Descoperire majoră în oncologie: o terapie experimentală elimină tumorile pancreatice în teste preclinice
Un grup de cercetători spanioli de la Centro Nacional de Investigaciones Oncológicas (CNIO) din Madrid a obţinut un rezultat considerat de mulţi specialişti ca fiind unul dintre cele mai promiţătoare paşi făcuţi vreodată în lupta împotriva cancerului pancreatic ductal adenocarcinom (PDAC), forma cea mai frecventă și letală a acestei boli. Sub conducerea renumitului biolog molecular Mariano Barbacid, echipa a dezvoltat o terapie experimentală inovatoare cu trei medicamente care, în modele experimentale pe șoareci, a condus la eliminarea completă a tumorilor și la absența recidivei în urmă tratamentului, fără efecte secundare semnificative observate în cadrul studiului publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
Cancerul pancreatic este recunoscut în comunitatea medicală drept unul dintre cele mai agresive și mai greu de tratat tipuri de cancer. Boala este adesea detectată tardiv, după ce se răspândește sau invadează organele din jur, iar rata de supraviețuire pe cinci ani rămâne extrem de scăzută în rândul pacienților diagnosticați. Tratamentele convenționale — chirurgie, radioterapie și chimioterapie — s-au dovedit, în general, ineficiente în stadii avansate, iar tumora dezvoltă frecvent rezistență la terapiile țintite deja existente.
Echipa condusă de Barbacid a imaginat o abordare diferită: în loc să se concentreze pe un singur front molecular, cercetătorii au combinat trei medicamente care vizează simultan mecanisme multiple de supraviețuire ale celulelor tumorale. Primul agent, un inhibitor al proteinei KRAS, direcționează atacul asupra celei mai frecvente mutații genetice implicate în PDAC, prezentă în aproximativ 90% din cazuri. Cancerul pancreatic este, din acest motiv, considerat până acum „inadaptabil” la terapii convenționale care vizează căi unice de semnalizare celulară.
KRAS acționează ca un „accelerator genetic” permanent pentru proliferarea celulelor maligne. Blocarea sa simplă nu a dus în trecut la rezultate durabile, deoarece tumora „învăța” să utilizeze căi ocolitoare pentru a supraviețui. Prin urmare, al doilea medicament din combinație blochează receptorii EGFR și HER2, căi alternative pe care celulele canceroase le pot activa pentru a evita blocada KRAS. Al treilea agent țintește STAT3, o proteină implicată în rezistența celulelor tumorale la stres și la intervențiile terapeutice.
În experimentele controlate, la șoareci cu tumori pancreatice avansate, această combinație a condus la remisia completă a tumorilor. Tumorile au dispărut în întregime și nu au recidivat nici după 200 de zile de la întreruperea tratamentului, un interval considerat semnificativ în studiile preclinice. Animalele nu au manifestat efecte adverse majore, ceea ce sugerează că tratamentul ar putea avea un profil de siguranță acceptabil pentru viitoare teste clinice.
Rezultatul este deosebit de notabil nu doar pentru eficacitatea aparentă, ci și pentru metoda de abordare, care întrerupe simultan trei dintre principalele căi biologice prin care pancreatica maligne evadează terapiile. Astfel de răspunsuri durabile fără recidivă sunt extrem de rare în modelele de boală, ceea ce explică interesul puternic din partea comunității oncologice.
Cu toate acestea, deși rezultatele în modele pe șoareci sunt semnificative, specialiștii în oncologie avertizează că încă este prematur să se vorbească despre o „vindecare” a cancerului pancreatic la oameni. În mod tipic, multe terapii care dau rezultate promițătoare în teste preclinice nu reușesc să reproducă aceleași rezultate în cadrul studiilor clinice umane, din cauza complexității biologiei umane și a diferențelor dintre modele animale și pacienți.
Până în prezent, studiul efectuat nu a inclus pacienți umani, iar cercetătorii au subliniat necesitatea unor etape suplimentare de validare, optimizare și evaluare a siguranței înainte ca un astfel de protocol să poată fi propus pentru testare clinică pe oameni. Aceasta presupune, de obicei, un proces lung și riguros de autorizare de către autoritățile medicale, care poate dura ani de zile.
În mod paradoxal, deși anunțul a generat un val de entuziasm în mediul public și provocări pe rețelele sociale, specialiștii atrag atenția asupra faptului că titlurile și formulările pot crea așteptări nerealiste. Unii cercetători și comentatori au criticat modul în care evoluțiile preclinice sunt prezentate ca o „vindecare”, considerând că acest tip de comunicare poate alimenta confuzia și poate submina înțelegerea progresului științific.
Pe termen lung, descoperirea din Spania ar putea inspira dezvoltarea de tratamente combinate mai eficiente, direcționate către multiple mecanisme de rezistență tumorală, și ar putea schimba paradigmele terapeutice pentru PDAC. Dar pentru a transforma acest rezultat într-o opțiune validată și accesibilă pacienților, sunt necesare studii suplimentare, inclusiv dezvoltarea de protocoale clinice umane.
Totusi, rămâne prematur să se vorbească despre un tratament definitiv pentru cancerul pancreatic la oameni. Progresele științifice atât de importante se construiesc treptat, iar validarea în cadrul studiilor clinice va fi esențială pentru a confirma utilitatea acestei terapii în practica medicală umană.
