Un studiu amplu realizat de cercetători de la University of Zurich (Elveția) aduce în prim-plan relația între statutul de persoană singură pe termen lung și bunăstarea psihologică a tinerilor adulți, relevând efecte considerabile asupra satisfacției vieții, sentimentului de singurătate și simptomelor asociate depresiei. Cercetarea longitudinală, publicată în Journal of Personality and Social Psychology, analizează date colectate pe parcursul adolescenței și maturizării timpurii (16–29 de ani) în rândul a peste 17 000 de persoane din Germania și Regatul Unit și oferă perspective importante pentru înțelegerea factorilor socio-emoționali care modelează sănătatea mintală în această perioadă crucială a vieții.
Pe fondul unei tendințe tot mai evidente de creștere a duratei perioadelor de singurătate, media și discursul public pun adesea accent pe independența și libertatea asociate vieții de persoană singură. Termeni precum self-partnership, solo living sau singlehood sunt folosiți pentru a descrie stiluri de viață care celebrează autonomia individuală. Totuși, datele obținute de cercetătorii universitari pun sub semnul întrebării ideea că singurătatea pe termen lung ar fi, implicit, benefică sau neutră pentru bunăstarea psihologică.
Cine sunt tinerii care rămân singuri mai mult timp?
Analiza datelor arată că anumite caracteristici socio-demografice și psihologice sunt asociate cu o probabilitate mai mare de a rămâne singur pentru perioade prelungite. Aceasta include, în mod semnificativ, tinerii de sex masculin, cei cu niveluri mai ridicate de educație și cei care au deja un nivel de bunăstare mai scăzut. De asemenea, tendința de a locui singur sau împreună cu părinții corelează cu o durată mai mare a singurătății. Aceste aspecte sugerează că deciziile privind parteneriatele romantice sunt influențate atât de factori externi (de exemplu, priorități educaționale), cât și de starea psihologică individuală.
Cum evoluează bunăstarea în singurătate?
Unul dintre cele mai importante rezultate ale studiului este observația că tinerii care rămân singuri pe termen lung înregistrează o scădere mai accentuată a satisfacției vieții comparativ cu cei care se angajează într-o primă relație romantică. Diferențele între cele două grupuri sunt mici în adolescență, dar devin tot mai pronunțate pe măsură ce indivizii se apropie de vârsta de 30 de ani. Sentimentele de singurătate cresc, iar simptomele depresive tind să devină mai frecvente în rândul celor care nu au format încă o relație, mai ales în ultimii ani ai decadei două de viață.
Aceste constatări sugerează că singurătatea prelungită nu este doar o stare socială, ci se poate transforma treptat într-un factor de risc pentru sănătatea mintală. Conform cercetătorilor, procesul poate fi amplificat de un cerc vicios: nivelurile scăzute de bunăstare pot face mai dificilă inițierea unei relații, ceea ce, la rândul său, poate accentua starea de singurătate și nemulțumire personală.
Efectul primului parteneriat romantic
Un element esențial al cercetării îl reprezintă evaluarea impactului pe care îl are intrarea într-o primă relație romantică asupra bunăstării tinerilor. Rezultatele indică faptul că, de îndată ce tinerii încep o relație, aceștia raportează creșteri semnificative ale satisfacției vieții și o reducere a sentimentului de singurătate. Această îmbunătățire este observată atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, ceea ce sugerează că parteneriatele pot juca un rol protector pentru sănătatea mintală. Efectele pozitive asupra simptomelor depresive, însă, nu sunt la fel de clare, ceea ce indică faptul că relațiile pot sprijini bunăstarea generală fără a elimina complet riscurile sau manifestările emoționale negative.
Implicații pentru sănătatea mintală a tinerilor
Concluziile studiului subliniază faptul că, deși singurătatea nu trebuie stigmatizată în mod automat, există riscuri reale asociate cu menținerea acestei stări pe termen lung în perioada adolescenței târzii și a maturizării timpurii. Sănătatea mintală a tinerilor este influențată de calitatea relațiilor sociale și romantice, iar integrarea acestor aspecte în programe de prevenție și intervenție psihologică poate contribui la reducerea riscului de scădere a bunăstării generale. Strategiile de sprijin ar putea include programe de dezvoltare a abilităților sociale, consiliere în gestionarea anxietății relaționale și facilitarea accesului la rețele comunitare de sprijin.
Concluzie
Pe măsură ce societatea evoluează și modelele de viață individuală devin tot mai diverse, este esențial să înțelegem nu doar statusul de persoană singură, ci și impactul său asupra sănătății mintale și satisfacției vieții. Studiul de la University of Zurich oferă dovezi solide că singurătatea pe termen lung la tineri poate fi legată de un declin în bunăstarea emoțională și sugerează că intrarea într-o relație romantică are în general un efect benefic asupra satisfacției vieții și a conectării sociale în această grupă de vârstă. Datele subliniază importanța integrării unei abordări holistice în strategiile de sănătate mintală ale tinerilor, care să includă atât relațiile sociale, cât și sprijinul emoțional individual.
