Infecţie bacteriană sau infecţie sistemică? Cum le deosebeşti uşor cu ajutorul rezultatelor analizelor de sânge?

În medicina modernă analizele de sânge au o importanță crucială. Medicii insistă ca înainte de a recomanda un tratament cu antibiotice, de exemplu, să existe o hemogramă completă și o proteină C reactivă, plus alte rezultate concludente ale analizelor de sânge pentru a stabili un diagnostic clar și corect.

Infecțiile bacteriene și sistemice, printre cele mai des întâlnite tipuri de infecții, sunt mai greu de diagnosticat și de tratat în lipsa analizelor complete. O infecție bacteriană locală necesită o anumită abordare, în timp ce o infecție sistemică va necesita intervenția de urgență.

Infecțiile bacteriene și cele sistemice reprezintă o provocare și pentru organism, dar și pentru medicul care tratează pacientul. Pentru că nu există decât câteva simptome „la vedere” și totul se întâmplă în interiorul organismului pacienților, medicii aleg să recomande analize de sânge complete pentru a-și da seama mai ușor de simptomatologie și de tipurile de infecții. Interpretarea corectă a rezultatelor analizelor poate face diferența între un tratament corect și o infecție care se agravează și pune în pericol viața pacientului.

Infecția. Definiție și simptome

Infecția apare atunci când agenții patogeni — bacterii, virusuri, fungi, chiar și paraziți — pătrund în organismul uman prin piele, căile respiratorii, în tractul digestiv sau urogenital. Multiplicarea microorganismelor patogene va provoca o reacție inflamatorie și multiple deteriorări celulare.

În funcție de agentul patogen care a determinat infectarea, discutăm despre infecții bacteriene, tratate cu antibiotice, de infecții virale, de infecții fungice sau parazitare. Sistemul imunitar reacționează imediat ce identifică „invadatorii”, iar pacientul are febră, frisoane, oboseală, slăbiciune, dureri, inflamații locale, tuse, diaree, dureri la urinare etc.

Multe infecții pot fi gestionate suficient de bine de sistemul imunitar ajutat și de medicamente și tratamente adecvate. O infecție devine periculoasă când depășește cu mult capacitatea sistemului imunitar de a localiza și distruge agenții patogeni.

Răspândirea sa în organism e rapidă din acel moment, afectând organe vitale și provocând reacții sistemice severe (septicemie). La apariția unor simptome precum febră mare sau scădere bruscă de temperatură corporală, frisoane intense, confuzie mentală, somnolență extremă, amețeli, leșin, respirație cu probleme, ritm cardiac modificat (rapid), tensiune arterială scăzută, transpirații nocturne abundente, deja infecția trebuie gestionată de urgență cu ajutorul unui medic specialist.

Infecție bacteriană vs. infecție sistemică. Diferențe importante și analize recomandate

Dacă infecția este cauzată de o bacterie, diagnosticul probabil va fi de infecție bacteriană. Infecția bacteriană poate fi localizată (amigdalită) sau poate ajunge până la nivelul sângelui. Când infecția afectează întreg organismul, este vorba despre infecție sistemică, produsă de virusuri, fungi, bacterii etc.

De cele mai multe ori, literatura de specialitate amintește de bacteriemie sau sepsis (răspuns al organismului la infecție cu disfuncție la nivel de organe) în legătură cu infecția sistemică. Infecția sistemică poate porni de la o infecție localizată, poate chiar bacteriană, mai ales dacă pacienții sunt vârstnici, au sistemul imunitar cu probleme, diabet sau boli cronice netratate și nediagnosticate la timp.

Cum ajunge o infecție bacteriană localizată să devină sistemică? Procesul e mai complex, dar în termeni simpli bariera locală este complet depășită, bacteriile și toxinele intră în sânge și răspunsul inflamator e excesiv, apărând disfuncții de organ.

În practică, în afară de analizele de sânge, nu există o modalitate eficientă de a ști dacă e vorba de o infecție bacteriană sau de o infecție sistemică.

Analizele de sânge vor oferi răspunsuri clare legate de tipul infecției, agentul patogen care a produs-o și dacă e o infecție sistemică cu afectare de organe (sepsis).

Ce analize de sânge sunt recomandate în caz de infecție bacteriană și infecție sistemică?

1. Hemoleucograma cu formulă leucocitară (CBC): dacă avem leucocite (WBC) peste 12.000/µL e probabil un indicator pentru o infecție bacteriană; dacă neutrofilele au valori sub 4.000/µL, infecția e severă. Neutrofilele crescute și formele imature susțin infecția bacteriană, limfocitele crescute vor sugera în general infecțiile virale, iar trombocitele scăzute, sub 150.000/µL, indică faptul că sepsisul poate apărea. WBC-ul poate fi mai crescut și din cauza stresului uneori sau din cauza unor corticosteroizi; acesta este normal în infecții renale.
2. Proteina C reactivă (CRP): valori mari indică infecții bacteriene sau inflamații. Valori de 10–50 mg/L indică o inflamație ușoară/moderată (uneori infecție bacteriană), iar valori peste 50–100 mg/L sau peste 100 mg/L vor indica infecția bacteriană.
3. Procalcitonina (PCT): valori între 0,25–0,5 ng/mL sugerează infecții bacteriene prezente, iar peste 2 ng/mL indică infecții severe sistemice/sepsis.
4. VSH și fibrinogen: acești markeri de inflamație pot ajuta uneori; nu sunt specifici, dar se pot folosi împreună cu alte analize pentru a avea o imagine de ansamblu asupra afectării organismului.
5. Lactat seric: valori peste 2 mmol/L sau 4 mmol/L indică sepsis.
6. Analize pentru monitorizarea funcției renale: uree, creatinină, eGFR. Creșterile de valori indică afectarea funcției renale în sepsis sau chiar în deshidratare severă.
7. Analize pentru monitorizarea funcției hepatice: bilirubină, AST/ALT. O bilirubină crescută peste valorile normale este utilă în evaluarea scorurilor de severitate.
8. Analize pentru monitorizare coagulare: INR/PT, aPTT, fibrinogen, D-dimer. Sepsisul va determina coagulopatie, cu analize și valori modificate: INR crescut, trombocite scăzute, D-dimer cu valori mai mari.
9. Gazometrie și saturație O2: sunt evaluate acidoza și hipoxemia; valorile modificate pot indica severitatea sau insuficiența respiratorie.

Confirmarea etiologică a prezenței bacteriilor și a infecției bacteriene se va realiza prin hemoculturi (două seturi din două locuri diferite), înainte de administrarea antibioticelor, în mod ideal. Dacă ambele teste sunt pozitive, se confirmă bacteriemia și infecția sistemică.

Culturile de focar ajută în diferențierea infecțiilor bacteriene de cele sistemice. Sunt utile urocultura, cultura de spută, exsudatul faringian, cultura din plagă și abces, coprocultura.

Doar în anumite scenarii clinice se recomandă și teste rapide PCR dacă se suspectează infecție bacteriană, pentru diferențiere și tratament țintit. Pe un rezultat al analizelor de laborator, infecția bacteriană este ușor de observat dacă avem WBC crescut și neutrofilie, CRP crescut, PCT crescut ușor sau moderat.

De asemenea, lactatul este normal, creatinina normală, tensiunea este în limite normale și nu sunt organe afectate.

Sepsisul și infecția sistemică severă apar în rezultatele analizelor de sânge în momentul în care avem PCT mare și/sau CRP foarte mare, WBC-ul cu valori anormal de mari sau de mici, lactatul cu valori peste 2 mmol/L, trombocite scăzute (cu scădere treptată observată), INR mare, creatinină cu valori care cresc, bilirubină cu valori prea mari și hemoculturi pozitive (dar nu e o regulă).

E important de reținut că un pacient poate avea sepsis și infecție sistemică și dacă hemoculturile sunt negative. Asta se întâmplă când a fost administrat antibiotic înainte, când avem focar local fără bacteriemie ușor de detectat sau când nu s-a recoltat suficient sânge.

Indiferent de rezultatele analizelor de sânge și de valorile despre care am discutat anterior, dacă apar confuzia, somnolența fără motiv, respirația modificată (prea rapidă), tensiunea scăzută, pulsul mărit, febra mare, hipotermia, frisoanele puternice, diureza scăzută, pielea rece sau durerile cronice, este obligatorie o vizită la medicul specialist sau la cea mai apropiată cameră de gardă a unui spital de urgență.