Un nou studiu internaţional, cu peste 700 de persoane care suferă de durere cronică, arată că furia şi sentimentul de nedreptate joacă un rol mult mai important în evoluţia durerii decât se credea până acum. Cercetarea condusă de echipa de la Universitatea din Ierusalim sub coordonarea dr. Gadi Gilam, cu colaborări de la universităţi din SUA şi Europa, evidenţiază patru profiluri distincte de „furie” — adică moduri diferite în care oamenii trăiesc, exprimă sau controlează furia, dar şi intensitatea cu care percep durerea ca pe o nedreptate.
Metoda folosită în studiu se numeşte “latent profile analysis” — o tehnică care analizează date complexe pentru a identifica grupuri distincte comportamentale sau emoţionale în rândul participanţilor. Participanţii veneau din contexte diverse, având dureri cronice cu diverse cauze, fapt ce oferă relevanţă largă concluziilor.
Rezultatele au fost convingătoare: cei care manifestau niveluri medii până la ridicate de furie şi un puternic sentiment de nedreptate — adică vedeau durerea ca pe o tragedie personală nedreaptă sau ca pe o pierdere ireparabilă — aveau cele mai negative evoluţii. Ei raportau intensitate mai mare a durerii, localizări multiple ale senzaţiei de durere, limitări mai serioase în activităţile zilnice, dar şi suferinţă emoţională accentuată. Aceste tendinţe s-au menţinut pe parcursul studiului, ceea ce sugerează că efectul nu este doar momental.
Pe de altă parte, pacienţii care reuşeau să îşi regleze furia — să o gestioneze, să o controleze — şi nu percepeau durerea ca pe un afront sau o condamnare, se descurcau semnificativ mai bine pe termen mediu. Aceşti oameni au raportat dureri mai uşoare, mai puţin disconfort general, restricţii mai reduse în viaţa de zi cu zi, şi o stare emoţională mai stabilă.
Autorii studiului avertizează că furia nu este întotdeauna ceva negativ — ca emoţie, furia poate fi un semnal util, un indicator de nemulțumire sau de nedreptate, şi, ca atare, poate genera schimbare personală sau socială. Totuşi, când furia devine împreună cu un sentiment profund de nedreptate, poate “prinde” persoana într-un cerc vicios care agravează suferința fizică și emoțională, perpetuând durerea cronică.
Studiul a urmărit o parte dintre participanţi pe o perioadă de aproximativ cinci luni — iar profilurile de furie identificate au prezis evoluţia durerii pe termen mediu chiar şi atunci când s-au luat în calcul și alți factori, cum ar fi anxietatea sau depresia.
Concluzia cercetării subliniază o nevoie urgentă de a integra în tratarea durerii cronice nu doar aspectele medicale şi fizice, ci şi cele psihologice. Autorii recomanda ca evaluarea pacienţilor să includă aspecte legate de emoţii: cât de mult se simt nedreptăţiţi, câtă furie au, cât de bine o gestionează. Pe baza acestor informaţii, terapiile ar putea fi personalizate — de exemplu prin terapii centrate pe reglarea emoţiilor, conştientizarea acestora, exprimarea lor, sau abordări bazate pe compasiune.
Importanţa acestui studiu constă în faptul că aduce un plus de complexitate în înţelegerea durerii cronice. Nu este suficient să consideri durerea drept un semnal fizic — modul în care mintea şi emoţiile interpretează experienţa poate influenţa profund intensitatea durerii, persistenţa ei, şi impactul asupra calităţii vieţii. Dacă pacienţii care trăiesc cu durere cronică nu primesc sprijin pentru a-şi gestiona furia şi resentimentele legate de suferinţă, riscul ca durerea să devină severă şi prelungită crește.
În lumina acestor rezultate, expertiza medicală ar putea evolua spre o abordare integrativă a durerii — nu doar gestionarea simptomelor, ci sprijin psihologic real pentru persoanele afectate. Astfel, pe termen lung, în loc să vizezi doar ameliorarea durerii fizice, se poate miza pe reducerea suferinţei ca întreg, pe sprijin emoțional, pe diminuarea sentimentului de izolare și de nedreptate, deschizând calea către o calitate a vieţii mai bună pentru cei cu durere cronică.
