Cât de periculoase sunt dârele albe lăsate de avioane pe cer?

Dârele albe lăsate de avioane pe cer sunt un fenomen pe care îl vedem aproape zilnic. Uneori dispar în câteva secunde sau minute, alteori rămân vizibile ore întregi și se transformă treptat în formațiuni asemănătoare unor nori subțiri.

În jurul acestor dâre au apărut numeroase întrebări și teorii. Sunt toxice? Conțin substanțe periculoase? Ajung în aerul pe care îl respirăm? Pot afecta sănătatea?

Răspunsul științific este mai nuanțat decât un simplu „da” sau „nu”.

Ce sunt, de fapt, dârele albe?

Dârele sunt numite contrails, termen provenit din „condensation trails” – dâre de condensare.

Ele apar atunci când gazele fierbinți evacuate de motoarele avionului intră în contact cu aerul extrem de rece de la altitudinea de croazieră. Vaporii de apă din gazele de evacuare se condensează și îngheață, formând mici cristale de gheață.

Cu alte cuvinte, ceea ce vedem de la sol este în principal o formațiune de cristale de gheață, nu o substanță lichidă pulverizată peste populație.

Potrivit FAA și EPA, contrails apar atunci când aeronava zboară prin condiții atmosferice suficient de reci și umede. Umiditatea la altitudinea de croazieră poate fi foarte diferită de cea măsurată la nivelul solului.

De ce unele dâre dispar imediat, iar altele rămân ore întregi?

Diferența este determinată în primul rând de temperatură și umiditate.

Într-un strat de aer uscat, cristalele de gheață se evaporă rapid, iar dâra poate dispărea în câteva secunde sau minute.

Dacă avionul traversează o zonă în care aerul este foarte umed în raport cu gheața – ceea ce meteorologii numesc o regiune suprasaturată față de gheață – cristalele pot supraviețui și se pot extinde.

O contrail persistentă poate rămâne vizibilă ore întregi și se poate lărgi sub acțiunea vântului, transformându-se treptat într-un nor de tip cirrus indus de aviație. În anumite situații, aceste formațiuni pot persista chiar mai mult de o zi.

De aceea putem vedea uneori dâre care par să „înceapă” sau să „se oprească” brusc. Avionul poate intra sau ieși dintr-un strat de atmosferă cu condiții favorabile formării contrails. Nu este necesar ca motorul să își schimbe emisiile.

Sunt contrails toxice?

Dâra albă în sine nu trebuie confundată cu gazele de evacuare ale motorului.

Contrail-ul este format predominant din cristale de gheață și apă provenită din atmosferă și din vaporii de apă ai gazelor de evacuare.

Însă motoarele aeronavelor ard combustibil și produc emisii. Gazele de evacuare conțin, pe lângă CO₂ și apă, cantități mai mici de oxizi de azot, oxizi de sulf, monoxid de carbon, hidrocarburi și particule, inclusiv particule de funingine.

Așadar, afirmația corectă nu este „avioanele lasă doar apă pe cer”.

Dar nici afirmația că dârele albe sunt, în sine, „substanțe toxice pulverizate asupra populației” nu este susținută de dovezile prezentate de instituțiile științifice și de mediu.

Ajung aceste substanțe în plămânii oamenilor?

Aici este importantă diferența dintre contrails la altitudinea de croazieră și poluarea produsă de avioane la nivelul solului.

Contrails se formează, în general, la altitudini mari, unde temperaturile sunt foarte scăzute. Cristalele de gheață care formează dâra nu sunt echivalentul unei concentrații de particule toxice la nivelul solului.

În schimb, emisiile motoarelor aeronavelor pot reprezenta o problemă reală pentru calitatea aerului în apropierea aeroporturilor, în special în timpul operațiunilor la sol, decolării și aterizării.

Cercetările au identificat în apropierea aeroporturilor niveluri crescute de particule ultrafine, PM₂.₅, carbon negru și alți poluanți.

Prin urmare, dacă vorbim despre sănătatea oamenilor care locuiesc lângă aeroporturi, există un subiect real de discutat: emisiile aviatice și calitatea aerului local.

Acesta este însă un fenomen diferit de simpla observare a unei dâre albe pe cer.

Contrails pot afecta sănătatea indirect?

Aici intrăm într-un domeniu diferit: clima și modificarea norilor.

Unele contrails persistente se pot extinde și transforma în formațiuni de tip cirrus. Acestea modifică modul în care radiația solară și radiația infraroșie sunt reflectate sau reținute în atmosferă.

Cercetările internaționale indică faptul că efectul net al contrail cirrus asupra bilanțului energetic al planetei este, în medie, de încălzire, însă există încă incertitudini importante în estimarea exactă a acestui efect. ICAO menționează explicit aceste incertitudini în evaluările sale științifice.

Așadar, principala preocupare legată de contrails persistente este una climatică, nu ideea că oamenii de la sol inhalează direct cristalele de gheață din dâre.

Dar emisiile avioanelor sunt complet inofensive?

Nu.

Aici este important să nu mergem în extrema opusă.

Arderea kerosenului produce poluanți atmosferici. ICAO arată că emisiile aviatice contribuie la degradarea calității aerului prin particule fine și ultrafine și prin poluanți precursori ai ozonului.

Efectele sunt relevante în special pentru zonele din apropierea aeroporturilor, unde populația poate fi expusă mai direct emisiilor provenite din operațiunile aviatice.

O analiză sistematică a studiilor privind calitatea aerului în apropierea aeroporturilor a constatat în mod repetat niveluri mai ridicate de particule ultrafine și, în numeroase studii, concentrații crescute de PM₂.₅, carbon negru și hidrocarburi aromatice policiclice.

Există, de asemenea, o literatură medicală care analizează efectele expunerii la emisiile motoarelor de avion asupra persoanelor care lucrează în aeroporturi și asupra comunităților din apropierea acestora.

De ce vedem uneori adevărate „grile” pe cer?

Nici acest fenomen nu necesită o explicație neobișnuită.

Avioanele urmează rute aeriene prestabilite, iar mai multe aeronave pot traversa aceeași regiune a cerului pe direcții diferite. Dacă atmosfera este favorabilă formării contrails, dârele pot persista și pot forma modele paralele sau intersectate.

Vântul de la altitudine deplasează și lărgește ulterior formațiunile.

FAA explică faptul că aceste modele pot apărea în funcție de rutele aeronavelor, vânt, mișcările atmosferice și distribuția zonelor cu umiditate ridicată.

„Contrails” și „chemtrails” sunt același lucru?

Nu.

Contrail este un fenomen atmosferic asociat cu evacuarea motoarelor aeronavelor și formarea cristalelor de gheață în anumite condiții.

Termenul „chemtrails” este folosit în unele teorii pentru a descrie presupusa pulverizare intenționată de substanțe chimice din avioanele de linie.

EPA precizează că nu există dovezi științifice care să demonstreze că dârele obișnuite ale avioanelor comerciale reprezintă o astfel de operațiune secretă.

Există, desigur, situații în care aeronavele pot dispersa intenționat anumite substanțe – de exemplu, avioane folosite la stingerea incendiilor sau pentru activități agricole. Acestea sunt operațiuni distincte, documentate și realizate de aeronave și în condiții diferite de zborul comercial de croazieră.

Concluzia: trebuie să ne fie frică de dârele albe?

Nu există dovezi că simpla prezență a unei contrail pe cer reprezintă un pericol direct pentru sănătatea unei persoane aflate la sol.

Însă asta nu înseamnă că aviația nu are impact asupra sănătății și mediului.

Trebuie să facem diferența între trei lucruri:

1. Contrail-ul:
o formațiune de cristale de gheață care apare în anumite condiții atmosferice.

2. Emisiile aeronavelor:
conțin CO₂, NOx, particule și alți compuși rezultați din arderea combustibilului.

3. Impactul aviației asupra mediului și sănătății:
este un domeniu real de cercetare, care include poluarea aerului în apropierea aeroporturilor și efectele climatice ale emisiilor și contrails persistente.

Prin urmare, dâra albă pe care o vedem pe cer nu trebuie confundată cu o „pulverizare toxică”, dar nici impactul real al aviației asupra atmosferei și calității aerului nu trebuie ignorat.

Știința oferă o imagine mai interesantă decât teoriile conspiraționiste: uneori vedem doar câteva cristale de gheață care dispar în câteva minute; alteori, condițiile atmosferice permit formarea unor nori persistenți care pot influența clima. Iar la nivelul solului, în special în apropierea aeroporturilor, emisiile motoarelor reprezintă un subiect autentic de sănătate publică și de monitorizare a calității aerului.