Somnul, editorul memoriei: ce decidem să ținem minte se fixează mai puternic în creier
Un nou studiu publicat recent în Frontiers in Behavioral Neuroscience arată că somnul nu doar consolidează amintirile, ci și le selectează în mod activ, întărind acele informații pe care alegem conștient să le păstrăm și lăsând în urmă restul. Cercetarea, realizată de o echipă internațională de oameni de știință și prezentată de platforma News-Medical, oferă dovezi clare că memoria umană este modelată de o combinație subtilă între emoție, intenție și arhitectura somnului.
De zeci de ani, știința a arătat că somnul este esențial pentru consolidarea memoriei — procesul prin care experiențele recente devin amintiri stabile pe termen lung. Totuși, până acum, rămânea neclar dacă acest proces este complet automat sau dacă mintea umană poate influența activ ceea ce va fi păstrat. Noul studiu vine cu un răspuns surprinzător: somnul consolidează în special acele amintiri pe care individul decide conștient că merită reținute, iar acest efect este mai puternic decât impactul emoțiilor negative asupra memoriei.
Pentru a testa ipoteza, cercetătorii au desfășurat două experimente paralele — unul online și altul în laborator — implicând aproximativ 100 de participanți. În varianta de laborator, o parte dintre voluntari au fost monitorizați cu electroencefalografie (EEG) pentru a urmări activitatea cerebrală din timpul somnului. Toți participanții au vizualizat 100 de cuvinte, jumătate neutre și jumătate cu conotație emoțional negativă, precum „moarte”, „război” sau „durere”. După fiecare cuvânt, apărea un mesaj care le cerea fie să încerce să-și amintească termenul („Remember”), fie să-l uite intenționat („Forget”). Ulterior, voluntarii au fost testați de două ori: o dată imediat după experiment și din nou după un interval de 12 ore, timp în care unii au dormit, iar alții au rămas treji.
Rezultatele au arătat că participanții au reținut semnificativ mai bine cuvintele pe care li s-a cerut să le memoreze, indiferent de conținutul lor emoțional. Cu alte cuvinte, simpla intenție de a-ți aminti un lucru pare să fie mai puternică decât intensitatea emoției asociate acelui conținut. Cuvintele negative au fost, totuși, ușor mai ușor de reținut decât cele neutre, dar doar atunci când erau însoțite de instrucțiunea „Remember”. În plus, somnul nu a schimbat direcția acestor efecte, dar a accentuat diferențele: amintirile „selectate” conștient au fost mai bine consolidate după somn decât în stare de veghe.
Analiza EEG a dezvăluit o legătură directă între anumite faze ale somnului și tipurile de amintiri întărite. Spindlii de somn — oscilații rapide specifice somnului NREM — s-au corelat pozitiv cu reamintirea cuvintelor negative pe care participanții fuseseră instruiți să le rețină. În schimb, activitatea caracteristică somnului profund (unde delta) s-a asociat negativ cu performanța la testele de memorie, ceea ce sugerează că fazele mai lente ale somnului pot sprijini procesele generale de curățare și reorganizare a informațiilor, nu neapărat consolidarea lor. Activitatea theta în timpul somnului REM, pe de altă parte, a fost asociată cu apariția erorilor de reamintire falsă — adică participanții își aminteau cuvinte negative care nu fuseseră de fapt prezentate. Acest fenomen, spun autorii, indică o tendință a creierului de a generaliza experiențele emoționale în timpul somnului.
„Instrucțiunile conștiente de a reține par să cântărească mai mult decât emoția în determinarea a ceea ce memoria păstrează după somn”, au explicat cercetătorii. Cu alte cuvinte, creierul nu consolidează tot ce trăim, ci se lasă ghidat de deciziile noastre cognitive — de ceea ce alegem să considerăm important. Somnul acționează apoi ca un filtru care întărește acele urme mnezice relevante, oferindu-le o rezistență mai mare în timp.
Implicațiile acestor rezultate sunt multiple. În plan practic, ele ar putea ajuta la dezvoltarea unor metode mai eficiente de învățare, bazate pe sincronizarea intenției de memorare cu perioadele de somn. În plan clinic, descoperirile pot contribui la înțelegerea tulburărilor de memorie și a afecțiunilor legate de stres posttraumatic, unde selecția amintirilor emoționale este adesea distorsionată.
În esență, studiul confirmă ideea că memoria nu este o înregistrare pasivă, ci un proces activ și dinamic, în care somnul joacă rolul unui editor subtil. În timpul odihnei, creierul nu doar stochează informații, ci și decide ce merită păstrat, iar această decizie pare a fi mai degrabă rezultatul voinței și al sensului personal, decât al intensității emoțiilor. Cu alte cuvinte, în timp ce dormim, nu doar ne odihnim mintea — ne rafinăm amintirile.
