate în China și Australia.

Totuși, atunci când cercetătorii au analizat parametrii obiectivi ai somnului – precum timpul total de somn, eficiența somnului sau latența adormirii – rezultatele au fost mai puțin concludente. Nu s-au identificat diferențe semnificative față de grupurile placebo în ceea ce privește durata totală a somnului sau procentul de timp petrecut efectiv dormind. Doar latența adormirii – adică timpul necesar pentru a adormi – a fost ușor redusă în unele cazuri, dar impactul clinic a fost considerat modest.

Efecte pozitive și asupra stării de spirit

În plus față de impactul asupra somnului, două dintre studiile analizate au raportat o reducere a simptomelor depresive în rândul celor care au luat probiotice. Deși dimensiunea efectului a fost semnificativă statistic, autorii atrag atenția că aceste rezultate trebuie interpretate cu prudență, din cauza numărului mic de participanți și a riscului potențial de părtinire a publicării.

Cu toate acestea, descoperirea este în acord cu alte cercetări recente care au explorat conexiunea dintre microbiom și sănătatea mintală. Anumite tulpini probiotice – uneori denumite generic „psihobiotice” – au fost deja asociate cu reducerea anxietății și depresiei ușoare.

Siguranță și tolerabilitate

Din punctul de vedere al siguranței, probioticele s-au dovedit a fi bine tolerate. Doar două studii au raportat efecte adverse, toate fiind ușoare și temporare, precum balonare sau disconfort abdominal, fără diferențe semnificative față de grupurile placebo.

Această profilaxie favorabilă le face atractive ca alternativă sau adjuvant pentru persoanele care nu tolerează bine medicația clasică pentru somn sau care preferă opțiuni naturale.

Ce urmează

În ciuda rezultatelor încurajatoare, autorii meta-analizei subliniază că dovezile actuale sunt încă limitate. Numărul redus de studii, variațiile mari între tulpini, doze și durate, precum și lipsa standardizării metodologice fac dificilă formularea unor recomandări clare.

Pentru a înțelege mai bine care sunt cele mai eficiente tulpini și ce dozaj ar trebui utilizat, este nevoie de studii clinice mai ample, bine concepute și desfășurate pe o durată mai lungă. În special, este importantă includerea unor eșantioane mai diverse din punct de vedere demografic, inclusiv persoane în vârstă sau cu comorbidități.

Concluzie

Probioticele ar putea oferi un sprijin real în îmbunătățirea calității somnului și reducerea simptomelor depresive, însă efectele asupra parametrilor obiectivi ai somnului rămân deocamdată neconvingătoare. Până la apariția unor dovezi mai solide, ele pot fi luate în considerare ca parte a unei abordări complementare, dar nu ca tratament unic. Cercetările viitoare vor fi esențiale pentru a valida acest potențial terapeutic al microbiomului.

Mortalitate și supramortalitate

• Un studiu extins realizat de ISGlobal estimează că valurile de căldură din verile ultimilor ani au cauzat constant peste 40 de mii de decese în Europa, majoritatea în sudul continentului
• Estimările actuale spun că doar între 30 iunie și 3 iulie 2025 pot exista peste 4.500 de decese în Europa pe fondul caniculei accentuate din acest inceput de vara
• Fenomenele de căldură extreme cresc mortalitatea cardiacă, pulmonară și renală, uneori de peste două ori în primele zile

Grupuri vulnerabile

• Vârstnicii și copiii: bătrânii au termoreglare redusă și senzație scăzută a setei; copiii, glande de transpirație imature – ambii riscă deshidratare și insolație severă
• Persoanele cu boli cronice, inclusiv afecțiuni cardiace, respiratorii, renale și diabet, sunt deosebit de sensibile la stresul termic
• Grupuri cu nivel socio-economic scăzut și educație redusă prezintă vulnerabilitate mai mare

Mecanismele de afectare a organismului

1. Insuficiență termoreglatoare → epuizare, căldură excesivă, colaps termic
2. Deshidratare severă → scădere volum sanguin, îngroșare sânge, cheaguri, infarcte sau AVC
3. Insuficiență renală și dezechilibru electrolitic
4. Leziuni neurologice datorate hipertermiei: confuzie, convulsii, comă
5. Complicații pe sistem cardiovascular: creșterea tensiunii, infarct, AVC
6. Suprasolicitare imună și inflamatorie, risc de infecții (inclusiv septicemie)

Urmări psihologice și cognitive

• Somnul este perturbat, apar insomnii și oboseală continuă .
• Stresul termic crește riscul de anxietate și depresie; un studiu din India relevă că umiditatea accentuează impactul pe sănătatea mentală
• Pe termen scurt, apar iritabilitate, dificultăți de concentrare – probleme relevante în cazul şoferilor sau muncitorilor pe timpul zilei

Riscuri în trafic și muncă

• Performanța cognitivă scade, crescând probabilitatea de accidente în trafic și la locul de muncă

Poluarea agravată + efectul insulelor de căldură

• Temperatura ridicată agravează poluarea ozonului la sol, iar incendiile creează smog, punând la încercare plămânii și cordul
• Orașele intens urbanizate acumulează căldură pe timpul zilei și o eliberează noaptea, accentuând riscul termic.

Indicatorul bulbului umed și pericolul invizibil

• Când temperatura bulbului umed (măsură a combinației dintre temperatură și umiditate, care indică cât de cald se simte efectiv corpul uman în anumite condiții, fiind o valoare mai relevantă decât temperatura aerului singură, deoarece ia în considerare și efectul umidității asupra capacității corpului de a se răcori prin transpirație.) depășește 35 °C, corpul devine incapabil să se răcorească eficient, chiar și sănătoșii putând dezvolta hipertermie severă

Evoluție și proiecții viitoare

• Rata mortalității cauzate de caniculă s-ar putea tripla până la sfârșitul secolului dacă nu se limitează încălzirea globală cu +1,5 °C. În prezent, decesele din cauza căldurii sunt estimat la peste 45.000/an doar în Europa
• Prognoza climatică anticipează că numărul zilelor cu caniculă extremă va crește semnificativ, mai ales în zonele umede care combină căldură și umiditate

✅ Sfaturi actualizate și complete

Adaugă la acestea:

• Harta caniculei – află alertele meteo local (ANM are actualizări în timp real).
• Plan familial de urgență – include verificarea zilnică a vârstnicilor și copiilor.
• Educație de urgență – recunoaște simptomele și intervine prompt.

Concluzie

Canicula nu este doar un fenomen deranjant, ci o amenințare reală și mortală. Impactul se manifestă rapid: în ore, zile și săptămâni – afectând sistemul cardiovascular, nervos, renal și mental.

Răspunsul comunității – de la politicile publice la comportamentul personal – este esențial pentru a reduce impactul. Materiale educative, infrastructură răcoroasă urbană, servicii medicale adaptate și alertă timpurie sunt cheia.

Fiecare gest contează: o baie răcoroasă, un pahar cu apă, un prieten verificat, un plan de urgență – toate pot salva vieți.

Motivele interdicției

• Impactul asupra mediului: Peste 8 milioane de dispozitive de vapat sunt aruncate sau abandonate săptămânal în Marea Britanie, contribuind la poluarea solului și apei.
• Riscuri pentru sănătate: Studiile indică faptul că utilizarea țigărilor electronice poate crește riscul de inflamații ale căilor respiratorii și poate duce la dependență de nicotină, mai ales în rândul tinerilor.
• Probleme de siguranță: Bateriile cu litiu din aceste dispozitive pot provoca incendii și sunt dificil de reciclat.

Controverse și reacții

Industria vapingului și unii experți avertizează că interdicția ar putea avea efecte negative neașteptate. Unii fumători care au trecut la vaping pentru a renunța la țigări ar putea reveni la fumatul tradițional. De asemenea, există îngrijorări că piața neagră va crește, așa cum s-a întâmplat în alte țări care au impus restricții similare.

Ce urmează?

• Alternative legale: Țigările electronice reîncărcabile și reutilizabile rămân disponibile, dar trebuie să respecte reglementări stricte.
• Sancțiuni: Comercianții care continuă să vândă produse interzise riscă amenzi de până la 5.000 de lire sterline și până la doi ani de închisoare, în funcție de gravitatea încălcării.
• Reglementări suplimentare: Guvernul britanic analizează noi restricții privind ambalajele, marketingul și aromele țigărilor electronice, pentru a descuraja consumul în rândul tinerilor.

Această interdicție marchează un pas important în politica de sănătate publică și protecția mediului, dar rămâne de văzut dacă va avea efectele dorite sau va genera noi provocări.

Concluzii și perspective

Interdicția asupra țigărilor electronice de unică folosință este un pas important către protejarea sănătății publice și mediului în UK, însă nu poate fi considerată o soluție completă. Este vital ca autoritățile să continue să dezvolte politici cuprinzătoare care să includă:

• Reglementarea strictă a tuturor dispozitivelor de vapat, nu doar a celor de unică folosință;
• Campanii educaționale adresate tinerilor și părinților privind riscurile vapatului și dependența de nicotină;
• Monitorizarea și combaterea comerțului ilegal și a substanțelor periculoase adăugate în vape-uri;
• Facilitarea accesului la servicii de consiliere și tratament pentru dependență.

Măsurile de până acum au redus oarecum consumul de vape de unică folosință, dar vapatul în general rămâne o provocare majoră pentru sănătatea publică, mai ales în rândul celor tineri.

>>> Citeste si – https://lacafea.net/uk-interzice-din-1-iunie-2025-tigarile-electronice-de-unica-folosinta-dar-vapatul-ramane-o-amenintare.html

Beneficiile silvoterapiei

Studiile arată că timpul petrecut în pădure poate:

• Reduce stresul prin scăderea nivelului de cortizol, hormonul stresului.
• Îmbunătăți funcția imunitară, stimulând producția de celule NK (natural killer), esențiale în combaterea infecțiilor și a celulelor canceroase.
• Regla tensiunea arterială și ritmul cardiac, contribuind la sănătatea cardiovasculară.
• Îmbunătăți starea de spirit și reduce simptomele depresiei, prin creșterea nivelului de serotonină și dopamină.
• Crește capacitatea de concentrare și claritatea mentală, ajutând la reducerea oboselii cognitive.

Mecanismele din spatele vindecării

Efectele benefice ale terapiei pădurii sunt atribuite mai multor factori:

• Fitoncidele, compuși organici emiși de copaci, care au proprietăți antimicrobiene și imunostimulatoare.
• Aerul curat și bogat în oxigen, care îmbunătățește funcția pulmonară.
• Sunetele naturii, care induc o stare de relaxare profundă.
• Expunerea la lumină naturală, care reglează ritmul circadian și îmbunătățește somnul.

Silvoterapia în practică

Pentru a beneficia de terapia pădurii, nu este necesar să faci drumeții solicitante. O plimbare lentă, conștientă, de 30-60 de minute într-o zonă împădurită poate avea efecte semnificative asupra sănătății. Specialiștii recomandă deconectarea de la tehnologie și concentrarea pe simțuri – mirosul pământului, sunetul frunzelor, textura scoarței copacilor.

Concluzie

Pe măsură ce cercetările continuă să evidențieze beneficiile terapiei pădurii, această practică devine tot mai populară ca metodă naturală de îmbunătățire a sănătății. Indiferent dacă locuiești într-un oraș aglomerat sau într-o zonă rurală, petrecerea timpului în natură poate fi un aliat puternic pentru bunăstarea ta.

Ministrul Rafila a subliniat importanța transparentizării procesului de transplant, menționând că, de-a lungul timpului, au existat diverse comentarii referitoare la modul de selectare a pacienților pentru transplant. Implementarea unui registru al donatorilor este esențială pentru a asigura o selecție corectă și transparentă a beneficiarilor.

În prezent, România înregistrează doar câteva zeci de donatori anual, un număr insuficient pentru a satisface nevoile celor aflați pe lista de așteptare. Pentru a avea o activitate de transplant eficientă, ar fi necesari cel puțin câteva sute de donatori în fiecare an. Cele mai frecvente proceduri de transplant în țara noastră sunt cele renale, hepatice și cardiace.

Pentru a îmbunătăți situația, este esențială o colaborare strânsă între autoritățile din domeniul medical, profesioniștii din sănătate și societatea civilă. Promovarea donării de organe și educarea populației cu privire la importanța acesteia pot contribui semnificativ la creșterea numărului de donatori și, implicit, la salvarea mai multor vieți.

În concluzie, abordarea proactivă în ceea ce privește donarea și transplantul de organe, alături de transparentizarea procesului și educarea publicului, reprezintă pași esențiali pentru reducerea listei de așteptare și îmbunătățirea calității vieții pacienților care au nevoie de aceste intervenții salvatoare.

Fascinatia pentru Luna este continua, iar oamenii chiar au reusit sa ajunga pe aceasta, misiunea Apollo 11 reprezentand un adevarat eveniment istoric. Pana acum 12 persoane au pasit pe Luna, dar interesul continua si in zilele noastre, NASA facand noi planuri prin care doreste sa trimita un alt echipaj uman pe Luna in 2024.

Luna influenteaza viata pe Pamant si mecanismele naturale intr-un mod care trebuie sa fi parut natural acum sute si mii de ani. De exemplu, in timpul Lunii pline, coralii elibereaza oua si gameti intr-o adevarata frenezie reproductiva. De asemenea, atractia gravitationala dintre Pamant si Luna provoaca mareea, adica o oscilatie ciclica a nivelurilor marilor si oceanelor.

Deoarece Luna influenteaza astfel de mecanisme pe Pamant, oamenii au crezut, de asemenea, ca aceasta poate afecta diferite aspecte ale sanatatii fizice si mentale. Acest articol are scopul de a prezenta cate dintre efectele Lunii asupra oamenilor sunt adevarate si in ce masura.

Luna si ciclul menstrual

Multe persoane asociaza ciclurile menstruale cu ciclurile Lunii si chiar sunt convinse ca exista o forma de sincronicitate intre fazele acesteia si menstruatia feminina. O multitudine de site-uri web si aplicatii pentru telefoanele inteligente au scopul de a ajuta femeile sa urmareasca fazele Lunii sau sa isi sincronizeze complet menstruatiile cu acestea. De asemenea, exista chiar si sfaturi prin care se doreste maximizarea sanselor ca o femeie sa ramana insarcinata, luand in considerare anumite aspecte astronomice.

Cercetatorii isi pun intrebari cu privire la influenta exacta a satelitului natural al Pamantului asupra menstruatiei si fertilitatii, dar acestea sunt departe de a fi solutionate. Corelatia dintre ciclul menstrual si fazele Lunii este oarecum facuta pe baza faptului ca, in medie, un ciclul menstrual dureaza 28 de zile, ceea ce inseamna aproximativ un ciclu lunar. Miscarea de revolutie a Lunii in jurul Pamantului sau perioada orbitala este de 27 de zile, 7 ore si 43 de minute, iar perioada sinodica a Lunii este de  29 de zile, 12 ore si 44 de minute.

In anii `70-`90, diverse mici studii au sugerat ca menstruatiile si fazele de ovulatie ale femeilor echivaleaza cu cresterea si descresterea Lunii. Unele dintre aceste studii au gasit, de asemenea, corelatii intre fazele Lunii si anumite modificari ale nivelurilor de melatonina, un hormon care ajuta la reglarea ciclurilor somn-veghe si a fazelor ciclului menstrual.

In 2005, o cercetare care s-a bazat pe un mic lot de studiu din Nepal a indicat faptul ca femeile ale caror faza de ovulatie a coincis cu Luna plina si care au ramas insarcinate in timpul Lunii pline, au avut mai multe sanse de a naste copii de sex masculin. In schimb, femeile care au conceput copii inainte de Luna plina au avut mai multe sanse de a naste fete.

Cu toate acestea, cele mai multe cicluri menstruale au putine sanse de a se sincroniza cu anumite faze lunare, cu exceptia cazurilor in care sunt coincidente. Ciclurile menstruale pot avea durate variate, de la 21 la 35 de zile, iar durata lor se poate schimba odata cu varsta si fluctuatiile hormonale.

Prin intermediul unui studiu retrospectiv de peste 1 an s-au analizat 74 de femei de varsta reproductiva si s-a ajuns la concluzia ca Luna nu are nimic de spus in ceea ce priveste ciclurile menstruale. Astfel, acest studiu nu a gasit corelatii importante intre menstruatie, fertilitate si fazele Lunii.

Luna si somnul

Conform unor credinte populare, Luna plina perturba somnul si face ca oamenii sa fie mai predispusi la insomnie. De asemenea, este bine inradacinata ideea ca Luna ar putea influenta astfel de aspecte intime ale vietii unei persoane. Si in acest caz parerile sunt impartite, iar dovezile nu sunt abundente si se bazeaza in principal doar pe studii de dimensiuni mici. Totusi, se pare ca Luna plina afecteaza calitatea somnului unei persoane.

Un studiu de specialitate realizat in 2014 a evaluat calitatea somnului a 319 participanti in diferite faze ale Lunii. Acest studiu a descoperit ca in timpul Lunii pline, participantii au avut un somn de o eficienta mai scazuta. Majoritatea indivizilor din lotul de studiu au ramas treji sau au avut un somn alterat in noaptea respectiva.

Un alt studiu a implicat 17 voluntari sanatosi cu varste de 20-31 de ani si 16 voluntari sanatosi cu varste intre 57 si 74 de ani. Acestia au fost de acord sa doarma in camere fara ferestre, intunecate, pe o perioada de 3,5 zile. In acest timp, cercetatorii au masurat modificarile structurii somnului, a activitatii cerebrale din timpul dormitului, dar si nivelurile de melatonina si cortizol.

In urma analizarii rezultatelor s-a constatat ca in perioada imediat de inainte sau dupa Luna plina, participantii au adormit mai greu cu aproximativ 5 minute. De asemenea, somnul lor a fost mult mai precar decat de obicei, iar nivelurile de melatonina au scazut atunci cand era Luna plina. Specialistii nu au putut explica aceste modificari prin expunerea la lumina lunii, deoarece participantii au dormit in medii intunecate si controlate.

Ciclul lunar pare sa influenteze somnul uman, chiar si atunci cand nu se vede Luna sau cand oamenii nu cunosc in ce faza este aceasta. Lucrul acesta este interesant si promitator, dar mai sunt necesare studii suplimentare.

Luna si sanatatea mintala

Multe persoane considera ca Luna influenteaza starea de spirit si sanatatea psihiatrica, dar ridica si nivelul de agresivitate al oamenilor. In folclor, Luna plina poate declansa metamorfoza de la om la varcolac, o creatura mitica si care este cunoscuta pentru bestialitatea si ferocitatea sa.

Un studiu din 1984 a sugerat ca rata criminalitatii a fost mai mare in noptile cu Luna plina, autorii afirmand ca acest efect a fost produs de atractia gravitationala a lunii. Totusi, exista si cercetari mai recente care sa coreleze Luna plina cu diferite tulburari psihice si psihiatrice. De exemplu, un studiu din 2009 a sugerat ca spitalele de psihiatrie au internat mai multe persoane in timpul Lunii pline decat in celelalte zile. Acest studiu a fost unul de dimensiuni reduse, analizand inregistrarile a 91 de pacienti cu tulburari de comportament agresive. 23% dintre aceste internari au avut loc in timpul Lunii pline.

Cu toate acestea, alte cercetari au contrazis ideea ca Luna plina face ca oamenii sa aiba mai multe sanse sa se raneasca pe ei insisi si pe ceilalti. Un studiu din 1998 nu a descoperit relatii semnificative intre fazele Lunii si cresterea comportamentelor violente. De asemenea, in anul 2019 s-au analizat datele a 17966 de pacienti psihiatrici, dar fara a se regasi legaturi intre agresivitate si fazele Lunii.

Anumiti cercetatori afirma ca anumite credinte cu privire la Luna si agresivitate nu au baze rationale, ci se bazeaza mai mult pe anumite dorinte primordiale de a se crede ca omenirea nu este responsabila in mod direct de propriile greseli comportamentale. Totusi, si in acest caz mai sunt necesare cercetari suplimentare.

Bibliografie:

Maria Cohut, Can the moon really influence your health?, https://www.medicalnewstoday.com/articles/326012.php

Cu toții răspundem în mod fizic la emoție – de la roșire și zâmbet la palpitații și dureri de stomac – totuși, câteodată aceste expresii pot fi extrem de devastatoare, cauzând convulsii, paralizie și chiar orbire, iar stigma asociată acestui diagnostic este profundă

Reduceţi cantitatea de zahăr pe care o adăugaţi zilnic in alimente şi băuturi, cum ar fi ceaiul, cafeaua sau cacao cu lapte, cerealele şi produsele de panificaţie, plăcintele etc.
Înlocuiţi băuturile indulcite cu zahăr cu băuturi fără zahăr sau cu calorii reduse.
Folosiţi apă plată sau minerală cu lămâie sau lime; învăţaţi să folosiţi ghimbirul pentru a da gust băuturilor şi pentru a compensa lipsa zahărului.
Citiţi etichetele produselor şi selectaţi-le pe cele cu cel mai mic conţinut de zahăr adăugat.
Când coaceţi patiserii, cozonaci şi prăjituri, reduceţi cantitatea de zahăr din reţete cu o treime nici nu ii veţi sesiza lipsa. .
Folosiţi în loc de zahăr, in anumite reţete, condimente sau esenţe de scorţişoară, ghimbir, vanilie sau migdale.
Folosiţi in loc de zahăr, în cerealele de dimineaţă, fructe uscate sau proaspete. Citiţi etichetele şi cumpăraţi alimente semipreparate fără zahăr sau amidon adăugat, de exemplu bulion sau pastă de roşii fără zahăr adăugat.

Textul a fost preluat din revista Viață + Sănătate Martie 2016

Chiar nu mai credem în ”prevenirea cancerului”?

Dezbaterea despre validitatea acestei sintagme s-a intețit după apariția studiului menționat în paragraful de mai sus. Pe scurt, acel studiu a găsit o corelație între numărul de diviziuni ale unei celule în timpul vieții și riscul de a dezvolta cancer. Principiul este simplu: cresc replicările ADN-ului – cresc șansele ca ceva să meargă prost. Unii au interpretat acest fapt ca ”ghinion”.

Lucrurile nu stau chiar așa de simplu. Celulele pulmonare, de exemplu, se divid destul de rar, iar cancerul pulmonar este  printre cele mai frecvente. Celulele gastro-intestinale sunt la celălalt pol al vitezei de diviziune, dar riscul nu se modifică. Cancerele de piele, în special melanomul malign, au fost introduse de studiu în grupul cancerelor care sunt influențate cel mai mult de factorii intrinseci (necontrolabili), când știm clar că factorii externi, cum sunt razele ultraviolete, au un rol important în apariția lor.

În fine, acel studiu s-a concentrat mai mult asupra riscurilor relative de a dezvolta cancer în diferite țesuturi. Dar pe noi ne interesează cât de mult putem reduce noi riscul apariției cancerului prin schimbarea comportamentului.

Privire de ansamblu

După multe cercetări și statistici, oamenii de știință au ajuns la concluzia că factorii intrinseci reprezintă mai puțin de 30% din riscul total de a dezvolta cancer. Adică ai 70% șanse de succes în prevenirea cancerului.
Numeroase studii au dovedit dieta este implicată în apariția cancerului colorectal, alcoolul și tutunul în cancerul de esofag, virusul Papiloma uman în cencerul de col uterin, hepatita C în cancerul hepatic și cu toții știm că fumatul produce cancer pulmonar și că prea mult soare poate duce la cancer de piele.

Bineînțeles, nu toate tipurile de cancer pot fi prevenite în aceeași măsură. Și nu toate cancerele pot fi prevenite. De aceea, nu trebuie să judecăm persoanele care au făcut deja cancer că a fost în totalitate vina lor pentru asta. Foarte mare grijă la astfel de interpretări!

Schimbări simple în comportamentul nostru au potențialul de a ne proteja de apariția multor tipuri de cancer. Ele au de asemenea o controbuție și în prevenirea altor probleme de sănătate. Efortul investit în astfel de schimbări nu este tot timpul plăcut, dar se poate dovedi extrem de util și prețios.

#sanatate #sanatos #preventie #cancer

O fotografie postată de eSănătos.info (@esanatos.info) pe 17 Aug 2016 la 09:05 PDT

Bacteriile există pretutindeni, chiar și locurile ostile celorlalte ființe vii. La fiecare 20 de minute, aceste organisme microscopice se pot dubla ca număr. Ele posedă o afinitate incredibilă pentru învățat: în doar 30 de minute, bacteriile pot să incorporeze informațiile ADN-ului tău în ADN-ul lor, transformându-se astfel din inofensive în ucigași imprevizibili.

Bacterii vs. Antibiotice

De exemplu, Escherichia coli (E. coli) joacă un rol foarte important în intestinele oamenilor și ale animalelor. În forma lor originală, ele produc Vitamina K. Totuși, dacă se produc mutații, ea poate deveni letală. Datorită transferurilor genetice, E. coli primește diferite abilități de la diferite bacterii: de la una să elibereze toxine, de la alta să se lege încăpățânat de celule intestinale, iar de la a 3-a primește puterea de a rezista antibioticelor.

Consecințele în viața reală au putut fi observate în anul 2011 când un E. coli inofensiv, comensal, s-a transformat într-o variantă numită E. coli enterohemoragic (EHEC). La oameni, aceasta poate da sângerări la nivelul peretelui intestinal, poate afecta rinichii și poate declanșa tulburări cerebrale. O epidemie a curmat vieți în Germania și Suedia în anul 2011 atunci când au fost consumate alimente contaminate cu EHEC.

Antibioticele sunt fără folos în fața acestui patogen – la fel cum sunt și în fața altor agenți patogeni. Mulți oameni de știință afirmă că era antibioticelor se apropie de sfârșit. Remedii ce odată salvau mii de vieți sunt acum neputincioase în fața acestor patogeni care continuă să se îmbunătățească pentru a supraviețui.

Călătoria unei bacterii prin corpul uman

Ce se întâmplă totuși atunci când un agent patogen intră în sistemul nostru? Bacteria produce toxine care produc moartea celulelor. De regulă, sistemul imun este capabil să lupte împotriva acestor corpi străini de unul singur. Dar dacă acesta este slăbit, atunci atacul celulelor albe (leucocitele) este insuficient. Trebuie ajutor extern sub forma antibioticelor.

Antibioticele sunt niște enzime care inhibă creșterea bacteriilor prin prevenirea multiplicării lor sau prin distrugerea peretelui celular, eliminându-le astfel direct. Pentru a vedea cum funcționează un antibiotic, hai să-l însoțim puțin în călătoria lui prin corpul uman.

Majoritatea antibioticelor sunt administrate pe cale orală. Asta înseamnă că ele trebuie să călătorească întâi prin cavitatea bucală, acolo unde intră în contact cu saliva. Pastilele orodispersabile (care se topesc în gură) se vor dizolva în câteva secunde, dar majoritatea antibioticelor au un drum lung în față. Pentru acestea, doar saliva acționează ca lubrifiant, transportându-le de-a lungul esofagului în stomac. Datorită condițiilor acide găsite aici, unele antibiotice se dezintegrează în mii de particule minuscule. Mulțumită dimensiunii lor, ele pot ajunge în intestin foarte rapid, unde se dizolvă și eliberează agentul antibiotic. Alte antibiotice sunt înarmate împotriva acidului agresiv din stomac și ajung în intestin întregi.

Cum găsesc antibioticele agentul patogen?

De îndată ce antibioticul trece prin peretele intestinal, își face loc prin vena portă, care se ramifică într-o rețea complexă de capilare. Un schimb continuu de substanțe are loc în aceste capilare: ele acționează ca un fel de autostradă, transportând nutrienții necesari organelor și luând rezidurile. Aici, medicamentele se leagă de proteinele din plasmă și călătoresc împreună cu sângele în ficat.

În ficat începe metabolizarea medicamentelor: o parte este excretată prin vezica biliară și rinichi, iar cealaltă parte trece prin vena hepatică, acolo unde este absorbită de sistemul circulator și distribuită prin tot corpul – ca o armată de soldați care mișună în toate direcțiile. Eliberată astfel, ingredientele active ale antibioticului încep să caute acele bacterii împotriva cărora sunt ei programați să lupte. Recunosc bacteria după singurul lucru care o distinge de restul organismelor vii: molecula de mureină din peretele celular.

Penicilina, cel mai cunoscut antibiotic, atunci când se apropie de bacterie, se leagă ca un lacăt de peretele celular al acesteia. Acest lucru este obținut datorită unui proces complex de interacțiuni între enzimele antibioticului și moleculele peretelui celular al bacteriilor. Dacă această legătură are succes, penicilina începe să interfereze cu sinteza peretelui celular, astfel distrugând bacteria.

Una din limitările antibioticelor este că ele nu disting bacteriile bune de cele rele și astfel pot ucide bacteria comensală din intestin, dând prilej bacteriilor dăunătoare să se multiplice. Dacă bacteria sănătoasă este puțină, fungii (ciupercile) se pot împrăștia de-alungul membranelor mucoase și pot determina alergii sau tulburări gastrointestinale – acestea sunt doar câteva din multiplele efecte adverse ale antibioticelor.

De ce NU ar trebui să OPREȘTI administrarea antibioticelor?

Antibioticele sunt în general luate între 2-10 zile – de obicei ele își fac efectul imediat după administrarea primei doze. Ulterior, agentul antibiotic rămâne în corp între 2-12 ore. Timpul necesar pentru a acționa depinde de numeroși factori, cum ar fi diferite procese biologice (metabolism) sau concentrația agentului antibiotic.
Timpul de înjumătățire al medicamentelor indică momentul când cantitatea de ingredient activ ingerat a ajuns la jumătate – în cazul Penicilinei G este de 30 de minute. Din acest motiv, antibioticele trebuie administrate de câteva ori pe zi pentru a reaproviziona concentrația de antibiotic la intervale regulate.

Dacă te oprești din administrare, cantități mici de bacterii periculoase pot supraviețui și să dezvolte astfel rezistență împotriva acțiunii antibioticelor. Aceasta se întâmplă deoarece bacteria dezvoltă strategii de supraviețuire în timpul acestei ”acalmii” care le ajută să reziste antibioticului. Ele fie produc anumite substanțe care vor ataca antibioticul la următoarea ”întâlnire”, sau își pot dezvolta o armură imposibil de distrus. Astfel, bacteria rezistentă se multiplică, transmițând rezistența mai departe. De aceea experții propovăduiesc acum sfârșitul erei antibioticelor.

Pare o contradicție: cu cât sunt prescrise mai multe antibiotice, cu atât bacteriile sunt mai abile să se apere. Fiecare dintre noi ingerează aproximativ 500 de grame de antibiotic anual, prin carne, medicamente și vegetale. Consecințele pot fi devastatoare. Fără contact antibiotic, doar 1 în 10 milioane de bacterii suferă mutații. Dar când bacteria intră în contact cu antibioticele, ele își activează programul de apărare și numărul mutațiilor crește – 1 în 1000 de bacterii.

Vor fi bacteriile omorâte în curând de GRĂSIME?

Oameni de știință de pe întreg globul cercetează cu pasiune noi antibiotice care pot contraataca rezistența. Eduard Babiuchuck și Annette Draeger de la Universitatea din Bern din Elveția își concentrează cercetarea lor pe lipozomi. Aceste nanoparticule sunt formate din stratul de grăsime al celulelor și sunt folosite, printre multe alte lucruri, să transporte medicamente prin tot corpul.

Cercetătorii au pus laolaltă lipozomii într-un așa fel încât să atragă substanțele bacteriene toxice la un loc în corp și să le neutralizeze. Fără toxine, bacteriile sunt lăsate fără apărare și pot fi eliminate de sistemul imunitar.
În teste ample pe animale, acest medicament a obținut rezultate pozitive: șoareci infectați cu toxine amenințătoare au fost vindecați ca rezultat direct al acestui medicament, CAL02. Atunci când CAL02 va fi aprobat, va fi o piatră de hotar în războiul împotriva bacteriilor multi-rezistente.

”Pentru că efectul lipozomilor nu sunt direcționați împotriva însuși bacteriilor, ele totuși nu pot dezvolta rezistență”, spune Draeger. Un microbiolog American, Stuart Levy, vrea de asemenea să protejeze umanitatea de bacterii, dar fără să distrugă microbiomul în acest proces. El speră să facă asta prin simpla dezactivare a proteinelor care cauzează infecția în corp. Aceasta va da voie bacteriei să se dezvolte normal, fără să cauzeze gazdei niciun rău.

”Nu ar trebui să eradicăm toate bacteriile, pentru că avem nevoie de ele pentru dezvoltarea noastră”, spune el. ”În schimb, bacteria nu are nevoie de noi să supraviețuiască”.

Trei întrebări despre bacterii

1. Din ce pot fi produse antibioticele?

40 % din antibioticele de astăzi sunt derivate din substanțe naturale. Ele pot fi produse din fungi sau bacterii pentru a ucide alte tipuri de fungi sau bacterii. Acțiunea unui antibiotic depinde de construcția celulei, peretelui celulei și diferitelor metabolisme ale bacteriei. Bacteriile pot fi găsite aproape oriunde și diferă în funcție de mediu. Cercetătorii au descoperit bacterii care trăiesc la 1,7 km sub nivelul mării și care au strategii de apărare diferite față de cele de pe pământ și care pot fi folosite pentru a produce noi antibiotice.

2. De ce nu pot antibioticele să vindece răceala?

Ele pot trata doar infecțiile bacteriene, în timp ce răcelile sunt produse de virusuri, de obicei rhinovirusuri. Așadar, trebuie să te bazezi pe sistemul tău imunitar pentru a învinge răceala. Medicamentele folosite de obicei doar ajută la ameliorarea simptomelor. Dar câteodată o răceală obișnuită poate fi urmată de o infecție bacteriană, precum bronșita sau pneumonia.

3. Toate bacteriile arată la fel?

Bacteriile vin în diferite forme și mărimi. De exemplu, ele pot fi sferice (Cocii), în formă de helix (Spirilii) sau în formă de con (Bacilii). Deseori, ele se leagă sub formă de lanț sau se aliniază pe o suprafață. Mărimea lor de asemenea variază: volumul celei mai mari bacterii este de aproximativ 10 miliarde mai mare decât al celei mai mici.

Acest articol a apărut în numărul din Mai 2015 al revistei ”World of Knowledge” 

”Nu știm exact ce anume din această dietă a vestului cauzează probleme. Dar ce știm sigur, cu mare încredere, este că populațiile care urmează această dietă – definită ca o una bogată în carne, alimente procesate intens și cu foarte puține semințe, fructe și vegetale – au rate mai mari de boli cronice decât a celor care nu consumă aceste alimente” – Michael Pollan.
” Când te gândești la creșterile exponențiale ale ratei diabetului și obezității, poți să le compari cu un tsunami. Mediciii din ziua de azi sunt mai mult ca niciodată nevoiți să sfătuiască pacienții cu privire la alimentație. Ce să mănânce mai mult sau mai puțin și de ce; cum să facă cumpărăturile, cum să prepare, gătească și savureze o mâncare sănătoasă și delicioasă. Nu doar date nutriționale și biochimie. Ci mâncare.” – David Eisemberg

Maya Adam, un medic și conferențiar al Universității de Medicină Stanford, a creat un curs online gratuit intitulat Stanford Introduction to Food and Health care se adresează tuturor persoanelor care vor să afle mai multe despre impactul alimentației asupra sănătății lor și vor să dobândească abilități practice pentru a-și optimiza și îmbunătăți felul în care mănâncă.
Cursul nu se va axa pe discuții reducționiste despre nutrienți, ci își va muta atenția spre discuții practice despre mâncarea adevărată și mediul în care o consumăm. Iar la sfârșit vom învăța cum să ne întoarcem la un mod de gătit simplu și sănătos, incluzând aici rețete și sfaturi care ne vor ajuta în eforturile noastre de a trăi lung și sănătos.

Aproape 1000 de persoane au urmat acest curs online gratuit și l-au notat cu 4,6 puncte din 5, ceea ce înseamnă o reacție mai mult decât satisfăcătoare la acest curs.
Dacă aveți cunoștințe elementare de limbă engleză și doriți să aflați mai multe despre cum să trăiți o viață lungă și sănătoasă și cum să gătiți gustos și sănătos, vă invit să vă alăturați cursanților (printre care suntem și noi) folosind următorul link>https://www.coursera.org/learn/food-and-health/. Nu aveți nimic de pierdut!

Mai jos aveți primele 3 episoade din acest documentar care a fost produs și difuzat de postul de televiziune britanic BBC One.

DH 01 de dm_515448787c438

DH 02 de dm_515448787c438

DH 03 de dm_515448787c438

Tractul digestiv și creierul sunt stâns legate între ele, demonstrează ultimele studii care arată că acestea pot influența comportamentul, gândurile și dispoziția noastră. Acum cercetătorii au descoperit dovezi pentru translocație bacteriană (sau ”intestin permeabil”/”leaky gut”) la pacienții cu depresie.
În mod normal, sistemul digestiv este înconjurat de un zid impermeabil de celule. Unele comportamente sau afecțiuni medicale pot compromite acest zid, permițând substanțelor toxice și bacteriilor să treacă în fluxul sangvin (vezi lista de mai jos). Într-un studiu publicat în ediția din May a revistei Acta Psychiatrica Scandinavica, aproximativ 35% din pacienții cu depresie au prezentat semne de ”intestin permeabil”, bazat pe teste sanguine.
Cercetătorii nu cunosc încă mecanismul exact prin care ”intestinul permeabil” se raportează la depresie, dar studiile recente pot oferi niște indicii. Bacteria ”deplasată” poate activa răspunsuri autoimune și inflamație, reacții care sunt cunoscute ca fiind asociate cu debutul depresiei, dispoziție alterată și oboseală. ”Intestinul permeabil poate  menține inflamația în cazul pacienților depresivi”, care poate exacerba simptomele depresiei dacă nu este tratată, spune Michael Maes, un cercetător psihiatru.
În prezent, ”intestinul permeabil” este tratat cu o combinație de glutamină, N-acetilcisteină și zinc – cunoscut cu proprietăți anti-inflamatorii și antioxidante – atunci când doar modificări ale dietei și comportamentului nu sunt suficiente.

Cauze ale intestinului permeabil

• consumul regulat de antalgice (medicamente pentru durere)
• consumul regulat de antibiotice
• infecții (cum ar fi HIV)
• boli autoimune
• abuz de alcohol
• boli inflamatorii ale intestinului
• intoleranță la gluten
• alergii alimentare severe
• radioterapie
• stres psihologic
• surmenaj

Helicobacter pylori corelată cu declinul cognitiv

Un tip de bacterie care poate ”scăpa” din sistemul digestiv este și Helicobacter pylori, principala cauză a ulcerului gastric. Potrivit unui studiu al revistei ”Psychosomatic Medicine”, H. pylori poate contribui la declinul cognitiv și boala Alzheimer.
Comparat cu persoanele neinfectate, cei care au fost testați pozitiv cu H. pylori au avut rezultate mai slabe la testele cognitive, incluzând aici cele care măsoară memoria verbală. S-au găsit dovezi care indică faptul că celulele cu H. pylori pot să se strecoare în creier unde se pot agrega cu proteinele amiloid caracteristice bolii Alzheimer, instigând astfel formarea plăcii de amiloid.
Institutul National de Sănătate (din SUA) estimează că aproximativ 20% din persoanele sub 40 de ani și jumătate din adulții de peste 60 de ani sunt infectați cu această bacterie.
Studii recente făcute pe voluntari sănătoși care au consumat un mix probiotic (în special cu lactobacili)  au arătat mai puține semne de anxietate și depresie.

 Sursa: Scientific American Mind

Această ilustrație arată cum o perspectivă sumbră poate să-ți afecteze organele, dar nu arată modalitățile prin care optimismul poate să-ți îmbunătățească sănătatea. ”Persoanele fericite și pline de speranță sunt mai ”predispuse” să facă exercițiu fizic, să mănânce sănătos și să renunțe la fumat”, spune Jeffrey Huffman, M.D., directorul departamentului de psihiatrie cardiacă al spitalului Masachusetts General.

Cu alte cuvinte, fericirea te motivează să pui stăpânire pe sănătatea ta. Iar atunci când rămâi pozitiv, automat se strânge robinetul la cortizol, un hormon corelat cu calcificarea arterelor, și la IL-6, o citokină inflamatorie implicată în scleroza multiplă și boli cardiovasculare. Deci cred că e timpul să începi să te uiți și la partea mai luminoasă. Cred că tocmai ți-ai salvat viața!

”Optimismul este ca un mușchi: dacă îl exersezi regulat, poți să-l crești”, spune Jeffrey Huffman, M.D. Deci, cel puțin odată pe săptămână poți să-ți îmbunătățești perspectivele prin activități și exerciții de optimism-building, cum ar fi:

Reflectă asupra trecutuluiGândește-te la realizări sau evenimente care te-au făcut mândru. ”Asta îți reamintește că ai abilități care au dus la experiențe de viață pozitive”.
Savurează prezentul
Înainte de culcare, gândește-te la 3 lucruri bune care s-au întâmplat în acea zi. Te va ajuta să-ți colectezi starea de mulțumire, chiar dacă te simți stresat.
Imaginează-ți viitorul
Imaginează-ți viața ta ideală (în detaliu) în următorii 5 ani. Atunci concentrează-te pe ce e realizabil. Jen e luată deja, dar prietena ei drăguță? De ce nu?

Autor: Lila Battis, Men’s Health USA, ediția Ianuarie-Februarie 2014

Şi, cu toate acestea, specialiştii simt nevoia de a insista asupra recomandărilor privind consumul unei diversităţi de alimente. în ţările dezvoltate economic (printre care se situează şi România) nu este vorba de o lipsă a ofertei pe piaţă, ci de o lipsă a cererii; dar această lipsă relativ cronică a cererii de diversitate are consecinţe şi asupra ofertei. Se acceptă, în general, că în istoria omenirii aproape 7.000 de specii de plante i-au slujit omului ca alimente. Cele mai multe dintre acestea însă au fost abandonate, astfel încât în prezent în jur de 30 de specii asigură aproape 95% din necesarul de energie al omului. Mai mult, doar 4 specii de plante asigură cca 60% din aportul energetic (din punct de vedere fiziologic) al omenirii, iar 12 specii asigură cca 75% din alimentele lumii.

Trebuie ca acest lucru să fie considerat neapărat rău în sine? Poate că puţinele specii vegetale care au rămas să domine alimentaţia omenirii contemporane sunt câştigătoarele unei selecţii bazate pe o pluralitate de criterii: valoare nutritivă, gust, aspect, posibilităţi de cultivare etc. Altfel spus, poate că au rămas puţine specii vegetale utilizate ca alimente, dar au rămas cele mai bune. E posibil să fi supravieţuit doar „superalimentele“?

Superalimente?
Suntem bombardaţi în spaţiul public de mesaje care ne descriu felurite „superalimente”, ne impresionează cu proprietăţile miraculoase ale acestora şi, desigur, ne invită să le consumăm. De exemplu, oul de prepeliţă: „Cercetătorii britanici au dat verdictul: consumul de ouă este benefic pentru sănătatea noastră, dar cel mai bun este oul de prepeliţă pentru că este un superaliment, capabil să ne ofere toţi nutrienţii importanţi de care organismul nostru are nevoie într-o zi“. Sau broccoli, după cum indică acest titlu: „Puterea uluitoare din broccoli. De ce este broccoli un superaliment pentru viaţa ta”. Ciupercile sunt „noul superaliment”, însă şi pruna concurează la acelaşi titlu, ba chiar şi banalul şi dispreţuitul cartof pătrunde în rândul superalimentelor şi – dacă e să credem titlul unui scurt material de pe internet – le surclasează pe celelalte: „Umilul cartof, cel mai sănătos superaliment”. Pe lista în continuă expansiune a superalimentelor promovate de media figurează şi unele alimente exotice, pe care unii dintre noi nici măcar nu le-au gustat vreodată (fructele de goji, nuca-de- cocos, merişoarele, maca, lăptişorul de matcă, fructele de acai, sparanghelul, chia, spirulina etc). Toate au fost declarate măcar pentru o zi, în pagina unui ziar ori pe un site web românesc, reginele neîncoronate ale alimentelor.

Dar cum putem defini cât de „sănătos” este un aliment? Cum putem evalua dacă fructul de avocado este într-adevăr mai puţin sănătos decât cartoful? Asemenea studii comparative sunt teoretic posibile, dar foarte costisitoare şi dificil de pus în practică, astfel încât în imensa majoritate a cazurilor nu au fost realizate. Cel mult, sunt disponibile date comparativeprivind valorile nutriţionale, dar acestea reflectă doar o parte din efectele unui aliment asupra sănătăţii şi sunt afectate de o variabilitate considerabilă. într-un articol de pe internet, care laudă virtuţile cartofului, se spune că „un cartof cu coajă are de cinci ori mai multe fibre decât o banană şi conţine mai multă vitamina C decât un avocado”. Probabil că peste 90% dintre persoane consumă însă cartofii doar după ce i-au curăţat de coajă; în plus, o ceaşcă de avocado conţine cca 16 grame de fibre alimentare, pe când aceeaşi cantitate de cartofi conţine doar cca 2 grame de fibre alimentare. Putem în acest caz să afirmăm categoric că avocado este inferior cartofului? Nu înseamnă să comparăm (la propriu) mere cu pere sau avocado cu cartofi?

De altfel, aproape în spatele tuturor textelor despre superalimente se află planuri de marketing, iar cele mai multe dintre superalimente pot fi achiziționate la preţuri considerabil mai mari decât cele ale alimentelor obişnuite. De exemplu, un kilogram de seminţe de chia costă peste 70 de lei, un kilogram de fructe (uscate) de goji costă în România aproape 80 de lei, iar un kilogram de pulbere de maca, peste 120 lei. Pentru a determina consumatorul să treacă peste bariera psihologică a preţului, este necesar ca acesta să fie convins de proprietăţile „miraculoase” ale superalimentului.

De exemplu, „goji este cel mai puternic antioxidant dintre toate produsele alimentare existente în lume“. „Seminţele chia au de 30 ori mai mulţi antioxidanţi decât afinele, de 6 ori mai mult calciu decât laptele integral, de 3 ori mai mult fier decât spanacul, de 15 ori mai mult magneziu decât broccoli, de 8 ori mai mult omega 3 decât somonul, cu 50% mai mult acid folie decât sparanghelul, cu 25% mai multe fibre decât inul”. „Sportivii de talie mondială utilizează MACA drept o alternativă sigură şi sănătoasă la ste- roizii anabolizanţi”. Desigur, aceste superalimente sunt „sănătoase”, dar sunt ele noile elixiruri ale nemuririi ori ale tinereţii? iar persoanele cu venituri modeste, care nu şi le pot permite, sunt implicit condamnate la diete nesănătoase? Probabil că nu.
Avantajele diversităţii
Mai important decât consumul „superalimentelor” pare să fie consumul unei varietăţi de alimente obişnuite, care nu trebuie să provină neapărat din zonele cele mai exotice ale mapamondului. Dacă studiile care să demonstreze că „superalimentele” prelungesc viaţa sunt practic inexistente, mai multe studii realizate până acum tind să sugereze că o varietate de alimente sănătoase poate adăuga ani vieţii noastre.

De exemplu, un studiu pe un număr de peste 59.000 de femei din Suedia, urmărite timp de aproape 10 ani (9,9 ani), a identificat o corelaţie robustă între consumul unei varietăţi de alimente (legume, fructe, cereale şi pâine din cereale integrale, peşte şi produse lactate sărace în grăsimi) şi riscul redus de mortalitate, în comparaţie cu femeile care consumaseră cantităţi mici din aceste alimente. O observaţie interesantă făcută în acest studiu a fost aceea că persoanele care consumaseră o varietate de alimente sănătoase, dar şi alimente „nesănătoase” (carne roşie, glucide rafinate, alimente bogate în grăsimi saturate) nu au prezentat o mortalitate mai mare decât cele care consumaseră numai alimente mai sănătoase.

Altfel spus, datele au sugerat că este mai important consumul de alimente sănătoase decât evitarea celor nesănătoase. Această constatare trebuie privită însă cu precauţie şi nu trebuie luată ca o încurajare de a consuma relaxat alimente nesănătoase în ideea că efectul lor va fi neutralizat de consumul celor „sănătoase”, deoarece autorii nu au evaluat şi frecvenţa şi cantităţile alimentelor „nesănătoase” consumate de persoanele respective implicate în acel studiu
Un studiu mai recent a investigat impactul varietăţii alimentelor consumate asupra riscurilor cardiovasculare, la un număr de peste 2.500 de persoane, cu ajutorul unui chestionar destinat să evalueze frecvenţa şi consumul fiecărei categorii de alimente. O primă observaţie a acestui studiu a fost că până spre vârsta de 60 de ani varietatea alimentelor consumate este moderată sau ridicată, în timp ce la persoanele peste această limită de vârstă s-a observat o reducere a varietăţii alimentare. însă la toate vârstele, consumul unei varietăţi de alimente s-a asociat cu un risc mai redus de evenimente cardiovasculare şi s-a estimat că, în medie, fiecare aliment consumat suplimentar a redus probabilitatea bolii cardiovasculare cu cca 0,5%. Un studiu mai vechi, efectuat în Australia, ajunsese la concluzii similare privind varietatea totală a alimentelor şi varietatea alimentelor vegetale şi riscurile de boală macrovasculară în cazul pacienţilor diabetici.

În mai multe studii a fost evaluată corelaţia dintre diversitatea alimentară şi riscul de cancer. Cu excepţia unui singur studiu, în majoritatea s-a observat o asociere negativă între riscul de cancer colorectal, cancer gastric, cancer de sân, cancer oral şi faringian sau cancer esofagian cu celule scuamoase şi scorul diversităţii alimentare, în special o reducere a riscului de cancer legată de diversitatea consumului de alimente de origine vegetală. (O asemenea corelaţie nu s-a înregistrat însă în cazul cancerului vezicii urinare, studiile disponibile sugerând că o alimentaţie bogată în fructe şi legume nu are nicio influenţă asupra incidenţei acestei forme de cancer.)

A pune pe masă o varietate de alimente de origine vegetală serveşte şi la construirea unei alimentaţii mai echilibrate din punct de vedere nutriţional. Se ştie că un număr considerabil de persoane tinde să consume cantităţi insuficiente de fructe şi legume faţă de cele recomandate de experţii în domeniu. Or, studiile experimentale au demonstrat că atunci când o persoană are la dispoziţie o varietate de alimente de origine vegetală va tinde să consume mai mult din fiecare decât în cazul în care ar primi fructul sau leguma preferată în cantităţi îmbelşugate, iar când în farfurie se află şi came, va exista tendinţa de creştere a consumului de alimente de origine vegetală, faţă de cazul când „garnitura” constă dintr-un singur aliment vegetal.

Supernutrienţi?
În mod asemănător „superalimentelor” există şi „supernutrienţi”, promovaţi adesea de mass-media, sub influenţa mai mult sau mai puţin directă a unei industrii interesate de comercializarea lor. Poate cei mai bine cunoscuţi sunt antioxidanţii, substanţe naturale care pot inactiva radicalii liberi periculoşi (numiţi şi „specii reactive de oxigen”), formaţi în mod normal, fiziologic în organismul uman, dar care au fost asociaţi cu numeroase afecţiuni (de exemplu, cancer, diabet, boli cardiovasculare), precum şi cu îmbătrânirea. Or, antioxidanţii sunt substanţe care anihilează, distrug radicalii liberi, de unde speranţa că un aport adecvat de antioxidanţi ne poate asigura o viaţă sănătoasă şi lipsită de (multe) boli22. Dintre cei mai cunoscuţi antioxidanţi fac parte acidul ascorbic (vitamina C), tocoferolii (vitamina E) şi beta-carotenul. Cu toate acestea, încercarea de a utiliza aceşti „supernutrienţi” pentru prevenirea anumitor afecţiuni nu doar că nu a avut rezultatele aşteptate, dar s-a asociat cu rezultate negative. Beta-carotenul şi vitamina E mai degrabă au părut să crească mortalitatea în studiile robuste în care au fost testate pentru prevenirea cancerului sau a afecţiunilor cardiovasculare, iar vitamina C nu a redus nici ea, de exemplu, riscul de cancer.

Aceste studii se bazaseră pe observaţii epidemiologice care au arătat că o dietă bogată în fructe şi legume se asociază cu o incidenţă mai mică a anumitor forme de cancer şi cu creşterea speranţei de viaţă. Cum fructele şi legumele sunt bogate în antioxidanţi, s-a presupus că aceştia vor avea aceleaşi efecte, dar ipoteza a fost în mod repetat infirmată.

Morala? Fructele şi legumele conţin o gamă mult mai variată de nutrienţi decât unele vitamine şi, cel puţin în acest stadiu al cunoaşterii ştiinţifice, nu ştim care dintre ei sunt cei mai importanţi pentru prevenirea anumitor afecţiuni şi prelungirea vieţii. De aceea, de exemplu, Asociaţia Americană de Cardiologie, în Ghidul alimentar pentru adulţi americani sănătoşi, recomanda în urmă cu 17 ani ca „persoanele sănătoase să obţină un aport adecvat de nutrienţi din alimente consumate în varietate, echilibru şi moderaţie. Vitaminele şi suplimentele alimentare nu sunt un înlocuitor al unei diete echilibrate şi nutritive destinate să accentueze aportul de alimente din fructe, legume şi cereale integrale”. Recomandarea rămâne încă valabilă.

Autor: Dr. Robert Ancuceanu – Revista Semnele Timpului – iulie 2013