Un raport recent al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), realizat împreună cu parteneri ONU, evidențiază că violența împotriva femeilor rămâne o criză globală profundă și subadresată, cu foarte puțină evoluție în ultimele două decenii. Publicat înainte de Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor (25 noiembrie), raportul analizează date colectate între 2000 și 2023 din 168 de țări și scoate în lumină amploarea, persistența și subfinanțarea acestei probleme.
Magnitudinea violenței
Potrivit raportului, aproape 1 din 3 femei — adică circa 840 milioane la nivel global — au fost supuse, pe parcursul vieții, la violență de către partener sau la violuri. Acest procentaj nu s-a modificat semnificativ din anul 2000. În ultimul an doar, aproximativ 316 milioane de femei (11% dintre cele de 15 ani sau mai mult) au suferit violență fizică sau sexuală din partea partenerului lor intim. Progresele în reducerea acestei forme de violență sunt extrem de lente: rata scăderii anuale este de doar 0.2% pe parcursul celor două decenii analizate.
Pentru prima dată raportul include și estimări referitoare la violența sexuală exercitată de persoane care nu sunt parteneri. Conform datelor, 263 de milioane de femei au experimentat așa ceva după vârsta de 15 ani. Totuși, experții avertizează că cifra este probabil subestimată, din cauza stigmatului social și a fricii de a raporta agresiunile.
Necesități tot mai mari și resurse tot mai puține
Raportul pune în evidență o discrepanță gravă: pe măsură ce dovezile și strategiile de prevenție devin mai clare, finanțarea pentru programele anti-violență scade. În 2022, doar 0,2% din ajutorul global pentru dezvoltare a fost alocat programelor de prevenție a violenței împotriva femeilor, iar în 2025 finanțarea este și mai redusă. Această lipsă de resurse apare într-un context în care situația devine mai dificilă din cauza urgențelor umanitare, a schimbărilor tehnologice și a inegalităților socioeconomice crescânde, care sporesc riscurile pentru femei și fete.
Riscuri pe parcursul vieții și consecințe
Violența nu este doar frecventă, ci și cu efecte profunde și pe termen lung. Femeile victime riscă sarcini neplanificate, infecții cu transmitere sexuală și depresie. Serviciile de sănătate sexuală și reproductivă pot juca un rol vital, oferind sprijin și tratament de calitate pentru supraviețuitoare.
Raportul subliniază că violența începe adesea devreme: în ultimele 12 luni, 12.5 milioane de adolescente cu vârste între 15 și 19 ani (adică 16% din acest segment) au suferit violență fizică și/sau sexuală din partea unui partener. Riscurile persistă de-a lungul vieții și afectează și grupurile cele mai vulnerabile: femeile din țări mai puțin dezvoltate, cele aflate în zone de conflict sau expuse la schimbări climatice. De exemplu: în Oceania (fără Australia și Noua Zeelandă), prevalența violenței între parteneri este de 38% într-un an, de trei ori mai mult decât media globală de 11%.
Lacune de date și responsabilizare
Deși tot mai multe state adună date care să orienteze politicile, raportul atrage atenția asupra lipsurilor majore: nu sunt suficiente informații despre violența sexuală de la persoane care nu sunt parteneri, despre femeile indigene, migrante sau cu dizabilități, și despre situațiile din medii fragile sau de criză.
În ciuda acestor provocări, câteva țări dau exemple pozitive: Cambodia implementează un program național pentru actualizarea legislației privind violența domestică, îmbunătățirea serviciilor, reabilitarea adăposturilor și folosirea soluțiilor digitale în școli și comunități, cu accent pe prevenție în rândul adolescenților. Alte state precum Ecuador, Liberia, Trinidad și Tobago și Uganda au adoptat planuri naționale cost-estimate privind acțiunea împotriva violenței, semnalând un angajament politic sporit, chiar într-un context de reducere a ajutorului internațional.
Apel la acțiune
Raportul formulează un apel clar către guverne și lideri internaționali: este necesară o acțiune decisivă și finanțare substanțială pentru a produce schimbări semnificative. Prioritățile identificate includ: extinderea programelor de prevenție bazate pe dovezi, consolidarea serviciilor centrate pe supraviețuitori (sănătate, legal, social), investiția în sisteme de date pentru monitorizarea progresului și acordarea de sprijin grupurilor cele mai expuse, precum și aplicarea și consolidarea legilor care să împuternicească femeile și fetele.
Ca parte a acestui demers, raportul marchează lansarea celei de-a doua ediții a cadrului „RESPECT Women: preventing violence against women”, care oferă orientări actualizate pentru prevenție, inclusiv în contexte umanitare.
Mesaje de la lideri ONU
Directorul General al OMS, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, subliniază că violența împotriva femeilor este una dintre cele mai vechi și răspândite inechități ale umanității, și că „nu poate exista o societate justă, sigură sau sănătoasă câtă vreme jumătate din populație trăiește în frică”. El afirmă că eliminarea violenței nu este doar o chestiune de politică publică, ci de demnitate, egalitate și drepturile omului.
Dr. Sima Bahous, directoare executivă a UN Women, insistă asupra importanței curajului, angajamentului și acțiunii colective pentru a construi un viitor mai sigur, egal și just. În același timp, Diene Keita (director executiv al UNFPA) atrage atenția că violența se agravează pentru femeile marginalizate — sărace, cu dizabilități sau aparținând minorităților — fiind adesea amplificată de discriminare, și că o lipsă de acțiune costă comunități întregi. Catherine Russell, directoarea executivă a UNICEF, evidențiază că multe femei sunt victime încă din adolescență, iar copiii care cresc martori ai abuzului pot perpetua ciclul violenței — de aceea, prevenția timpurie este crucială.
Raportul OMS și al ONU realizează o radiografie sumbră, dar reală, a situației violenței împotriva femeilor la nivel mondial: problema persistă pe scară largă, progresul este lent, resursele sunt insuficiente, dar există soluții și exemple de angajament politic. Potrivit raportului, pentru a produce schimbări semnificative este nevoie de o mobilizare globală, de finanțare, de politici puternice și de intervenții bazate pe dovezi, care să protejeze femeile de la adolescență și să le ofere suportul necesar să-și refacă viața.
