Un studiu clinic randomizat recent sugerează că reducerea carbohidraților, mai degrabă decât a grăsimilor, poate fi o strategie mai eficientă pentru controlul apetitului la femeile care trăiesc cu lipedem și obezitate. Cercetarea, publicată în Frontiers in Nutrition, analizează schimbările în comportamentul alimentar hedonic și reglarea apetitului după intervenții dietetice cu conținut scăzut de carbohidrați comparativ cu diete cu conținut scăzut de grăsimi la femei afectate de această afecțiune. Lipedemul este o boală cronică caracterizată prin acumulare disproporționată de grăsime, în special la nivelul membrelor inferioare, și este adesea confundată cu obezitatea. Deși cele două condiții pot coexista, lipedemul este distinct din punct de vedere fiziopatologic, este influențat de oscilațiile hormonale și rămâne insuficient studiat, în ciuda implicării sale semnificative în imaginea corporală și comportamentul alimentar al persoanelor afectate.
Reglarea apetitului este un proces complex, determinat de o interacțiune între semnalele biologice interne destinate menținerii echilibrului energetic și factorii externi de recompensă, denumiți apetit hedonic. Acest tip de apetit nu reflectă nevoile energetice reale ale organismului, ci tendința de a mânca alimente plăcute, de obicei cu conținut caloric ridicat, și este asociat cu supraalimentația și riscuri crescute de supraponderalitate sau obezitate. Comportamente alimentare nesănătoase precum mâncatul emoțional, episoadele de supraalimentare și consumul necontrolat de alimente sunt adesea corelate cu o creștere a aportului caloric și cu dificultăți în menținerea unei greutăți corporale sănătoase.
Până în prezent, dovezile privind intervențiile dietetice în literatură au arătat că dietele cu conținut scăzut de carbohidrați pot reduce durerea asociată lipedemului mai eficient decât dietele cu conținut scăzut de grăsimi, dar impactul acestor diete asupra apetitului hedonic și comportamentului alimentar nu a fost complet clarificat. Studiul de față, o analiză secundară a unui test clinic randomizat, a urmărit tocmai această diferență. 70 de participante, toate femei cu lipedem și obezitate, au fost repartizate aleatoriu în două grupuri de dietă pe o perioadă de opt săptămâni.
Grupul cu dietă săracă în carbohidrați a consumat aproximativ 75 de grame de carbohidrați pe zi, în timp ce grupul cu dietă săracă în grăsimi a consumat circa 180 de grame de carbohidrați și 27 de grame de grăsimi pe zi. În ambele diete, aportul total de energie (1200 kcal/zi) și de proteine (60 g/zi) a fost menținut constant pentru a se controla diferențele de aport caloric și proteic între grupuri. Participantele au completat chestionare validate pentru evaluarea apetitului hedonic și a comportamentului alimentar, inclusiv scale precum Power of Food Scale, care măsoară răspunsurile la semnalele alimentare din mediul înconjurător.
Rezultatele au indicat diferențe notabile între cele două intervenții dietetice. Participantele din grupul cu reducere a carbohidraților au raportat o îmbunătățire semnificativă într-o componentă a apetitului hedonic – mai exact în subcategoria Food Present a Power of Food Scale, care evaluează dorința de a mânca atunci când alimentele apetisante sunt prezente, dar nu au fost încă gustate. Această reducere semnificativă a răspunsului la semnalele alimentare – cum ar fi vederea sau mirosul alimentelor apetisante – sugerează o diminuare a impulsului de a consuma alimente din motive hedonic mai degrabă decât din necesități energetice reale. Nu s-au observat îmbunătățiri similare în acest sens la participantele din grupul cu dietă săracă în grăsimi.
Mai mult decât atât, femeile din grupul cu dietă săracă în carbohidrați au raportat o scădere semnificativă a mâncatului emoțional – tendința de a mânca ca răspuns la emoții negative – un factor recunoscut care contribuie la consumul excesiv de calorii. În schimb, participantele din grupul cu dietă săracă în grăsimi au arătat o creștere a restrângerii alimentare cognitive, adică o capacitate mentală mai mare de a controla sau limita aportul alimentar pentru reducerea sau menținerea greutății corporale, dar nu neapărat o schimbare benefică a răspunsului emoțional față de alimente. Nu s-au constatat diferențe semnificative între cele două diete în ceea ce privește categoriile generale de comportament alimentar, ceea ce sugerează că unele efecte au fost observate mai ales în analizele din interiorul fiecărui grup, nu neapărat între grupuri în ansamblu.
Pe de altă parte, efectele benefice observate în grupul cu dietă cu conținut scăzut de carbohidrați ar putea fi legate de modul în care restricția de carbohidrați influențează sistemul de recompensă al creierului. Hormoni precum ghrelin și insulina, care sunt importanți pentru reglarea semnalelor de recompensă, sunt modulați diferit în funcție de compoziția macronutrienților din dietă. Dovezi din studii anterioare sugerează că dietele cu conținut scăzut de carbohidrați pot suprima în mare măsură secreția acestor hormoni și pot îmbunătăți sensibilitatea la insulină în comparație cu dietele cu conținut scăzut de grăsimi, ceea ce ar putea duce la un răspuns mai favorabil la semnalele alimentare. În contrast, dietele cu conținut scăzut de grăsimi au fost asociate cu creșterea dopaminei tonice în regiunile de recompensă ale creierului, fapt care poate influența alegerile alimentare și poate face aderarea la dietă mai dificilă în timp.
În concluzie, această analiză secundară sugerează că, în contextul lipedemului și al obezității la femei, o dietă cu reducere semnificativă a carbohidraților poate oferi avantaje în reglarea apetitului hedonic și în reducerea mâncatului emoțional, comparativ cu o dietă cu conținut scăzut de grăsimi. Deși nu toate schimbările în comportamentul alimentar s-au tradus în diferențe semnificative între grupuri, anumite răspunsuri favorabile observate în cadrul dietei cu puțini carbohidrați sugerează un potențial terapeutic în strategii dietetice care vizează nu doar pierderea în greutate, ci și pe termen lung reducerea poftei de mâncare declanșate de factori hedonic, astfel contribuind la succesul intervențiilor dietetice la femeile cu lipedem și obezitate.
