Acoperișurile verzi, cunoscute și sub denumirea de acoperișuri vegetale sau grădini pe acoperiș, sunt structuri special concepute care implică plantarea de vegetație pe acoperișuri.
Având în vedere caracterul lor ecologic, acoperișurile verzi ori acoperișurile vii au devenit populare în ultimii ani în zonele urbane. Și acest lucru este de înțeles, având în vedere urbanizarea tot mai accentuată, pe de o parte și schimbările climatice, pe de altă parte.
Un astfel de sistem este format îndeobște din vegetație și solul pe care aceasta crește, iar sistemul în sine conține și materiale care să inhibe pătrunderea rădăcinilor, precum și sisteme de drenaj dar și de irigații.
Pe lângă caracterul ecologic și de ce nu, estetic, un astfel de green roof este și o soluție sustenabilă pentru gestionarea apei pluviale, dar și de reducere a efectului de insulă urbană de căldură, precum și de îmbunătățire a calității aerului.
Cum au apărut acoperișurile verzi?
Chiar dacă aparent, acoperișurile verzi sunt o invenție nouă, apărută recent în viața oamenilor, totuși, ele nu sunt chiar atât de noi. Ba putem spune, fără teama de a greși, că ele au o istorie destul de lungă. Bine, nu vorbim aici de acoperișul verde propriu-zis asociat cu mișcările ecologiste ale secolului XX, ci cu acoperișurile vegetale folosite în diverse culturi și perioade istorice din motive atât funcționale cât și estetice.
Spre exemplu, acoperișurile de turbă din țările nordice. Aceste acoperișuri, utilizate de secole în Scandinavia și alte regiuni nordice, sunt un exemplu de acoperiș verde tradițional. Casele din lemn aveau un strat de scoarță de mesteacăn sau alt material impermeabil, peste care se așeza un strat gros de turbă, iarba și mușchi. Acestea asigurau o izolație termică excelentă, esențială pentru supraviețuirea în climatul rece al regiunii.
Acoperișurile de turbă erau folosite în special la casele tradiționale norvegiene (denumite „torvtak”) și la alte clădiri din zonele rurale.
Apoi, nu putem să nu amintim aici și de grădinile suspendate ale Semiramidei. Considerate una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, Grădinile suspendate ale Semiramidei din Babilon (aproximativ 600 î.Hr.) sunt un alt exemplu celebru. Deși există dezbateri cu privire la existența lor, se crede că aceste grădini ar fi fost construite pe terase și acoperișuri, implicând tehnici avansate pentru irigare și drenaj.
Aceste grădini au demonstrat abilitățile inginerești și estetice ale civilizațiilor antice, fiind, în esență, acoperișuri verzi elaborate.
Nici America de Nord nu a scăpat de acoperișurile verzi. În anumite regiuni din America de Nord, popoarele indigene foloseau acoperișuri acoperite cu iarbă și alte vegetații locale. Această tehnică era similară cu cea a acoperișurilor de turbă din Europa și servea atât pentru izolație, cât și pentru camuflarea locuințelor în peisaj.
În secolul XX, între anii 1960 și 1970, Germania a devenit pionierul renașterii acoperișurilor verzi, datorită preocupărilor legate de mediu și urbanizare. Dezvoltările tehnologice au permis proiectarea și implementarea sistemelor de acoperiș verde mai eficiente și durabile. Astăzi, Germania are unele dintre cele mai avansate politici de promovare a acoperișurilor verzi, acestea fiind integrate în codurile de construcție.
Începând cu anii 1980, mișcarea ecologistă globală a propulsat acoperișurile verzi în atenția publicului larg, acestea devenind un simbol al construcțiilor sustenabile. În multe țări, acoperișurile verzi sunt utilizate pentru a îmbunătăți eficiența energetică a clădirilor, pentru a combate poluarea și pentru a crea spații verzi în medii urbane dense.
Pentru noi este clar că într-o mare de betoane, un acoperiș verde este o binecuvântare. Însă, există un cumul de avantaje care v-ar putea convinge pe unii dintre voi să optați pentru o astfel de soluție.
S-ar putea ca unii dintre voi să găsească și nod în papură cum se spune. Iar unul clar pe care l-ați putea identifica ar fi acela al găsirii unor profesioniști suficient de pricepuți pentru o astfel de lucrare.
Ei bine, lucrurile nu sunt chiar atât de complicate din acest punct de vedere. Spre exemplu, noi vă recomandăm cu încredere pe cei de la parcuri.ro. Pentru cine nu-i cunoaște, vă spunem noi că au un magazin de desfacere în Campusul de la Agronomie și altul în Otopeni. Și pe lângă faptul că vând plante, că au pepinieră proprie foarte bine organizată (vizitându-i e ca și cum te-ai plimba prin Grădina Botanică), se ocupă și de peisagistică, de realizat acoperișuri vii, garduri vii, terenuri sport, iazuri, fântâni arteziene, sisteme de irigații, sisteme de drenaj etc.
Iată de exemplu, una dintre lucrările lor pe acoperișuri verzi.
Sursa foto : green roof parcuri.ro
De ce să alegem acoperișul verde?
În primul și în primul rând, trebuie să știți că acoperișurile verzi absorb căldura solară și o eliberează treptat, reducând temperatura aerului în zonele urbane.
Apoi, plantele de pe acoperiș absorb dioxidul de carbon și alți poluanți, eliberând în schimb oxigen. Cu alte cuvinte, vorbim direct de reducerea populării.
Să nu uităm nici de faptul că vegetația și stratul de sol rețin o parte din apa de ploaie, reducând astfel riscul de inundații și suprasolicitare a rețelelor de canalizare.
Plus de asta, acoperișurile verzi pot atrage insecte polenizatoare, păsări și alte mici animale.
În altă ordine de idei, acoperișurile verzi aduc și unele beneficii pentru clădire. Spre exemplu, stratul de vegetație și sol acționează ca un izolator natural, reducând costurile cu încălzirea și răcirea clădirii.
De asemenea, vegetația protejează membrana hidroizolantă a acoperișului de razele UV și de variațiile de temperatură, prelungindu-i astfel durata de viață.
Ca să nu mai spunem că aceste construcții vegetale pot transforma aspectul unei clădiri, integrând-o armonios în peisajul urban.
În definitiv, spațiile verzi de pe acoperiș pot fi folosite foarte bine pentru recreere, relaxare și cultivarea propriilor plante. Deci, avem tot interesul pentru a accepta astfel de idei.
Pe de altă parte, acoperișurile verzi îmbunătățesc izolația termică a clădirilor, reducând necesarul de încălzire și răcire.
Să nu uităm nici de partea practică a lucrurilor. Clădirile cu acoperișuri verzi sunt adesea considerate mai atractive și pot avea o valoare de piață mai mare.
Tipuri de acoperișuri verzi
Există mai multe clasificări în privința acoperișurilor verzi. O clasificare ar fi după nivelul de funcționalitate și complexitate, iar aici am găsi acoperișurile verzi extensive și cele intensive, dar unele semi-intensive. De asemenea, avem și o categorisire după înclinație (plane ori înclinate). Dar, vom descoperi o clasificare și după tipul de vegetație (spontană ori plantată).
Dar, haideți să le luăm pe rând.
1. După funcționalitate
Acoperișuri verzi extensive – Sunt mai ușoare și necesită întreținere minimă. De obicei, au un strat de substrat de 2-12 cm și sunt plantate cu specii din familia sedum sau ierburi. Greutatea lor variază între 70 și 150 kg/mp.
Acoperișuri verzi intensive – Sunt mai grele și necesită o îngrijire mai complexă. Au un strat de substrat de cel puțin 12 cm și pot susține o varietate mai mare de plante, de la ierburi aromatice până la arbuști și arbori de mici dimensiuni. Greutatea lor poate depăși 300 kg/mp.
Acoperișuri verzi semi-intensive – O variantă intermediară, cu o grosime a substratului mai mare decât la cele extensive, dar mai mică decât la cele intensive.
2. Tipul de vegetație
Acoperișuri verzi cu vegetație spontană – Se bazează pe semințe și plante care se adaptează singure la condițiile de pe acoperiș.
Acoperișuri verzi cu vegetație plantată – Se utilizează plante specifice, selectate în funcție de condițiile climatice și de designul dorit.
3. După înclinație
Acoperișuri verzi plane – Sunt relativ simplu de montat și întreținut. Este important să se respecte recomandările privind straturile izolatoare și să se asigure un strat suport adecvat.
Acoperișuri verzi înclinate – Necesită o membrană specială pentru a reține solul și, în cazul unghiurilor mari, o suprastructură din șipci de lemn. Semințele trebuie udate constant până la prinderea și rodirea pentru a asigura stabilitatea acoperișului.
Considerații tehnice privitoare la instalarea unui acoperiș verde
E bine să înțelegeți că un acoperiș verde nu este același lucru cu a însămânța iarbă ori a planta flori în grădina casei. În acest caz este nevoie de o planificare atentă și o abordare multidisciplinară, implicând atât aspecte tehnice, cât și estetice. Iată câteva considerente importante:
Evaluarea structurii existente
Capacitatea portantă – Acoperișul trebuie să poată suporta greutatea suplimentară a substratului, a vegetației și a apei.
Izolația termică – O bună izolare termică a clădirii este esențială pentru a optimiza performanța acoperișului verde.
Starea membranei hidroizolante – Membrana hidroizolantă trebuie să fie în stare bună pentru a preveni infiltrațiile de apă.
Proiectarea sistemului
Straturi: Un acoperiș verde este format din mai multe straturi:
Membrană hidroizolantă: Protejează structura clădirii de umiditate.
Strat de protecție a rădăcinilor: Protejează membrana de deteriorare cauzată de rădăcinile plantelor.
Strat de drenaj: Evacuează apa în exces și asigură aerarea rădăcinilor.
Strat de retenție a apei: Reține apa pentru a asigura umiditatea necesară plantelor.
Substrat de creștere: Conține nutrienții necesari pentru dezvoltarea plantelor.
Vegetație: Alegerea plantelor depinde de condițiile climatice și de aspectul dorit.
Inclinație: Acoperișurile verzi pot fi instalate pe suprafețe plane sau înclinate. Pentru acoperișurile înclinate, este necesară o membrană specială pentru a reține substratul.
Sistem de irigare: În funcție de tipul de vegetație și de condițiile climatice, poate fi necesar un sistem de irigare automat.
Alegerea Plantelor
Deși probabil că am insistat mai mult pe probleme de structură și proiectare, și alegerea plantelor este un aspect foarte important.
În acest caz, trebuie să țineți cont de mai multe criterii de selecție a plantelor.
Ca de exemplu:
- Plantele pentru acoperișuri verzi trebuie să reziste la variații mari de temperatură, vânt, secetă și insolație.
- Rădăcinile trebuie să fie superficiale pentru a nu deteriora membrana hidroizolantă.
- Speciile suculente și ierburile sunt ideale, deoarece au capacitatea de a reține apa în țesuturi.
- Substratul de pe acoperiș este adesea sărac în nutrienți, astfel că plantele trebuie să se adapteze la aceste condiții.
- Plantele trebuie să fie rezistente la boli și dăunători comuni, pentru a reduce necesitatea tratamentelor chimice.
- Alegerea plantelor poate influența aspectul general al acoperișului, creând un design armonios și plăcut.
Ce fel de plante sunt potrivite pentru acoperișurile verzi?
Sedum – Un gen de plante suculente foarte popular pentru acoperișurile verzi, datorită rezistenței lor la secetă și varietății de culori și forme (Sedum acre, Sedum album, Sedum spurium.).
Festuca – este un gen de uarbă ornamentală care se adapteaza bine pe acoperișuri verzi datorită rădăcinilor adânci și capacității de rezistență la secetă (Festuca glauca (Iarba albastră), Festuca ovina).
Sempervium – este o plantă suculentă, cunoscută pentru frunzele sale groase care formează rozetă și pentru capacitatea sa de a se adapta la condiții extreme (Sempervivum tectorum, Sempervivum arachnoideum). Avantajul ei este că rezistă bine la secetă și tolerează bine temperaturile extreme și este ușor de întreținut.
Allium – florile sunt atractive pentru polenizatori și adaugă diversitate vizuală acoperișului. Include specii perene cu flori atrăgătoare, care pot adăuga un plus de culoare acoperișului verde (Allium schoenoprasum (Arpagic), Allium sphaerocephalon).
Thymus (cimbru) – este o plantă aromatică, perenă, care formează un covor dens și rezistent pe acoperișuri verzi. De asemenea, este rezistentă la secetă, atrage polenizatori și adaugă o notă aromatică acoperișului (Thymus serpyllum (Cimbru sălbatic), Thymus vulgaris (Cimbru de grădină) ).
Lavanda – de asemenea o plantă perenă aromatică, cunoscută pentru florile sale mov și mirosul plăcut. Și ea este rezistentă la secetă, atrage polenizatori și contribuie la estetica acoperișului verde (Lavandula angustifolia, Lavandula stoechas).
Artemisia – un gen de plante perene cu frunze argintii, care sunt adaptate la condiții uscate și soluri sărace. Tolerează seceta, este rezistentă la frig și adaugă diversitate texturală acoperișului (Artemisia schmidtiana, Artemisia vulgaris).
Semințe de amestec pentru acoperișuri verzi: Aceste amestecuri conțin o varietate de specii adaptate condițiilor specifice ale acoperișurilor verzi.
Alte plante: În funcție de dimensiunea și tipul acoperișului, se pot utiliza și alte plante, cum ar fi mușchi, ferigi, plante perene și chiar arbuști pitici.
Însă alegerea propriu-zisă trebuie să țină cont și de alți factori, precum clima, înclinația acoperișului, expunerea la soare și tipul de acoperiș.
De aceea sfatul nostru este să consultați niște specialiști pentru a beneficia de sfaturi personalizate, în funcție de condițiile specifice. În plus, aveți nevoie de părerile avizate ale unui pepinierist. Pepinierele specializate în plante pentru acoperișuri verzi pot oferi o gamă variată de specii și sfaturi privind cultivarea și întreținerea. Să știți că nu degeaba v-am recomandat din start pe cei de la parcuri.ro. Ideea este că sunt specialiști cu experiență și au pepinieră proprie, pentru că în definitiv, pe lângă alegerea plantelor și cultivarea lor, veți avea mare nevoie de sfaturi privind întreținerea lor.
E bine să aveți în vedere că un astfel de proiect de succes al unui acoperiș verde începe cu o planificare atentă și o selecție corectă a plantelor. Prin urmare, investiți timp și efort în această etapă pentru a vă bucura de un acoperiș verde sănătos și frumos pentru mulți ani de acum încolo.
