Cercetători de la Universitatea Stanford au identificat o moleculă prezentă în sângele pitonilor care suprimă apetitul și reduce greutatea corporală la șoareci, fără efectele secundare asociate tratamentelor actuale. Descoperirea, publicată în revista Nature Metabolism, ar putea deschide un nou capitol în lupta împotriva obezității.
Natura a oferit dintotdeauna soluții neașteptate medicinei. Insulina, aspirina, morfina — toate provin din regnul vegetal sau animal. Cel mai recent exemplu vine dintr-un loc puțin probabil: sângele unui piton. O echipă de oameni de știință de la Stanford a izolat o moleculă prezentă în circulația sanguină a acestor reptile, numită para-tiramină-O-sulfat (pTos), care s-a dovedit capabilă să inhibe pofta de mâncare și să reducă greutatea corporală la mamifere. Rezultatele, publicate în prestigioasa revistă Nature Metabolism, ridică speranțe considerabile în domeniul tratamentelor anti-obezitate.
Un metabolism de excepție, o sursă de inspirație
Pitonii sunt, din punct de vedere metabolic, niște organisme extreme. Pot ingera o pradă cu o masă aproape egală cu propria lor greutate corporală, după care intră într-o perioadă de post ce poate dura luni întregi, uneori chiar peste un an. Iar corpul lor face față acestor tranziții radicale cu o eficiență remarcabilă: în timpul digestiei, organele interne își dublează dimensiunea, iar metabolismul se accelerează de până la patruzeci de ori față de starea de repaus.
Cercetătorii de la Stanford au pornit de la premisa că, în spatele acestor schimbări dramatice, trebuie să existe semnale chimice puternice care reglează foamea și echilibrul energetic. Studiind două specii — pitonul birman și pitonul roșu — în condiții de laborator, oamenii de știință au analizat peste 200 de metaboliți ale căror niveluri fluctuează în sângele reptilelor în jurul perioadelor de hrănire. Cel mai promițător candidat s-a dovedit a fi pTos, un derivat al aminoacidului tirozină, ale cărui concentrații în sânge cresc de peste o mie de ori imediat după o masă.
Efecte semnificative la șoareci
Experimentele pe rozătoare au produs rezultate notabile. Injectată la șoareci de laborator, molecula a activat neuroni specifici din hipotalamusul ventromedial — zona creierului responsabilă de controlul senzației de foame — și a dus la o reducere imediată a consumului de alimente. În decurs de o lună, animalele tratate cu pTos au pierdut până la 9% din greutatea corporală.
Ceea ce diferențiază această moleculă de alte tratamente testate până acum este profilul său de siguranță. Nu au fost observate efecte secundare precum greața sau alterarea percepției gustului — inconveniente frecvent raportate în cazul medicamentelor actuale. De asemenea, nivelurile de zahăr din sânge și aportul de lichide au rămas nemodificate, sugerând un mecanism de acțiune mai țintit decât cel al generației actuale de tratamente.
Alternativă la medicamentele GLP-1
Cele mai utilizate medicamente anti-obezitate de ultimă generație, agoniștii receptorilor GLP-1, acționează prin încetinirea golirii stomacului, prelungind astfel senzația de sațietate. pTos pare să urmeze o cale complet diferită, acționând exclusiv la nivel neurologic, fără a interfera cu procesele digestive sau metabolismul glucozei.
Interesant este și faptul că pTos există în mod natural și în sângele uman, în cantități mult mai mici, și că nivelurile sale cresc ușor după mese. Aceasta sugerează că mecanismul de sațietate pe care îl declanșează nu este străin organismului uman, ci poate fi pur și simplu amplificat în mod controlat.
O tradiție cu rădăcini în lumea animală
Nu este prima dată când știința caută soluții împotriva bolilor metabolice în regnul animal. Hormonii GLP-1, pe care se bazează medicamente renumite astăzi, au fost descoperiți inițial în saliva veninoasă a monstrului Gila, o șopârlă mare din America de Nord. Descoperirea pTos continuă această tradiție și confirmă valoarea extraordinară pe care o pot avea adaptările evolutive extreme ca sursă de inspirație pentru medicina modernă.
Drumul până la studiile clinice pe oameni este încă lung, iar cercetătorii subliniază că sunt necesare investigații suplimentare. Cu toate acestea, descoperirea reprezintă un pas concret și promițător spre o nouă clasă de medicamente sau suplimente metabolice — de data aceasta, inspirate din lumea fascinantă a pitonilor.
