Legătura dintre somn și pofta de mâncare – ce declanșează consumul alimentar crescut
Într‑o lucrare recent publicată în The Journal of Neuroscience, o echipă de cercetători condusă de William Ja, de la Institutul UF Scripps de Inovație Biomedică și Tehnologie, a folosit muștele de fructe (Drosophila) ca model experimental pentru a investiga cum diferite tipuri de privare de somn afectează ulterior obiceiurile de somn și alimentare. Studiul adaugă dovezi valoroase în înțelegerea mecanismelor care leagă dezechilibrul somnului de modificările comportamentului alimentar.
Tipuri de privare de somn și abordări experimentale
Cercetătorii au impus două modalități distincte de privare a somnului în muștele studiate. În primul caz, au limitat odihna până la un nivel la care insectele au început să sufere un deficit de energie — adică li s‑a restricționat somnul într‑o măsură suficientă încât să le scadă resursele energetice interne. În al doilea caz, privarea de somn a fost mai blândă, fără ca muștele să sufere un consum energetic semnificativ.
Rezultatele au indicat că doar în scenariul în care deficitul de somn a generat un dezechilibru energetic, muștele au reacționat, în perioadele care au urmat, prin creșterea consumului alimentar și prin odihnă suplimentară. În schimb, când somnul le-a fost restricționat, dar nu li‑a fost afectat nivelul energetic, insectele nu au prezentat nicio modificare semnificativă în alimentație sau somn.
Interpretări și implicații
Concluzia pe care o propun autorii este că impactul privării de somn asupra comportamentului alimentar nu este direct, ci mediat de deficitul energetic care apare ca urmare a somnului insuficient. Altfel spus, stimulul de a mânca mai mult și de a dormi suplimentar nu este doar o reacție la lipsa de somn, ci mai precis la consecințele metabolice pe care le generează acea lipsă.
Autorii subliniază că descoperirile sugerează că tratamentele orientate doar spre somn sau doar spre metabolism pot fi mai puțin eficiente decât abordările combinate. Ele indică faptul că, pentru a aborda corect tulburările de somn sau cele metabolice, ar putea fi necesară ajustarea simultană atât a obiceiurilor de somn, cât și a celor alimentare.
William Ja remarcă și un potențial terapeutic: dacă prin metode nedureroase, comportamentale, se reușește “corectarea” somnului, poate deveni mai ușor să influențăm, indirect, pofta de mâncare și obiceiurile alimentare asociate – adică tratamentul nu ar interveni doar direct asupra metabolismului, ci și asupra comportamentului de somn, cu beneficii în lanț.
Relevanță și perspective viitoare
Ideea că somnul insuficient poate dereglă foamea și metabolismul nu este complet nouă — în medicina umană se știe de timp că privarea cronică de somn se asociază cu creșterea riscului de obezitate, rezistență la insulină și alte tulburări metabolice. Totuși, acest studiu aduce o nuanță importantă: nu somnul în sine pare a fi factorul declanșator al consumului alimentar sporit, ci scăderea energetică generată de lipsa somnului.
Modelul cu muște de fructe are avantajul unui control experimental precis și al posibilității de manipulare genetică, facilitând descoperirea mecanismelor moleculare implicate, care altfel ar fi dificil de urmărit în organisme complexe precum cei ai mamiferelor sau al oamenilor.
Următorii pași ar putea implica verificarea acestor mecanisme la organisme mai complexe și identificarea actorilor moleculare (hormoni, neuropoli, semnale metabolice) care mediază legătura dintre deficitul energetic și schimbările în somn și alimentație. De asemenea, ar fi interesant de studiat dacă intervențiile comportamentale (reglementarea somnului) pot fi folosite ca parte a strategiilor de tratament pentru boli metabolice sau tulburări de alimentație.
În concluzie, acest studiu oferă un punct de sprijin în argumentul că somnul, alimentația și metabolismul sunt profund interconectate, iar pentru a interveni eficient într‑unul dintre aceste domenii, poate fi necesar să abordăm simultan celălalt.
