Cercetători americani de la Universitatea Stanford au anunțat un progres semnificativ în domeniul imunizării împotriva bolilor respiratorii comune, prezentând un posibil „vaccin universal” sub formă de pulverizator nazal care, în teste pe animale, oferă protecție largă împotriva răcelilor, gripei, unor infecții bacteriene ale plămânilor și – surprinzător – chiar împotriva unor alergii sezoniere. Această abordare reprezintă o deschidere fundamental diferită față de vaccinurile tradiționale utilizate de peste două secole și, dacă se va dovedi sigură și eficientă la oameni, ar putea transforma modul în care prevenim infecțiile respiratorii la scară largă.
Principiul inovator al vaccinului
Proiectat ca un spray nazal, vaccinul nu își propune să stimuleze doar producerea de anticorpi împotriva unui singur agent patogen — cum fac vaccinurile convenționale pentru gripă sau COVID‑19 — ci acționează prin activarea unei stări de alertă sporită a sistemului imunitar pulmonar. Mai exact, particulele vaccinului provoacă o exercițiere a unor celule imunitare din plămâni — precum macrofagele – astfel încât acestea rămân într‑o stare de pregătire crescută, gata să răspundă într‑un timp foarte scurt la o varietate de viruși și bacterii care pătrund în tractul respirator.
În experimentele pe animale, această stare imună „alertă” a persistat timp de aproximativ trei luni și a dus la o scădere de 100 până la 1.000 de ori a încărcăturii virale care reușea să pătrundă din mediul extern. Pe lângă protecția împotriva gripei sezoniere și coronavirusurilor, vaccinul a conferit rezistență și împotriva unor bacterii periculoase precum Staphylococcus aureus și Acinetobacter baumannii.
Extinderea protecției: alergii și mecanisme imune
Un aspect neobișnuit al vaccinului este faptul că, potrivit cercetătorilor, el a redus și scăderea reacțiilor la alergeni comuni — spre exemplu la acarienii din praful de casă — ceea ce sugerează un potențial impact și asupra alergiilor respiratorii. Această observație este mai degrabă surprinzătoare, deoarece alergiile și infecțiile infecțioase activează componente diferite ale sistemului imunitar.
Echipa de la Stanford descrie modul de funcționare al vaccinului ca fiind o schimbare radicală față de vaccinurile clasice, care de obicei învață sistemul imunitar să recunoască o anumită boală prin expunerea la un antigen specific (o parte din virus sau bacterie). În schimb, vaccinul trainat de Stanford antrenează componentele imunitare intrinsece ale plămânilor să reacționeze rapid și eficient la o gamă largă de amenințări respiratorii.
Perspective pentru studiile clinice umane
În prezent, aceste rezultate sunt limitate la teste pe animale. Cercetătorii în domeniu subliniază însă că, deși datele preliminare sunt promițătoare, există încă incertitudini importante privind modul în care acest vaccin va funcționa în corpul uman. Diferențele imune dintre rozătoare și oameni, durata reală a protecției, dozele optime și siguranța pe termen lung sunt întrebări cheie care trebuie abordate prin studii clinice riguroase.
Pentru a clarifica aceste aspecte, studiile următoare vor include în mod probabil faze în care voluntarii sunt vaccinați și apoi expuși în condiții controlate la anumite infecții pentru a observa dacă protecția se menține. Această abordare, deși eficientă din punct de vedere științific, ridică și întrebări etice și logistice complexe — în special în ceea ce privește expunerea intenționată la patogeni în cadrul studiilor.
Un alt punct de atenție este faptul că vaccinurile ce mențin sistemul imunitar într‑o stare constantă de „alertă” pot, teoretic, să determine reacții imune necontrolate sau alte efecte adverse dacă această stare de vigilență este permanentă. De aceea, specialiști net implicați în studiul inițial atrag atenția că este esențial să se înțeleagă pe deplin echilibrul dintre eficacitate și siguranță înainte de orice aplicare largă.
Implicarea cercetării în viitorul imunizărilor
Dacă vaccinul se va dovedi sigur și eficient la oameni, el ar putea transforma fundamental modul în care tratăm bolile respiratorii sezonale și alte infecții pulmonare, reducând semnificativ povara medicală globală asociată răcelilor și gripei — boli care, deși adesea considerate ușoare, provoacă anual milioane de cazuri de boală severă și decese la nivel mondial.
În plus, conceptul unei vaccinări unice care antrenează sistemul imunitar să răspundă la o varietate de agenți patogeni, nu doar la un singur virus sau bacterie, deschide noi perspective pentru dezvoltarea vaccinurilor mai rezistente în fața evoluției rapide a agenților infecțioși și pentru pregătirea mai bună față de eventuale pandemii viitoare.
Ceea ce pare astăzi o descoperire științifică deosebit de promițătoare — un vaccin universal sub formă de spray nazal — este, în realitate, o etapă timpurie într‑un proces de lungă durată de validare la oameni. Prin mecanismul său neconvențional, această abordare ar putea redefini vaccinologia modernă, dar rămâne să fie demonstrată în mod concludent că efectele observate la animale se traduc în protecție reală, sigură și durabilă la oameni.
