Tot mai multe studii sugerează că omiterea constantă a micului dejun este asociată cu un risc mai mare de hipertensiune arterială, glicemie crescută şi factori metabolici adversi. Această asociere apare în pofida faptului că nu toate studiile dovedesc un raport de cauzalitate definită.
Cea mai amplă analiză de până acum, finalizată în 2025, a făcut meta-analiză pe mai multe studii observaţionale privind omisiunea micului dejun (skip-breakfast) şi sindromul metabolic — un ansamblu de factori de risc care includ obezitatea abdominală, hipertensiunea, dislipidemia şi hiperglicemia. Conform autorilor, cei care săreau micul dejun aveau un risc crescut faţă de cei care luau în mod regulat prima masă a zilei: OR (raport de cote) pentru hipertensiune era de 1,21 (interval de încredere 1,10-1,32) şi pentru hiperglicemie OR = 1,26 (IC 1,16-1,37).
De asemenea, o meta-analiză separată (6 studii, 14.189 adulţi) a arătat că omiterea obişnuită a micului dejun era asociată cu hipertensiune cu un OR ajustat de 1,20 (IC 1,08-1,33).
Pe lângă acestea, rezultate la copii (şcolari) indică că cei care săreau micul dejun aveau valori mai ridicate ale tensiunii sistolice şi diastolice şi glicemie de repaus mai mare comparativ cu cei care luau micul dejun. PubMed
Ce spun mecanismele studiate
Cercetătorii evocă mai multe mecanisme care ar putea explica de ce omisiunea micului dejun ar putea influenţa tensiunea şi glicemia:
Prin săritul mesei de dimineaţă apar perioade mai lungi de „post” de peste noapte, ceea ce poate afecta ritmul circadian al metabolismului și sensibilitatea la insulină.
Omisiunea micului dejun ar putea conduce la consum mai mare de alimente dense caloric mai târziu în zi, la variaţii glicemice postprandiale mai accentuate, factori care pot duce în timp la rezistenţă la insulină.
În studiile de mică amploare, s-a observat că omiterea mesei de dimineaţă poate reduce fluxul sanguin brahial după un test de încărcare cu glucoză comparativ cu cei care luau micul dejun — sugerând un efect asupra vasodilataţiei postprandiale.
Limitări importante şi ce nu ştim încă
Important de precizat: majoritatea datelor provin din studii observaţionale, ceea ce înseamnă că ele nu pot dovedi o relaţie de cauză-efect fermă — pot exista factori de confuzie (stil de viaţă, calitatea alimentaţiei, tipul somnului, activitatea fizică). De pildă:
În analiza realizată pentru adulţi tineri adolescenţi, deși s-au găsit asocieri între săritul micului dejun şi factori de risc, calitatea dovezilor a fost clasificată ca scăzută.
Unele studii nu au găsit asociere semnificativă între săritul micului dejun şi sindromul metabolic (ex: studiu coreean din 2017).
Nu este definit un număr clar de zile sau o definiţie universală a ce înseamnă „skip breakfast” — frecvenţa, ce alimente sunt omise şi ce vine în loc nu sunt uniforme între studii.
Ce înseamnă pentru populaţia generală
Pe baza dovezilor actuale, putem spune că:
Există suport consistent pentru asocierea între omiterea micului dejun şi un risc uşor mai mare de hipertensiune arterială sau glicemie crescută.
Deşi riscul individual rămâne moderat, într-o perspectivă de sănătate publică, obișnuința de a lua micul dejun poate fi considerată un factor de stil de viaţă potenţial modificabil.
Nu înseamnă că orice persoană care sare micul dejun va dezvolta hipertensiune sau diabet, dar este un semnal — mai ales dacă sunt şi alţi factori de risc (sedentarism, surplus ponderal, dietă dezechilibrată).
Pentru cei care îşi doresc să reducă riscurile metabolice şi cardiovasculare, câteva sugestii practice:
Asiguraţi-vă un mic dejun regulat, cu alimente cu valoare nutritivă (proteine, fibre, carbohidraţi complecşi), evitând omisiunea frecventă a primei mese.
Dacă skip-breakfast este parte dintr-o intervenţie de tip post intermitent (intermittent fasting), este util să fie monitorizat de către medic/nutriţionist, mai ales în prezenţa altor comorbidităţi.
A lua micul dejun nu este un panaceu — este doar unul din factorii de stil de viaţă care se adaugă la dieta globală, activitate fizică, somn şi alţi factori.
Dacă omiteţi micul dejun frecvent, poate fi util să discutaţi cu medicul de familie pentru verificarea tensiunii arteriale, profilului glicemic şi altor factori cardio-metabolici.
Concluzie
Deşi nu există în prezent dovezi definitive de cauzalitate, multitudinea studiilor observaţionale indică faptul că omisiunea regulată a micului dejun este asociată cu o probabilitate mai mare de hipertensiune arterială şi glicemie crescută. În lumina acestor rezultate, încurajarea unui mic dejun consistent şi nutritiv reprezintă o strategie rezonabilă în promovarea sănătăţii metabolice.
(Sursa – https://www.medicalnewstoday.com/articles/skipping-breakfast-raises-metabolic-syndrome-risk)
