Imunitate prin anticipare: simpla percepție a unei boli poate activa sistemul imunitar
Un nou studiu publicat recent în „Nature Neuroscience” schimbă fundamental modul în care înțelegem relația dintre minte și corp. Cercetările arată că simpla percepție a unei boli (organismul reacționează biologic doar pe baza informațiilor primite prin simțuri, fără să fie cu adevărat infectat, doar se anticipează un pericol infecțios), fără o expunere reală la agenți patogeni, poate declanșa răspunsuri imune autentice în organismul uman.
O realitate virtuală cu efecte biologice
O echipă de cercetători de la Universitatea din Geneva și École Polytechnique Fédérale de Lausanne a reunit 60 de participanți sănătoși pentru a testa o ipoteză ieșită din tipare: poate creierul să „prezică” o infecție și să comande sistemului imunitar să se mobilizeze?
Folosind tehnologii de realitate virtuală, participanții au fost plasați într-un mediu controlat unde au interacționat cu avataruri umane ce prezentau semne clare de boală. Spre surprinderea cercetătorilor, corpul reacționa ca și cum ar fi fost expus unei amenințări reale – chiar dacă totul era doar o simulare.
Spațiul invizibil care declanșează alarma
Unul dintre cele mai remarcabile rezultate a fost legat de ceea ce neurologii numesc spațiul peripersonal – zona invizibilă din jurul corpului unde creierul identifică pericolele iminente. Participanții expuși la avataruri „infectate” au manifestat o extindere semnificativă a acestui spațiu, tradusă prin reflexe tactil-rapide. Cu alte cuvinte, creierul detecta „amenințarea” și reacționa înainte ca pericolul să devină concret.
Căile neuronale ale imunității
Scanările EEG și fMRI au dezvăluit o activare intensă în regiuni cerebrale asociate cu răspunsuri multisenzoriale și motivaționale: cortexul premotor, insula anterioară, cortexul prefrontal medial și cingulatul anterior. Aceste zone nu doar că procesează stimuli vizuali și emoționali, dar sunt conectate și cu hipotalamusul, un centru vital pentru reglarea sistemului endocrin și imunitar.
„Am observat modificări în conectivitatea cerebrală care sugerează activarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale”, explică autorii studiului, referindu-se la o cale neuroendocrină cheie în mobilizarea imunității.
Dovezi din sânge: sistemul imunitar reacționează
Cu ajutorul unor teste sofisticate – spectrometrie de masă și citometrie în flux – cercetătorii au descoperit modificări în proporția celulelor imune circulante. Mai exact, nivelul celulelor limfoide înnăscute (ILCs) s-a modificat similar cu cel observat în urma unui vaccin antigripal administrat anterior altor participanți.
Creșterea ILC2 și precursorilor ILC, concomitent cu scăderea ILC1, sugerează o reacție biologică reală, provocată nu de un virus, ci de percepția unui pericol infecțios.
Mintea ca scut biologic
Aceste concluzii deschid o nouă eră în psihoneuroimunologie – ramura științei care studiază interacțiunea dintre psihic, creier și sistemul imunitar. Faptul că anticiparea unei boli poate genera modificări fiziologice autentice revoluționează înțelegerea corpului uman.
„Percepția unei amenințări poate avea aceleași efecte ca amenințarea în sine. Creierul nu doar observă, ci previne”, subliniază cercetătorii.
Terapie, prevenție, evoluție
Implicațiile sunt ample: de la terapii bazate pe neurofeedback pentru anxietatea legată de boală, la optimizarea imunității prin simulări mentale controlate. Evolutiv, acest mecanism ar putea explica de ce evităm instinctiv persoanele care par bolnave – o strategie de supraviețuire codificată în creier.
Mai mult, studiul sugerează că emoțiile și percepțiile pot influența nu doar comportamentele sociale, ci și starea biologică. Cu alte cuvinte, creierul poate deveni un medic preventiv.
