De ce antibioticele nu vindecă răceala și gripa

Odată cu venirea sezonului rece, răcelile și gripa devin tot mai frecvente, iar mulți oameni caută soluții pentru a se pune pe picioare cât mai repede. Una dintre cele mai întâlnite greșeli este administrarea antibioticelor fără recomandare medicală, în speranța că acestea vor opri infecția și vor scurta perioada de boală.

În realitate, antibioticele nu vindecă răceala obișnuită și nici gripa, deoarece aceste afecțiuni sunt provocate de virusuri, nu de bacterii. Utilizarea lor atunci când nu sunt necesare nu accelerează vindecarea și poate provoca reacții adverse, contribuind totodată la dezvoltarea rezistenței bacteriilor la tratamente.

De ce nu funcționează antibioticele împotriva virusurilor?

Antibioticele sunt medicamente concepute pentru a combate anumite bacterii. Ele acționează asupra unor structuri sau procese specifice bacteriilor, pe care virusurile nu le au în același mod.

Virusurile se înmulțesc folosind celulele organismului infectat, iar tratamentul lor necesită o abordare diferită. Prin urmare, un antibiotic nu poate elimina virusul gripal și nu poate opri direct evoluția unei răceli virale.

Răceala obișnuită poate fi provocată de numeroase virusuri respiratorii, în timp ce gripa este cauzată de virusurile gripale. COVID-19 și infecția cu virusul respirator sincițial (RSV) sunt alte exemple de infecții virale asupra cărora antibioticele nu acționează.

Potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC), antibioticele nu sunt utile nici în cazul majorității durerilor de gât și al multor episoade de bronșită acută, care sunt de origine virală.

Mucusul galben sau verde nu înseamnă automat că ai nevoie de antibiotic

Una dintre cele mai răspândite idei greșite este că secrețiile nazale galbene sau verzi indică obligatoriu o infecție bacteriană.

Culoarea mucusului se poate modifica în cursul unei infecții virale, fără ca acest lucru să însemne că este necesar un antibiotic. Diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza culorii secrețiilor.

Nici febra, tusea sau durerea în gât nu sunt suficiente, luate separat, pentru a demonstra existența unei infecții bacteriene. Medicul analizează simptomele, durata bolii, evoluția acesteia și, dacă este necesar, rezultatele unor teste.

Această diferență este importantă mai ales în sezonul rece, când simptomele mai multor infecții respiratorii se pot suprapune.

Ce se întâmplă dacă iei antibiotice fără să ai nevoie?

Administrarea inutilă a antibioticelor nu este lipsită de riscuri. Chiar dacă medicamentul a fost prescris anterior pentru o altă problemă, acesta nu este automat potrivit pentru o nouă infecție.

Printre posibilele efecte adverse se numără:

• greața, durerile abdominale și diareea;
• erupțiile cutanate și reacțiile alergice;
• reacțiile alergice severe, care pot necesita intervenție medicală de urgență;
• afectarea bacteriilor benefice din organism;
• infecții intestinale asociate unor bacterii precum Clostridioides difficile;
• favorizarea rezistenței bacteriene la antibiotice.

Rezistența la antibiotice apare atunci când bacteriile dezvoltă mecanisme care le permit să supraviețuiască tratamentelor. Astfel, infecțiile bacteriene care ar fi putut fi tratate în trecut pot deveni mai dificil de controlat.

Problema nu se limitează la persoana care ia medicamentul. Bacteriile rezistente se pot răspândi, iar eficiența unor tratamente importante pentru întreaga populație poate fi afectată.

Atunci când sunt necesare antibioticele?

Antibioticele rămân esențiale pentru tratarea anumitor infecții bacteriene. Ele pot fi necesare, de exemplu, în unele cazuri de pneumonie bacteriană, infecție streptococică a gâtului sau infecții urinare.

Uneori, o infecție virală poate fi urmată de o complicație bacteriană. De exemplu, o persoană care are gripă poate dezvolta ulterior pneumonie bacteriană. În astfel de situații, medicul poate recomanda un antibiotic dacă evaluarea clinică indică această necesitate.

Totuși, simplul fapt că simptomele persistă câteva zile nu înseamnă automat că a apărut o infecție bacteriană. Unele simptome ale răcelii, în special tusea și congestia nazală, pot dura până la 10–14 zile, chiar dacă evoluția generală este favorabilă.

Decizia privind administrarea unui antibiotic trebuie luată în urma evaluării medicale, nu prin încercarea succesivă a unor medicamente rămase în casă.

Cum se tratează corect răceala și gripa?

În majoritatea cazurilor, răceala obișnuită se ameliorează de la sine. Tratamentul urmărește reducerea simptomelor și prevenirea complicațiilor.

Măsurile care pot ajuta includ:

• odihnă suficientă și hidratare adecvată;
• utilizarea soluțiilor saline pentru ameliorarea congestiei nazale;
• medicamente pentru febră sau durere, dacă sunt potrivite pentru persoana respectivă și utilizate conform prospectului ori recomandării medicului;
• evitarea fumatului și a altor factori care irită căile respiratorii;
• limitarea contactului cu alte persoane în perioada în care există risc de transmitere.

În cazul gripei, există și medicamente antivirale care pot fi recomandate anumitor pacienți. Acestea sunt diferite de antibiotice și au eficiență mai bună atunci când tratamentul este început devreme, de regulă în primele 48 de ore de la apariția simptomelor.

Persoanele în vârstă, femeile însărcinate, copiii mici și persoanele cu boli cronice sau cu imunitate scăzută ar trebui să solicite sfatul medicului mai devreme dacă suspectează gripa sau dezvoltă simptome importante.

Când trebuie să mergi la medic?

Majoritatea infecțiilor respiratorii ușoare pot fi gestionate acasă, dar anumite simptome necesită evaluare medicală.

Solicită ajutor medical urgent dacă apar dificultăți de respirație, durere persistentă în piept, confuzie, dificultăți de trezire sau semne de deshidratare severă.

Este recomandat să discuți cu medicul și dacă febra persistă, simptomele se agravează după o perioadă de ameliorare ori boala nu evoluează așa cum era de așteptat. La sugari și la persoanele cu risc crescut de complicații, pragul pentru solicitarea ajutorului medical trebuie să fie mai scăzut.

Nu începe un antibiotic doar pentru că tusea este puternică sau pentru că febra nu a dispărut imediat. Aceste simptome pot avea cauze diferite și trebuie interpretate în context.

Nu lua antibiotice rămase de la un tratament anterior

Un antibiotic prescris pentru o infecție anterioară nu trebuie reutilizat din proprie inițiativă. Medicamentul poate să nu fie potrivit pentru problema actuală, iar cantitatea rămasă poate fi insuficientă pentru o schemă prescrisă corect.

Nu lua antibiotice recomandate altor persoane și nu le împărți cu membrii familiei. Dacă un medic îți prescrie un antibiotic pentru o infecție bacteriană, respectă doza, intervalele și durata stabilite de acesta. Nu modifica tratamentul fără să ceri sfatul medicului sau farmacistului.

Concluzie: antibioticele trebuie păstrate pentru situațiile în care sunt cu adevărat necesare

Răceala și gripa sunt infecții virale, iar antibioticele nu acționează asupra virusurilor care le provoacă. Administrarea lor fără indicație nu grăbește vindecarea și poate provoca reacții adverse, contribuind în același timp la apariția rezistenței bacteriene.

Cea mai bună abordare este identificarea corectă a cauzei simptomelor, tratarea lor în mod adecvat și solicitarea ajutorului medical atunci când apar semne de alarmă.

Antibioticele pot salva vieți atunci când sunt necesare. Tocmai de aceea, utilizarea lor responsabilă este importantă atât pentru sănătatea fiecărei persoane, cât și pentru eficiența tratamentelor de care vom avea nevoie în viitor.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Nu începe și nu modifica un tratament fără recomandarea unui profesionist din domeniul sănătății.