Liftingul facial este o procedură chirurgicală sau non-chirurgicală populară care are ca scop îmbunătățirea aspectului feței prin reducerea ridurilor, eliminarea excesului de piele și strângerea țesuturilor faciale. În timp ce prețul pentru un lifting facial variază în funcție de mai mulți factori, inclusiv locația geografică, experiența chirurgului sau specialistului, tipul de procedură ales și gradul de complexitate al cazului, vom discuta aici câteva aspecte legate de costurile asociate cu acest tip de intervenție (lifting facial pret).

Liftingul facial chirurgical este, în general, mai costisitor decât procedurile non-chirurgicale, cum ar fi injecțiile cu acid hialuronic sau botox. Prețul mediu pentru un lifting facial chirurgical în Statele Unite poate varia între 5.000 și 12.000 de dolari, în funcție de extinderea intervenției și locația clinicii. Totuși, aceste costuri nu includ alte cheltuieli suplimentare, cum ar fi consultațiile preoperatorii, analizele medicale sau recuperarea postoperatorie, care pot adăuga în continuare la suma totală.

Costul unui lifting facial non-chirurgical este, în general, mai accesibil. Injecțiile cu botox sau acid hialuronic au prețuri variabile, în funcție de tipul de substanță folosită, cantitatea necesară și experiența specialistului. În mod obișnuit, prețurile pentru astfel de proceduri variază între 300 și 1.000 de dolari pe sesiune. Este important de menționat că efectele acestor proceduri non-chirurgicale sunt temporare și vor necesita întreținere periodică.

De asemenea, există opțiuni intermediare, cum ar fi liftingul facial cu laser sau procedurile de radiofrecvență, care pot avea costuri variabile în funcție de complexitatea cazului și numărul de sesiuni necesare.

Este important să țineți cont de faptul că un pret pentru lifting facial poate varia semnificativ de la o locație la alta. În orașe mari sau în zone cu un cost de viață mai ridicat, prețurile pot fi mai mari decât în regiunile mai puțin populate sau cu un cost de viață mai redus.

De asemenea, experiența și reputația specialistului care efectuează procedura pot influența prețul unui lifting facill. Specialiștii cu o experiență vastă și cu un istoric solid de rezultate bune pot percepe prețuri mai mari pentru serviciile lor.

Înainte de a alege să efectuați un lifting facial, este crucial să consultați mai mulți specialiști și să discutați despre obiectivele și opțiunile dumneavoastră. Asigurați-vă că înțelegeți toate costurile implicate, inclusiv costurile inițiale, cele pentru întreținere și orice costuri suplimentare care pot apărea pe parcursul recuperării (lifting facial pret).

În plus, discutați cu specialiștii despre orice opțiuni de finanțare sau planuri de plată pe care le oferă, dacă aveți nevoie de flexibilitate în gestionarea costurilor.

În concluzie, prețul unui lifting facial poate varia semnificativ în funcție de tipul de procedură, experiența specialistului și locația geografică. Este important să alegeți o opțiune care să se potrivească nu numai bugetului dumneavoastră, ci și obiectivelor estetice personale.

Pretul unui lifting facial poate varia si in functie de alte proceduri associate: blefaroplastie superioara sau inferioara, liposuctie, lipofilling facial, etc.

Pentru detalii despre pret si programarea unei consultatii va rugam sa contactati Clinica Zone Medical Estet din Bucuresti coordonata de Dr. Eugen Turcu.

Dr. Turcu este medic primar chirurgie plastica si estetica, Doctor in Medicina, cu o experienta in domeniul esteticii de aproximativ 25 ani.

Londra, capitala Regatului Unit, este un oraș plin de oportunități pentru cei care sunt dispuși să-și încerce norocul. Pentru români, Londra poate oferi un teren fertil pentru avansare profesională în diverse domenii. Acest articol își propune să ofere un ghid detaliat pentru românii care caută să obțină un loc de muncă în Londra, acoperind sectoarele care angajează activ, procesul de viză și sfaturi esențiale pentru căutarea unui loc de muncă.

Sectoarele în Creștere

Londra este cunoscută pentru diversitatea sa economică. De la finanțe și tehnologie, la sănătate și ospitalitate, există o multitudine de sectoare care caută în mod activ să angajeze talente noi.

Finanțe

Londra este un hub financiar global, oferind oportunități nenumărate pentru profesioniștii din domeniul financiar. Băncile internaționale, firmele de investiții și companiile de asigurări sunt doar câteva dintre entitățile care caută să angajeze experți financiari calificați.

Tehnologie

Sectorul tehnologic este într-o expansiune rapidă, cu multe start-up-uri și companii tech mari care își au sediul în Londra. Oportunitățile variază de la dezvoltare software și analiză de date, la design UI/UX și management de produs.

Sănătate

Cu un sistem de sănătate bine dezvoltat, Londra are nevoie constantă de profesioniști medicali calificați. Medicii, asistenții medicali și tehnicienii medicali pot găsi oportunități de muncă în spitale, clinici și centre medicale.

Ospitalitate

Sectorul ospitalității este de asemenea în creștere, cu multe hoteluri, restaurante și baruri care caută personal calificat pentru a satisface cerințele clienților.

Procesul de Viză

Obținerea unei vize de muncă este un pas crucial pentru românii care doresc să lucreze în Londra.

Tipuri de Vize

Există mai multe tipuri de vize disponibile, fiecare cu cerințele și beneficiile sale. Vizele de muncă, vizele de antreprenor și vizele de studiu sunt câteva dintre opțiunile disponibile pentru români.

Procedura de Aplicare

Procesul de aplicare poate fi complex, dar cu pregătire adecvată, șansele de succes sunt semnificativ îmbunătățite. Este esențial să se înțeleagă cerințele fiecărui tip de viză și să se pregătească documentația necesară în mod corespunzător.

Sfaturi pentru Căutarea unui Loc de Muncă

Căutarea unui loc de muncă poate fi o provocare, dar cu strategia corectă, șansele de a găsi un loc de muncă potrivit sunt mult mai mari.

Crearea unui CV Atractiv

Un CV bine conceput este esențial pentru a atrage atenția angajatorilor potențiali. Este important să se evidențieze experiența relevantă, competențele și realizările într-un mod clar și concis.

Networking

Construirea unei rețele solide poate deschide uși și poate oferi oportunități neprevăzute. Participarea la evenimente de networking, seminarii și conferințe poate ajuta la stabilirea de conexiuni valoroase în industria dorită.

Adaptarea la Mediul de Lucru din Londra

Cultura de lucru din Londra poate fi diferită de cea cu care sunt obișnuiți românii, dar adaptarea poate fi o experiență îmbogățitoare.

Diferențele Culturale

Înțelegerea diferențelor culturale poate ajuta la navigarea cu succes în mediul de lucru din Londra. Respectul pentru punctualitate, comunicarea deschisă și profesionalismul sunt valori apreciate în mediul de lucru britanic.

Îmbunătățirea Abilităților de Limbă

Cunoașterea limbii engleze la un nivel avansat este crucială pentru succesul pe termen lung în Londra. Participarea la cursuri de limbă engleză sau practicarea limbii cu vorbitori nativi poate ajuta la îmbunătățirea abilităților de comunicare.

Concluzie

Marea Britanie oferă un teren fertil pentru creșterea profesională pentru români. Cu pregătirea adecvată și o atitudine pozitivă, românii pot construi o carieră de succes în această metropolă vibrantă. Prin explorarea sectoarelor în creștere, înțelegerea procesului de viză și adoptarea strategiilor corecte de căutare a locurilor de muncă, românii pot începe un nou capitol al vieții lor profesionale în UK. Poți vizita https://www.anuntul.co.uk/locuri-de-munca/ pentru o listă masivă de anunțuri de locuri de muncă în UK.

Dr. Mindy Pelz, renumita expertă în post, keto și detoxifiere și autoare a unor bestselleruri precum „The Reset Factor”, „The Menopause Reset” și „Fast Like a Girl”, își împărtășește cunoștințele despre impactul nutriției asupra sănătății și stilului nostru de viață. Conversația explorează o serie de subiecte, de la miturile legate de post și dietă până la rolul crucial al nutriției în gestionarea stresului și menopauză.

O misiune pentru a face diferența

Imaginați-vă că vă treziți în fiecare zi cu misiunea de a schimba vieți, un scop alimentat de o dorință profundă de a ghida oamenii spre o viață mai sănătoasă și mai împlinită. Este vorba despre demitizarea miturilor comune care ne-au ținut mult timp captivi în domeniul sănătății și al bunăstării și despre a pune în lumină puterea nutriției.

Decodarea Ocolului: Unde am deviat de la curs

La un moment dat, în istoria noastră, am luat o curbă greșită. Am schimbat alimentele sănătoase cu cele procesate, activitățile fizice vibrante cu un stil de viață sedentar și o viață echilibrată în general cu una plină de stres cronic. Această schimbare a pregătit terenul pentru actuala criză de sănătate cu care ne confruntăm astăzi, marcată de creșterea ratelor de obezitate, diabet și alte boli legate de stilul de viață.

Postul: O tradiție atemporală cu implicații moderne

În timp ce postul este adesea văzut ca o tendință modernă, acesta este de fapt o practică care există de secole, folosită atât din motive de sănătate, cât și spirituale. Astăzi, știința ajunge din urmă tradiția, dezvăluind potențialul imens pe care postul îl are pentru sănătatea noastră. Acesta poate stimula autofagia, procesul natural al organismului de curățare a celulelor deteriorate pentru a le regenera pe cele noi, mai sănătoase. Acest proces este crucial pentru menținerea unei sănătăți optime și pentru combaterea bolilor.

Spectrul postului: Înțelegerea variațiilor

La fel cum nu există o dietă universală, nu există o abordare universală a postului. Postul se prezintă sub mai multe forme, fiecare cu beneficiile sale unice și adecvarea la diferite stiluri de viață și obiective de sănătate. Înțelegerea acestor variații este esențială pentru a valorifica puterea postului.

1. Postul intermitent: Acest tip de post presupune să mănânci într-o anumită fereastră de timp în fiecare zi, de obicei între 6 și 8 ore, și să postești în restul zilei.
2. Postul prelungit: Acesta implică abținerea de la mâncare pentru o perioadă extinsă, de obicei pentru 24 de ore sau mai mult.
3. Postul alternativ: După cum sugerează și numele, acest lucru presupune să postiți o dată la două zile, permițându-vă să mâncați fără restricții în zilele în care nu postiți.
4. Alimentația cu restricții de timp: Această formă de post limitează mâncatul la anumite momente ale zilei, cum ar fi între orele 10 și 18.00.
5. Dieta 5:2: Această dietă presupune să mănânci normal timp de cinci zile din săptămână și să restricționezi caloriile la aproximativ 500-600 pe zi în celelalte două zile.
6. Postul de autofagie: Acest tip de post urmărește să stimuleze procesul natural al organismului de autofagie. Acesta implică, de obicei, un post de 17-20 de ore și consumul de alimente bogate în proteine în timpul ferestrei de masă.

Alimentele pe care le consumăm și toxinele pe care le ingerăm

Nu este vorba doar de alimentele pe care le mâncăm, ci și de ceea ce punem pe corpul nostru. Multe produse de zi cu zi conțin substanțe chimice dăunătoare care pot fi absorbite în sistemul nostru, făcând ravagii asupra sănătății noastre în timp. Este vital să fim atenți la toxinele pe care le putem introduce în corpul nostru fără să știm și să facem alegeri mai informate cu privire la produsele pe care le folosim.

Dulcea seducție: Înțelegerea relației noastre cu zahărul

Zahărul este pretutindeni în dieta noastră modernă, ascuns în orice, de la pâine la sosuri pentru salată. Creează dependență și a fost asociat cu numeroase probleme de sănătate. înțelegerea relației noastre cu zahărul și învățarea modului în care să gestionăm consumul acestuia reprezintă un pas esențial către o sănătate mai bună.

De la impactul pe care îl are asupra metabolismului nostru până la rolul său în afecțiuni precum obezitatea și diabetul, influența zahărului este puternică și de anvergură. Cu toate acestea, nu este vorba de a elimina în totalitate zahărul din alimentația noastră, ci de a găsi un echilibru și de a face alegeri mai inteligente.

Stresul și impactul său unic asupra bărbaților și femeilor

Stresul este o parte inevitabilă a vieții moderne, dar impactul său nu este uniform. Bărbații și femeile resimt și răspund la stres în mod diferit datorită unor factori biologici și societali. Deslușirea acestor diferențe ne poate ajuta să creăm strategii mai adaptate pentru gestionarea stresului și a implicațiilor sale asupra sănătății.

Sănătatea femeilor: Hormoni, cicluri și menopauză

De la ciclurile menstruale lunare până la tranziția spre menopauză, corpul femeilor suferă numeroase schimbări pe parcursul vieții lor. Înțelegerea acestor schimbări hormonale și a modului în care acestea interacționează cu dietele și stilurile noastre de viață le poate da femeilor posibilitatea de a-și gestiona mai bine sănătatea. Ajustările nutriției și ale stilului de viață pot juca un rol esențial în parcurgerea fără probleme a acestor schimbări.

Enigma de la locul de muncă: regândirea modului în care bărbații și femeile se implică în muncă

Structura tradițională a locului de muncă nu reușește adesea să ia în considerare nevoile și provocările unice ale bărbaților și femeilor. Prin regândirea modului în care ne angajăm la locul de muncă, putem crea un mediu mai incluziv și mai atent la sănătate. Acest lucru poate implica un program de lucru flexibil, inițiative de wellness și politici care să țină cont de nevoile diverse ale tuturor angajaților.

Nutriție personalizată: Cheia pentru o sănătate optimă

Nutriția nu este un concept universal. Ceea ce face minuni pentru o persoană s-ar putea să nu dea aceleași rezultate pentru alta. Adoptarea puterii nutriției personalizate înseamnă să ne înțelegem nevoile nutriționale unice și să ne adaptăm dietele în consecință. Această abordare poate să ne îmbunătățească sănătatea, să ne stimuleze nivelul de energie și chiar să ne ajute să gestionăm afecțiunile cronice.

Rolul suplimentelor în dieta noastră

Suplimentele pot juca un rol vital în completarea lacunelor nutriționale din dietele noastre. Cu toate acestea, este important să ne amintim că ele nu înlocuiesc o dietă echilibrată. Acestea ar trebui utilizate în mod judicios, luând în considerare nevoile și obiectivele individuale de sănătate.

Deschiderea căilor spre detoxifiere

Detoxifierea este un proces natural pe care corpul nostru îl întreprinde pentru a elimina sau neutraliza toxinele. Prin adoptarea anumitor obiceiuri de viață și practici alimentare, putem sprijini și spori acest proces natural de detoxifiere, promovând sănătatea și bunăstarea generală.

Masa musculară: Mai mult decât estetică

Adesea asociată cu aspectul estetic, masa musculară joacă un rol crucial în sănătatea noastră generală. Aceasta ajută la metabolism, susține sănătatea oaselor și poate chiar să ne îmbunătățească rezistența la anumite afecțiuni. Antrenamentul regulat de forță și aportul adecvat de proteine sunt esențiale pentru menținerea și îmbunătățirea masei musculare.

Supraîncărcarea cu zahăr: Recunoașterea daunelor

Consumul exagerat de zahăr are consecințe profunde asupra sănătății noastre, de la promovarea creșterii în greutate până la creșterea riscului de boli de inimă. Înțelegerea daunelor provocate de consumul excesiv de zahăr este primul pas spre luarea unor decizii mai conștiente de sănătate.

Postul și mușchii: Dezmințirea mitului

O preocupare comună cu privire la post este potențialul de pierdere a mușchilor. Cu toate acestea, atunci când este făcut corect, postul nu duce la degradarea mușchilor. În schimb, acesta poate stimula producția de hormon de creștere uman, care poate ajuta la conservarea și creșterea musculară.

Îmbarcarea în călătoria postului: De unde să începeți

Începerea unui regim de post poate părea descurajantă, dar nu trebuie să fie așa. Începeți încet și creșteți treptat fereastra de post. Ascultați-vă corpul, ajustați-vă după cum este necesar și amintiți-vă, călătoria spre o sănătate mai bună nu este un sprint, ci un maraton.

Prin înțelegerea puterii postului și a nutriției, putem cu toții să ne angajăm pe o cale spre o sănătate mai bună, ducând o viață mai împlinită și mai vibrantă.

Elementele esențiale ale ceaiului cu bule includ o bază de ceai, arome de lapte sau de fructe și „bulele” caracteristice – bile mici, masticabile, realizate din amidon de tapioca, cunoscute sub numele de perle de tapioca  în limba română, și inovatorul boba popping.

Ce este ceaiul cu bule?

Bubble tea este o băutură versatilă și personalizabilă. Baza de ceai poate fi neagră, verde sau oolong, iar aromele adăugate pot varia de la lapte dulce până la siropuri de fructe exotice. Băutura poate fi servită caldă sau rece, cu sau fără lapte și cu diferite niveluri de dulceață. Dar ceea ce diferențiază cu adevărat ceaiul cu bule sunt bulele în sine – perle de tapioca și boba care pocnesc.

Rolul perlelor de tapioca (Perle de Tapioca)

Perlele de tapioca, sau perle de tapioca, sunt „bulele” clasice din ceaiul cu bule. Aceste perle sunt fabricate din amidon de tapioca, extras din rădăcina de manioc. Amidonul este rulat în bile mici, care sunt apoi fierte până când ajung la consistența perfectă de mestecat. Ele sunt apoi îndulcite cu un sirop, adesea zahăr brun, adăugând o aromă profundă. Atunci când sunt sorbite cu paiul, acestea adaugă o dimensiune jucăușă și mestecabilă ceaiului, care face parte din farmecul ceaiului cu bule.

În timp ce perlele de tapioca sunt includerea tradițională a ceaiului cu bule, o inovație mai recentă cunoscută sub numele de popping boba a adăugat un alt nivel de emoție băuturii. Popping boba sunt sfere mici, asemănătoare unui gel, umplute cu sucuri aromate. Atunci când sunt mușcate, acestea se sparg, eliberând un lichid aromat care completează ceaiul. Realizate dintr-un extract de alge marine, aceste perle oferă o opțiune care nu afectează veganii și adaugă un element distractiv și surprinzător experienței ceaiului cu bule.

Fenomenul mondial al ceaiului cu bule

Ceaiul cu bule a depășit rădăcinile sale din ceainăriile taiwaneze și a devenit o senzație globală. Astăzi, puteți găsi magazine de bubble tea în orașe din întreaga lume, de la București la New York, de la Londra la Sydney. Combinația dintre aspectul său distinctiv, experiența jucăușă și combinațiile nelimitate de arome este cea care a făcut ca ceaiul cu bule să fie îndrăgit de oameni de toate vârstele și din toate mediile.

Ceaiul Bubble Tea DIY: O aventură culinară distractivă

Prepararea ceaiului cu bule acasă a devenit, de asemenea, o activitate populară. Aceasta permite o personalizare fără limite și este un proiect culinar distractiv de împărtășit cu prietenii sau familia. Este un proces simplu: preparați ceaiul, pregătiți perlele de tapioca sau boba popping, amestecați aromele alese și combinați. Puteți găsi cu ușurință ingredientele online sau în supermarketurile asiatice locale și există nenumărate rețete disponibile pentru a vă ghida în acest proces.

Viitorul ceaiului cu bule

Pe măsură ce ceaiul cu bule continuă să crească în popularitate, ne putem aștepta să vedem noi evoluții și inovații. De la noi arome și tipuri de bule până la adaptări care țin cont de sănătate, cum ar fi versiunile cu conținut redus de zahăr, ingrediente organice și opțiuni de lapte alternativ, ceaiul cu bule este în continuă evoluție. Dar, indiferent de modul în care se schimbă, bucuria de a sorbi o băutură delicioasă, plină de perle, printr-un pai mare, va rămâne cu siguranță o constantă.

În concluzie, ceaiul cu bule este mai mult decât o simplă băutură; este o experiență. Este un amestec încântător de gusturi și texturi, o fuziune de arome orientale și occidentale și o mărturie a inovației culinare. Fie că sunteți un fan al tradiționalului perle de tapioca sau al incitantului boba popping, ceaiul cu bule oferă o călătorie distractivă și plină de arome pentru papilele gustative. Pe măsură ce fenomenul ceaiului cu bule continuă să se răspândească, nu există un moment mai bun pentru a explora această băutură delicioasă, fie la o ceainărie locală, fie în propria bucătărie

Similar edițiilor anterioare, programul științific va cuprinde sesiuni plenare, simpozioane, comunicări orale, postere, cursuri, work-shop-uri și mese rotunde. Conferința se va axa pe de o parte pe nevoia de colaborare inter- și multi-disciplinară în asigurarea unor servicii de calitate și continuitatea acestora, iar pe de altă parte pe necesitatea dezvoltării rolurilor și competențelor necesare unui medic psihiatru într-un asemenea context. Ni se vor alătura invitați de prestigiu național și internațional, care vor contribui atât cu noutăți științifice din domeniu, cât și cu metode de îmbunătățire a îngrijirilor sănătății mintale din România.

Mă simt mai mult decât onorată pentru încrederea acordată în organizarea acestui eveniment științific național și vă asigur, împreună cu membrii Consiliului Director, de o experiență și o oportunitate de interacțiune profesională valoroase.

Președinte A.R.P.P.
Dr. Ana Giurgiuca

Extinderea deadline-urilor până în data de 18 aprilie 2023 pentru:

• Înscrierea cu taxă redusă de participare (https://evenimente-arpp.ro/taxe/)
• Transmiterea abstractelor pentru comunicări orale și postere (https://evenimente-arpp.ro/rezumate/)
• Înscrierea pentru Leadership and Professional Skills Course pentru tinerii medici psihiatri, condus de către Profesorul Norman Sartorius și Profesorul Sir Graham Thornicroft (https://evenimente-arpp.ro/call-for-participants/)
• Înscrierea pentru Motivational Interviewing Course, coordonat de către Profesorul Jean-Bernard Daeppen și Psiholog Cristiana Fortini (https://evenimente-arpp.ro/motivational-interviewing-course/)

Lectori Invitați din Străinătate

• Prof. Dr. Jana Chihai
• Prof. Dr. Wiesław Jerzy Cubała
• Prof. Dr. Jean-Bernard Daeppen
• Prof. Dr. Siegfried Kasper
• Prof. Dr. Femi Oyebode
• Prof. Dr. Norman Sartorius
• Prof. Dr. Sir Graham Thornicroft
• Prof. Dr. Umberto Volpe
• Asist. Prof. Dr. Luís Madeira
• Dr. Maria Markopoulou
• Dr. Jorge Mota
• Psychologist Cristiana Fortini
• Ainat Rogel

Lectori invitați din România

• Acad. Prof. Univ. Dr. Maria Grigoroiu-Șerbănescu
• Acad. Prof. Univ. Dr. Mircea Lăzărescu
• Acad. Prof. Univ. Dr. Dragoș Marinescu
• Prof. Univ. Dr. Cristina Bredicean
• Prof. Univ. Dr. Roxana Chiriță
• Prof. Univ. Dr. Adela Ciobanu
• Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubara
• Prof. Univ. Dr. Doina Cosman
• Prof. Univ. Dr. Liana Dehelean
• Prof. Univ. Dr. Virgil-Radu Enătescu
• Prof. Univ. Dr. Petru Ifteni
• Prof. Univ. Dr. Ioana Micluția
• Prof. Univ. Dr. Aurel Nireștean
• Prof. Univ. Dr. Emilian Damian Popovici
• Prof. Univ. Dr. Dan Prelipceanu
• Prof. Univ. Dr. Cristinel Ștefănescu
• Prof. Univ. Dr. Cătălina Tudose
• Conf. Univ. Dr. Horia George Coman
• Conf. Univ. Dr. Lavinia Duică
• Conf. Univ. Dr. Ileana Marinescu
• Conf. Univ. Dr. Valentin Matei
• Conf. Univ. Dr. Adriana Mihai
• Conf. Univ. Dr. Cosmin Popa
• Conf. Univ. Dr. Florina Rad
• Conf. Univ. Dr. Simona Trifu
• Conf. Univ. Dr. Șerban Turliuc
• Șef Lucrări Univ. Dr. Sebastian Armean
• Șef Lucrări Univ. Dr. Ciprian Băcilă
• Șef Lucrări Univ. Dr. Cătălina Crișan
• Șef Lucrări Univ. Dr. Cătălina Giurgi-Oncu
• Șef Lucrări Univ. Dr. Dana Cristina Herța
• Șef Lucrări Univ. Dr. Gabriela Marcu
• Șef Lucrări Univ. Dr. Felicia Militaru
• Șef Lucrări Univ. Dr. Eduard Moțoescu
• Șef Lucrări Univ. Dr. Bogdan Nemeș
• Șef Lucrări Univ. Dr. Bogdan Patrichi
• Șef Lucrări Univ. Dr. Alina Roșca
• Șef Lucrări Univ. Dr. Claudiu Ionuț Vasile
• Dr. Ovidiu Alexinschi
• Dr. Gabriella Bondoc
• Dr. Iolanda Dumitrescu
• Dr. Florin Ene
• Dr. Alina Frunză
• Dr. Lucian Constantin Paziuc
• Dr. Paul-Sorinel Pletea
• Dr. Petre Rădescu
• Dr. Marcel-Claudiu Șarpe
• Dr. Simona Claudia Tămăşan
• Dr. Claudia Anghel
• Dr. Mihai Bran
• Lector Univ. Dr. Mugur Ciumăgeanu
• Dr. Liana Don
• Dr. Eugen Hriscu
• Dr. Irina Minescu
• Dr. Alexandru Paziuc
• Dr. Adela Sălceanu
• Dr. Ileana Stoica
• Dr. Vlad Stroescu
• Dr. Andreea Ștefanache
• Dr. Rita Teodoru
• Dr. Bogdana Tudorache
• Dr. Albert Veress
• Psiholog Clinician Mariana Armean
• Psiholog Clinician Cătălina Constantin
• Psiholog Dr. Raluca Nica
• Psiholog Clinician Roxana Nicolau
• Psiholog Tiberiu Andrei Rotaru Anghelescu
• Psiholog Dr. Raluca Sfetcu
• Comisar Șef de Poliție Bogdan Capruci
• Andrea Bularda-Alexe
• Andrei Nistor
• Dr. George Stercu
• Asist. Univ. Dr. Marcel-Alexandru Găina
• Asist. Univ. Dr. Victor Gheorman
• Asist. Univ. Dr. Ilinca Mihăilescu
• Asist. Univ. Dr. Alexandru Pavel
• Dr. Ioana Riviș
• Dr. Cristiana Țapoi
• Dr. Claudiu Pavel
• Dr. Alma László

Când și cum a apărut apa ionizată?

Încă din anii 1950, când oamenii de știință au început să analizeze avantajele acestei metode. Dr. Warburg, laureat al Premiului Nobel pentru medicină, a investigat pentru prima dată avantajele apei ionizate. Acesta a descoperit că celulele canceroase au un pH diferit față de cel al celulelor sănătoase.

Cercetătorii au continuat să analizeze avantajele apei ionizate între anii 1960 și 1970, iar în Japonia au început să fie create echipamente rezidențiale de ionizare a apei. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că apa ionizată poate ajuta în cazul simptomelor artritei și poate îmbunătăți calitatea solului pentru grădinărit.

Consumul de apă ionizată a început să crească în Statele Unite și în alte națiuni începând cu anii 1980, iar studiile privind avantajele sale pentru sănătate s-au desfășurat în continuare. Apa ionizată este acum oferită într-o varietate de produse. Sunt comercializate inclusiv filtre de apă ionizantă, aparate de uz casnic ionizante și chiar alimente și băuturi ionizate.

Cum funcționează?

Ionizarea, o metodă de purificare a apei care presupune eliminarea ionilor de hidrogen și oxigen din apă, produce apă ionizată. Avantajele acestei tehnici de filtrare a apei pentru mediu și sănătate au făcut ca ea să devină din ce în ce mai populară în ultimii ani.

Membranele de electroliză sunt utilizate în procesul de ionizare a apei pentru a elimina ionii de hidrogen și oxigen. Ionii de hidrogen, care au calități antioxidante și antiinflamatorii și care ajută la neutralizarea radicalilor liberi și la îmbunătățirea sistemului imunitar, sunt abundenți în apa ionizată rezultată.

Această apă poate ajuta, de asemenea, la detoxifiere, prin eliminarea metalelor grele și a poluanților din organism. În plus, aceasta contribuie la menținerea unui pH optim al corpului și poate ajuta în cazul simptomelor artritei.

Totodată, apa ionizată are avantajul de a fi potrivită pentru grădinărit și irigarea plantelor, deoarece ionii de hidrogen pot îmbunătăți calitatea solului și creșterea plantelor.

Poate fi, în general, o opțiune excelentă pentru persoanele care doresc să își îmbunătățească sănătatea și să aibă o contribuție pozitivă față de mediu. Este esențial să obțineți apă ionizată din surse demne de încredere, cum ar fi apa Kangen, și să confirmați cu un tehnician experimentat că echipamentul de ionizare selectat este adecvat și sigur pentru utilizare.

Riscuri și beneficii ale apei Ionizate

Presupunerea că apa ionizată este medicinală, reparatoare și capabilă să promoveze o sănătate optimă pare să se bazeze pe ideea că proprietățile acide ale corpului și ale sângelui sunt cauza problemelor de sănătate și trebuie neutralizate. Prin urmare, creșterea nivelului de alcalinitate din organism va fi benefică pentru sănătatea dumneavoastră. Apa ionizată are patru minerale principale, care contribuie toate la avantajele sale remarcabile pentru sănătate. Mai jos sunt câteva exemple:

• Calciu: Calciul este important pentru menținerea sănătății oaselor, precum și a mușchilor, nervilor și inimii în organism.
• Magneziu: Ajută organismul să transforme alimentele în energie și este necesar pentru peste 300 de procese metabolice.
• Sodiu: Susține funcția nervoasă și musculară, menține stabilă tensiunea arterială și volumul sanguin și ajută la capacitatea organismului de a regla glicemia (diabet).
• Potasiu: este un electrolit important pentru digestie și funcția musculară.

Potrivit experților medicali, tumorile sunt acide, iar această aciditate poate favoriza dezvoltarea și supraviețuirea tumorilor în contextul tratamentului cancerului. Pentru a preveni sau a trata celulele canceroase, aceștia susțin că un consum de alimente alcaline sau consumul de apă alcalină în locul apei convenționale poate avea un impact benefic.

Un nivel ridicat de alcalinitate în organism a fost legat de probleme gastrointestinale și iritații ale pielii, care sunt unele dintre efectele adverse și riscurile consumului de apă alcalină.

În plus, echilibrul normal al pH-ului organismului s-ar putea schimba, ceea ce ar provoca o afecțiune numită alcaloză metabolică. Din cauza acestei afecțiuni, oamenii pot simți greață, vărsături, tremurături ale mâinilor, confuzie și contracții musculare.

Consumul de apă alcalină în timp ce mâncați nu este o idee bună. Pentru că apa alcalină va inhiba acidul natural al stomacului, care este necesar pentru o digestie corectă. Ca urmare, ar trebui să o beți cu o oră și jumătate până la două ore înainte și după mese.

Concluzie

În concluzie, apa ionizată este o opțiune bună pentru persoanele care doresc să contribuie la îmbunătățirea propriei sănătăți și, în același timp, să aibă un efect benefic asupra mediului înconjurător. Apa ionizată are numeroase beneficii pentru sănătate, inclusiv, dar fără a se limita la ameliorarea simptomelor artritei, detoxifierea organismului și menținerea unui echilibru al pH-ului. Aceste beneficii au fost stabilite pe scară largă și au fost dovedite prin intermediul cercetărilor științifice.

De ce sforăim și cum putem opri acest lucru?

Sforăitul apare atunci când limba, cerul gurii și mușchii gâtului se relaxează și blochează căile respiratorii. Nu poți respira aer în întregime, așa că lucrurile încep să vibreze pentru a te ajuta să respiri.Vibrațiile sunt cele care produc sunetul sforăitului.

Bărbații sunt de aproximativ două ori mai predispuși decât femeile să sforăie, ceea ce poate fi cauzat de alergii, de înaintarea în vârstă, de răceală sau chiar și de felul în care este format gâtul tău. Greutatea dumneavoastră ar putea fi, de asemenea, un factor.

Aveți un amestec de țesuturi care, pe măsură ce îmbătrâniți și vă îngrășați, se îngrașă și ele. Acestea devin puțin mai puțin tonifiate pe măsură ce îmbătrânești. Așa că au tendința de a îngreuna respirația.

Sforăitul poate fi înrăutățit de aerul prea uscat sau prea umed, sau de dormitul la o altitudine mare. Dormitul pe spate sau consumul de alcool înainte de culcare tinde să îl înrăutățească, deoarece relaxează și mai mult mușchii și lasă limba să blocheze căile respiratorii prin închiderea gâtului.

Cu toate acestea, sforăitul nu este o tulburare, indiferent de ce spune partenerul dumneavoastră de somn. Dar, uneori, poate fi un semn de apnee în somn, care este o afecțiune potențial gravă care te face să te oprești și să începi să respiri pe parcursul nopții, ceea ce îngreunează obținerea unui somn bun. De asemenea, vă poate face mai probabil să aveți tensiune arterială ridicată sau chiar să aveți un atac de cord.

Apneea de somn este adesea legată de sforăitul puternic, dar mulți oameni care sforăie încet nu au nicio problemă de sănătate. Atât persoanele care sforăie, cât și cele al căror sforăit le face să piardă somnul se află în același spectru al tulburărilor de somn.

Majoritatea persoanelor cu apnee în somn sforăie, dar sforăitul singur nu înseamnă că ai apnee în somn.

Este ușor să afli dacă sforăi dacă nu ești sigur. Puteți folosi o aplicație precum SnoreLab pentru a vă înregistra sforăitul în timp ce dormiți. Aplicația va începe să înregistreze atunci când aude sunete, iar a doua zi dimineață puteți asculta propriile tonuri frumoase.

Dacă sforăiți, chiar și puțin, poate doriți să faceți un test de somn la o clinică de somn. De cele mai multe ori, primul poate fi făcut acasă într-o singură noapte și vă va spune dacă sforăitul dumneavoastră este un semn al unei probleme mai mari, cum ar fi apneea de somn, pe baza numărului de ori pe oră de câte ori vă trezește.

Ce poți face dacă ai un sforăit ușor?

O persoană care sforăie ușor ar putea face zgomot noaptea, dar totuși primește suficient aer, iar sforăitul ar putea să o trezească doar din când în când. Indiferent dacă sforăitul tău ocazional de lemn face parte dintr-o problemă mai mare sau nu, poți lua măsuri pentru a face mai multă liniște noaptea.

Dormiți pe o parte. Un studiu israelian a constatat că aproximativ jumătate dintre persoanele cu apnee în somn care sforăiau au încetat atunci când au schimbat poziția. Pernele vă pot ajuta să dormiți pe o parte, iar unele cămăși fac dificilă întoarcerea pe spate. Dacă vă place să faceți singur lucrurile, puteți coase niște mingi de tenis la spatele cămășii de noapte.

Fă-ți limba mai puternică. Unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii sforăie este că limba lor alunecă înapoi în gât. Cel mai simplu mod de a evita acest lucru este să faci exerciții pentru limbă în fiecare zi.  Poate dura săptămâni până când pastilele își fac efectul, iar majoritatea oamenilor nu le iau atât de des pe cât ar trebui.

Există, de asemenea, un flux constant de dispozitive anti sforăit inutile pe care le puteți cumpăra online. Dr. Chang a spus că ar trebui să fiți atenți la curelele de bărbie, clemele și benzile pentru nas și dilatatoarele de nări, deoarece acestea nu funcționează pentru toată lumea. De asemenea, a spus că un umidificator ar putea să vă ajute să dormiți mai bine, menținând umezeala din nas și din gât, dar probabil că nu vă va împiedica să sforăiți.

Dacă studiul somnului arată că sforăiți moderat, ceea ce înseamnă că lipsa de aer vă trezește de mai mult de 15 ori pe oră, ar trebui să consultați un medic specialist în somn, un pneumolog sau un specialist în ureche, nas și gât. Aceștia ar putea sugera următoarele:

Aparat CPAP (presiune pozitivă continuă în căile respiratorii).

Acesta este un dispozitiv pe care îl puteți atașa fie la nas, fie la nas și gură, pentru a crește cantitatea de aer care trece prin gât.

Un apărător bucal

Un apărător bucal ajută la deplasarea maxilarului puțin mai înainte, astfel încât limba să nu alunece în josul gâtului și să îl blocheze. Este mai ușor de folosit decât un tub legat de față, dar este nevoie de un dentist priceput și de mai multe vizite pentru a-l adapta la dinții și maxilarul tău. Asigurați-vă că asigurarea dvs. îl va acoperi și nu cumpărați un aparat de protecție ieftin de pe raft, deoarece nu va funcționa decât dacă este calibrat corect.

Pierderea în greutate

Unele persoane care sforăie se pot opri și prin pierderea în greutate. Dr. Chang a spus că sforăitul și apneea de somn sunt strâns legate de indicele de masă corporală, dar fiecare gât este diferit. Pierderea în greutate va face ca traheea să fie mai puțin aglomerată și să lase să treacă mai mult aer.

Dacă sforăi mult, ce ar trebui să faci?

Multe persoane care sforăie foarte tare au probabil o formă de apnee. Dacă un test de somn arată că sforăitul dumneavoastră vă trezește de mai mult de 30 de ori pe oră, s-ar putea să vă confruntați cu probleme mai grave în viitor, cum ar fi bolile de inimă și toate problemele care vin odată cu lipsa somnului, cum ar fi depresia și anxietatea.

Aparat CPAP. Dr. Smith a spus că nu mai aveți nevoie de apărător bucal. „Când aveți apnee severă, este mai probabil ca CPAP să vă rezolve problema”, a spus el. Există multe tipuri diferite de aparate CPAP, iar unele dintre ele nu sunt prea enervante. Dar toate necesită să dormiți cu ceva pe față care este conectat la un aparat care zumzăie în liniște.

Operație. Aparatele CPAP nu pot ajuta o persoană care sforăie foarte mult, dar o intervenție chirurgicală poate. Implanturile sau modificările la nivelul limbii sau al palatului moale pot ajuta. „Dacă nu puteți face aceste lucruri sau nu doriți să le faceți”, a spus Dr. Smith, „atunci chirurgia ar trebui să fie ultimul lucru pe care îl faceți. Nu ar trebui să mergeți mai întâi acolo”.

Deși va dura ceva timp până când acest lucru va putea fi știut cu siguranță, iată ce știe știința despre virusul monkeypox.

Taxonomie

Virusul variola maimuței este membru al familiei Poxviridae și al genului Orthopoxvirus, care include variola (virusul care provoacă variola), vaccinia (care este utilizat în vaccinul antivariolic) și virusul variola vacii.

Cazuri

Până la data de 20 mai au fost confirmate sau sunt în curs de investigare cazuri în SUA (Massachusetts și New York), Marea Britanie, Spania, Portugalia, Franța, Canada, Suedia și Italia.

Faptul că nu toate persoanele infectate au călătorit în Africa de Vest sau Centrală, unde boala este mai frecventă și sare în principal la oameni prin contactul cu animalele, sugerează că virusul s-ar putea răspândi pe ascuns.

Deși acest lucru a dat de gândit epidemiologilor, nu există încă nicio dovadă că virusul s-a modificat pentru a deveni mai transmisibil.

Cea mai mare parte a transmiterii de până acum a avut loc în rândul bărbaților care fac sex cu bărbați, dar asta nu înseamnă cu siguranță că se limitează la această comunitate.

Transmiterea

În general, variola maimuței nu se transmite ușor între oameni. Potrivit CDC, se crede că transmiterea de la om la om are loc în principal prin intermediul picăturilor respiratorii mari.

Alte mijloace de transmitere includ contactul direct cu fluidele corporale sau cu leziunile și contactul indirect cu materialul lezional prin intermediul hainelor sau al așternutului contaminat, cunoscute și sub numele de fomite.

Deși există unele dovezi preliminare de aerosolizare, aceasta nu este o cale majoră de răspândire. Astfel, răspândirea ar trebui să fie mai lentă decât în cazul unui virus transmis prin aer, urmărirea contactelor ar trebui să fie mai ușoară, iar distanțarea socială ar trebui să fie mai eficientă.

În timp ce gazda rezervor a variolei maimuței este încă necunoscută, se crede că rozătoarele africane joacă un rol în transmitere.

Incubație

CDC spune că perioada tipică de incubație pentru variola maimuței este de 7 până la 14 zile, dar poate varia de la 5 la 21 de zile.

Simptomele

Știri medicale din întreaga lume
Printre primele simptome care apar se numără simptomele asemănătoare gripei, inclusiv febră, dureri și oboseală. Infecția cu variolă de maimuță implică, de asemenea, umflarea ganglionilor limfatici.

Apoi, de obicei între 1 și 3 zile mai târziu – deși uneori mai mult – apare o erupție cutanată, potrivit CDC. Aceasta începe adesea pe față înainte de a se răspândi în alte părți ale corpului.

Boala durează de obicei între 2 și 4 săptămâni.

Rata de mortalitate

În timp ce tulpina de variolă din Bazinul Congo este considerată a avea o rată de mortalitate de 10%, tulpina din Africa de Vest – care a fost confirmată în focarul din Marea Britanie – are o rată de mortalitate de aproximativ 1%.

Focare anterioare din SUA

În 2003, au existat 47 de cazuri confirmate și probabile de monkeypox la persoane din Midwest. Toți se îmbolnăviseră după ce au intrat în contact cu câini de prerie de companie care fuseseră infectați după ce fuseseră adăpostiți în apropierea unor animale importate din Ghana.

Au existat, de asemenea, două cazuri legate de călătorii în SUA în iulie și noiembrie 2021.

Tratamente

Potrivit CDC, nu există un tratament dovedit pentru variola maimuțelor în mod specific, dar pot fi folosite vaccinul antivariolic, antivirale și imunoglobulina vaccinia.

Vaccinul antivariolic Jynneos (cunoscut și sub numele de Imvamune sau Imvanex) este indicat și pentru variola maimuțelor. Este un vaccin atenuat, cu virus viu, incapabil să se reproducă în corpul uman.

De asemenea, se pare că guvernul federal dispune de un stoc de alte vaccinuri împotriva virusului variolei care pot fi utilizate. Guvernul SUA a încetat programul de vaccinare împotriva variolei în 1972, dar se crede că persoanele care au primit vaccinul au probabil încă o anumită imunitate.

Din punct de vedere istoric, focarele de variolă au fost stăpânite prin vaccinarea în inel, care presupunea identificarea rapidă a cazurilor, izolarea contacților apropiați și vaccinarea tuturor contacților în termen de 4 zile de la expunere, ceea ce de obicei previne infecția, potrivit doctorului John Ross, de la Brigham and Women’s Hospital. „Această strategie ar funcționa probabil și pentru variola maimuței, dacă contacții ar fi de acord să fie vaccinați”, a spus el.

Deși nu există antivirale dovedite specifice pentru variola maimuței, pot fi folosite cidofovirul și brincidofovirul. Potrivit CDC, unele studii in vitro și pe animale ale acestor compuși au arătat activitate împotriva poxvirusurilor.

Un alt medicament, tecovirimat, este aprobat de FDA pentru tratarea variolei sub formă orală și, în prezent, intravenoasă. În UE, tecovirimat este indicat și pentru variola maimuței. S-a demonstrat în studiile pe animale că este eficient în tratarea bolii induse de ortopoxvirus, iar studiile pe oameni la care au participat subiecți sănătoși au indicat că medicamentul a fost sigur și bine tolerat, cu doar efecte secundare minore, potrivit CDC.

Sarcina și noua maternitate sunt pline de emoții – unele bune și altele mai puțin bune. Nu uitați că există o mulțime de locuri unde puteți găsi ajutor.

Sarcina, schimbările și sănătatea mintală

Sarcina vă schimbă corpul în tot felul de moduri. Grețurile de dimineață, durerile de spate, durerile de cap, crampele la picioare, varicele, mâncărimile, constipația, hemoroizii, indigestia și secrețiile vaginale sunt câteva dintre realitățile sarcinii. Și, nu este surprinzător, acestea pot afecta modul în care vă simțiți în legătură cu faptul că sunteți însărcinată.

Pentru unele persoane, există îngrijorarea a ceea ce le așteaptă. Poate că nu v-ați planificat sarcina. Poate că ești îngrijorată de modul în care un nou copil îți va afecta relația. Sau poate că ești îngrijorată de naștere.

Toate acestea sunt îngrijorări comune și este posibil să simți unele sau toate aceste lucruri în timpul sarcinii. Dar dacă aceste sentimente de tristețe, îngrijorare sau anxietate încep să vă afecteze viața, poate fi vorba de ceva mai grav, cum ar fi depresia perinatală sau anxietatea. Potrivit PANDA (Perinatal Anxiety and Depression Australia), până la una din zece femei suferă de depresie în timpul sarcinii.

Dacă aveți o afecțiune mintală preexistentă sau trecută și sunteți însărcinată, vestea bună este că, cu sprijin și tratament, aveți șanse să aveți o sarcină și un copil sănătos. Cel mai important lucru este să vorbiți despre asta – spuneți-i furnizorului de servicii medicale care vă gestionează sarcina despre starea dumneavoastră de sănătate mintală. Și spuneți-i furnizorului dumneavoastră de servicii de sănătate mintală că sunteți însărcinată. Împreună, ei vă pot ajuta să vă gestionați sarcina și sănătatea mentală.

Sănătatea mintală după naștere

A avea un copil este un moment foarte emoționant. Este posibil să vă simțiți dureroasă după naștere, să nu dormiți suficient, să fiți copleșită de noul dumneavoastră copil și să vă faceți griji cu privire la faptul că veți fi o mamă bună. A fi mamă este o muncă grea! S-ar putea să aveți așteptări nerealiste de la noua maternitate. Și s-ar putea să vă fie greu să nu aveți prea mult timp pentru dumneavoastră.

Este posibil să fi auzit despre baby blues. Până la 80 la sută dintre femei se simt plângăcioase, iritabile, prea sensibile, capricioase sau copleșite după naștere (adesea între a treia și a zecea zi după naștere).

De multe ori, schimbările la nivelul hormonilor sunt de vină, iar aceste sentimente trec de obicei în câteva zile. De obicei, nu aveți nevoie de niciun tratament, ci doar de sprijin și înțelegere. Dar, dacă aceste simptome continuă dincolo de primele zile, poate fi un semn de ceva mai grav, cum ar fi depresia sau anxietatea.

Depresia postnatală poate apărea între o lună și până la un an după ce o femeie dă naștere unui copil. Depresia postnatală este o afecțiune mentală frecventă, afectând până la una din șapte femei care nasc în Australia.

Nu doar proaspetele mămici sau viitoarele mămici se pot simți anxioase și neliniștite. Primirea unui nou membru al familiei poate fi, de asemenea, un moment complicat pentru tați și parteneri, care își pot face griji cu privire la faptul că pot fi un bun partener și părinte, la modul în care un copil le va afecta stilul de viață sau la modul în care vor face față responsabilităților suplimentare.

Simptomele depresiei și anxietății perinatale

Dacă vă faceți griji cu privire la modul în care vă simțiți dumneavoastră sau partenerul dumneavoastră, iată câteva semne și simptome la care trebuie să fiți atenți:

1. atacuri de panică – o inimă care bate cu putere, palpitații, dificultăți de respirație, tremurături sau senzația de
2. „detașare” fizică de mediul înconjurător
3. îngrijorare persistentă, generalizată, adesea concentrată pe probleme de sănătate
4. comportament obsesiv sau compulsiv
5. schimbări bruște de dispoziție
6. senzație de tristețe, depresie sau plâns fără un motiv evident
7. interes scăzut sau inexistent față de lucrurile care vă aduc bucurie (cum ar fi timpul petrecut cu prietenii,
8. exercițiile fizice, mâncatul sau relația cu partenerul)
9. nervozitate sau nervozitate
10. senzație de oboseală permanentă
11. imposibilitatea de a dormi
12. pierderea interesului pentru sex sau intimitate
13. teama de a fi singur cu copilul dumneavoastră
14. gânduri intruzive de a vă face rău dvs. sau copilului dvs.
15. ceață cerebrală sau dificultăți în a vă concentra, a vă concentra sau a vă aminti lucruri
16. implicarea în comportamente de risc (cum ar fi consumul de droguri).

Bărbații pot fi mai predispuși să experimenteze simptome precum frustrarea sau iritabilitatea, furia crescută și conflictele cu ceilalți sau consumul crescut de alcool și droguri.

Dacă aceste simptome durează mai mult de două săptămâni, este timpul să cereți ajutor. Cu cât vă veți consulta mai repede cu cineva, cu atât mai repede veți începe să vă simțiți mai bine.

Semne și simptome ale anxietății în funcție de diagnostic

Tulburarea de anxietate generalizată

Persoanele cu tulburare de anxietate generalizată (TAG) manifestă anxietate sau îngrijorare excesivă, în majoritatea zilelor, timp de cel puțin 6 luni, în legătură cu o serie de lucruri, cum ar fi sănătatea personală, munca, interacțiunile sociale și circumstanțele vieții de rutină de zi cu zi.

Teama și anxietatea pot cauza probleme semnificative în domenii ale vieții lor, cum ar fi interacțiunile sociale, școala și locul de muncă. Simptomele tulburării de anxietate generalizată includ:

1. Senzație de neliniște, agitație sau pe muchie de cuțit
2. Faptul de a fi ușor obosit
3. Dificultăți de concentrare; mintea devine albă
4. Iritabilitate
5. Tensiune musculară
6. Dificultate în a controla sentimentele de îngrijorare
7. Probleme de somn, cum ar fi dificultăți în a adormi sau a rămâne adormit, neliniște sau somn nesatisfăcător

Tulburarea de panică

Persoanele cu tulburare de panică au atacuri de panică recurente și neașteptate. Atacurile de panică sunt perioade bruște de frică intensă care apar rapid și ating apogeul în câteva minute. Atacurile pot apărea pe neașteptate sau pot fi provocate de un factor declanșator, cum ar fi un obiect sau o situație de care vă temeți. În timpul unui atac de panică, oamenii pot experimenta:

1. Palpitații ale inimii, bătăi puternice ale inimii sau un ritm cardiac accelerat
2. Transpirație
3. Tremurături
4. Senzații de lipsă de aer, sufocare sau sufocare
5. Senzație de moarte iminentă
6. Senzații de pierdere a controlului

Persoanele cu tulburare de panică se îngrijorează adesea cu privire la momentul în care va avea loc următorul atac și încearcă în mod activ să prevină viitoarele atacuri prin evitarea locurilor, situațiilor sau comportamentelor pe care le asociază cu atacurile de panică. Îngrijorarea cu privire la atacurile de panică și efortul depus în încercarea de a evita atacurile cauzează probleme semnificative în diverse domenii ale vieții persoanei, inclusiv dezvoltarea agorafobiei (a se vedea mai jos).

Tulburări fobice

O fobie este o teamă intensă de – sau o aversiune față de – obiecte sau situații specifice. Deși poate fi realist să fii anxios în anumite circumstanțe, teama pe care o simt persoanele cu fobii este disproporționată față de pericolul real cauzat de situație sau de obiect. Persoanele cu o fobie:

• Pot avea o îngrijorare irațională sau excesivă cu privire la întâlnirea cu obiectul sau situația temută
• Ia măsuri active pentru a evita obiectul sau situația de care vă temeți
• Experimentează o anxietate intensă imediată la întâlnirea cu obiectul sau situația temută
• Suportă obiectele și situațiile inevitabile cu anxietate intensă

Există mai multe tipuri de fobii și de tulburări legate de fobii:

Fobii specifice (uneori numite fobii simple)

După cum sugerează și numele, persoanele care suferă de o fobie specifică au o teamă intensă sau simt o anxietate intensă față de anumite tipuri de obiecte sau situații. Câteva exemple de fobii specifice includ frica de:

1. Zborul
2. Înălțimi
3. Animale specifice, cum ar fi păianjenii, câinii sau șerpii
4. Primirea de injecții
5. Sânge

Tulburarea de anxietate socială (denumită anterior fobie socială):

Persoanele cu tulburare de anxietate socială au o teamă generală intensă sau anxietate față de situații sociale sau de performanță. Ei se tem că acțiunile sau comportamentele asociate cu anxietatea lor vor fi evaluate negativ de către ceilalți, ceea ce îi determină să se simtă jenați.

Această îngrijorare îi determină adesea pe cei cu anxietate socială să evite situațiile sociale. Tulburarea de anxietate socială se poate manifesta într-o serie de situații, cum ar fi la locul de muncă sau în mediul școlar.

Agorafobia

Persoanele cu agorafobie au o teamă intensă de două sau mai multe dintre următoarele situații:

• Utilizarea mijloacelor de transport în comun
• Aflarea în spații deschise
• În spații închise
• Stând la coadă sau în mulțime
• A fi singur în afara casei

Persoanele cu agorafobie evită adesea aceste situații, în parte, deoarece cred că a putea pleca ar putea fi dificil sau imposibil în cazul în care ar avea reacții de panică sau alte simptome jenante. În cea mai severă formă de agorafobie, o persoană poate deveni imobilizată la domiciliu.

Tulburarea de anxietate de separare:

Anxietatea de separare este adesea considerată ca fiind ceva cu care se confruntă doar copiii; cu toate acestea, și adulții pot fi diagnosticați cu tulburare de anxietate de separare. Persoanele care suferă de tulburare de anxietate de separare au temeri legate de despărțirea de persoanele de care sunt atașate.

Ei se tem adesea că un fel de rău sau ceva neplăcut se va întâmpla cu figurile lor de atașament în timp ce sunt separați. Această teamă îi determină să evite să fie separați de figurile lor de atașament și să evite să fie singuri. Persoanele cu anxietate de separare pot avea coșmaruri în care se gândesc că vor fi separate de figurile de atașament sau experimentează simptome fizice atunci când are loc sau se anticipează o separare.

Mutismul selectiv:

O tulburare oarecum rară asociată cu anxietatea este mutismul selectiv. Mutismul selectiv apare atunci când oamenii nu reușesc să vorbească în anumite situații sociale în ciuda faptului că au abilități lingvistice normale.

Mutismul selectiv apare de obicei înainte de vârsta de 5 ani și este adesea asociat cu timiditate extremă, teamă de rușine socială, trăsături compulsive, retragere, comportament de agățare și crize de furie. Persoanele diagnosticate cu mutism selectiv sunt adesea diagnosticate și cu alte tulburări de anxietate.

Factori de risc

Cercetătorii au descoperit că atât factorii genetici, cât și cei de mediu contribuie la riscul de a dezvolta o tulburare de anxietate. Deși factorii de risc pentru fiecare tip de tulburare de anxietate pot varia, unii factori de risc generali pentru toate tipurile de tulburări de anxietate includ:

1. Trăsături temperamentale de timiditate sau inhibiție comportamentală în copilărieExpunerea la evenimente de viață sau de mediu stresante și negative în copilăria timpurie sau la vârsta adultă
2. Antecedente de anxietate sau alte boli psihice la rudele biologice
3. Unele afecțiuni fizice, cum ar fi problemele tiroidiene sau aritmiile cardiace, sau cofeina sau alte substanțe/medicamente, pot produce sau agrava simptomele anxietății; o examinare a sănătății fizice este utilă în evaluarea unei posibile tulburări de anxietate.

Tratamente și terapii

Tulburările de anxietate sunt tratate, în general, prin psihoterapie, medicație sau ambele. Există mai multe modalități de tratare a anxietății, iar oamenii ar trebui să colaboreze cu medicul lor pentru a alege tratamentul care este cel mai bun pentru ei.

Psihoterapie

Psihoterapia sau „terapia prin vorbire” poate ajuta persoanele cu tulburări de anxietate. Pentru a fi eficientă, psihoterapia trebuie să fie direcționată către anxietățile specifice ale persoanei și adaptată la nevoile acesteia.

Terapia cognitiv-comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este un exemplu de tip de psihoterapie care poate ajuta persoanele cu tulburări de anxietate. Aceasta îi învață pe oameni moduri diferite de a gândi, de a se comporta și de a reacționa la obiecte și situații care produc anxietate și frică. CBT poate ajuta, de asemenea, oamenii să învețe și să exerseze abilitățile sociale, ceea ce este vital pentru tratarea tulburării de anxietate socială.

Terapia cognitivă și terapia de expunere sunt două metode CBT care sunt adesea folosite, împreună sau singure, pentru a trata tulburarea de anxietate socială.

Terapia cognitivă se concentrează pe identificarea, provocarea și apoi neutralizarea gândurilor nefolositoare sau distorsionate care stau la baza tulburărilor de anxietate. Terapia de expunere se concentrează pe confruntarea cu temerile care stau la baza unei tulburări de anxietate pentru a-i ajuta pe oameni să se angajeze în activități pe care le-au evitat.

Terapia de expunere este uneori utilizată împreună cu exerciții de relaxare și/sau cu imagini. TCC poate fi efectuată individual sau cu un grup de persoane care au dificultăți similare. Adesea, participanților li se atribuie „teme pentru acasă” pe care trebuie să le îndeplinească între ședințe.

Medicamente

Medicamentele nu vindecă tulburările de anxietate, dar pot ajuta la ameliorarea simptomelor. Medicamentele pentru anxietate sunt prescrise de medici, cum ar fi un psihiatru sau un furnizor de asistență medicală primară. Unele state permit, de asemenea, psihologilor care au primit pregătire specializată să prescrie medicamente psihiatrice.

Cele mai frecvente clase de medicamente utilizate pentru a combate tulburările de anxietate sunt medicamentele anti-anxietate (cum ar fi benzodiazepinele), antidepresivele și beta-blocantele.

Medicamente anxiolitice

Medicamentele anti-anxietate pot ajuta la reducerea simptomelor de anxietate, a atacurilor de panică sau a fricii și îngrijorării extreme.

Cele mai comune medicamente anti-anxietate se numesc benzodiazepine. Deși benzodiazepinele sunt uneori folosite ca tratamente de primă linie pentru tulburarea de anxietate generalizată, acestea au atât beneficii, cât și dezavantaje.

Unele beneficii ale benzodiazepinelor sunt că sunt eficiente în ameliorarea anxietății și își fac efectul mai repede decât medicamentele antidepresive prescrise adesea pentru anxietate.

Unele dezavantaje ale benzodiazepinelor sunt faptul că oamenii pot dezvolta o toleranță la ele dacă sunt luate pe o perioadă lungă de timp și pot avea nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a obține același efect. Unii oameni pot deveni chiar dependenți de ele. Pentru a evita aceste probleme, medicii prescriu de obicei benzodiazepine pentru perioade scurte de timp, o practică care este utilă în special pentru adulții în vârstă, persoanele care au probleme de abuz de substanțe și persoanele care devin ușor dependente de medicamente.

Dacă oamenii încetează brusc să ia benzodiazepine, pot avea simptome de sevraj sau anxietatea lor poate reveni. Prin urmare, benzodiazepinele trebuie reduse lent. Atunci când dumneavoastră și medicul dumneavoastră ați decis că este timpul să întrerupeți medicația, medicul vă va ajuta să scădeți încet și în siguranță doza. P

entru utilizarea pe termen lung, benzodiazepinele sunt adesea considerate un tratament de linia a doua pentru anxietate (antidepresivele fiind considerate un tratament de primă linie), precum și un tratament „la nevoie” pentru orice reapariție anevoioasă a simptomelor.

Un alt tip de medicament împotriva anxietății este buspirona. Buspirona este un medicament non-benzodiazepină indicat în mod specific pentru tratamentul anxietății cronice, deși nu ajută pe toată lumea.

Antidepresivele

Antidepresivele sunt utilizate pentru a trata depresia, dar pot fi utile și pentru tratarea tulburărilor de anxietate. Acestea pot ajuta la îmbunătățirea modului în care creierul dumneavoastră utilizează anumite substanțe chimice care controlează starea de spirit sau stresul.

Este posibil să fie nevoie să încercați mai multe medicamente antidepresive diferite înainte de a-l găsi pe cel care vă ameliorează simptomele și are efecte secundare controlabile. Un medicament care v-a ajutat pe dumneavoastră sau pe un membru apropiat al familiei în trecut va fi adesea luat în considerare.

Antidepresivele pot avea nevoie de timp pentru a acționa, așa că este important să acordați o șansă medicamentului înainte de a ajunge la o concluzie cu privire la eficacitatea acestuia. Dacă începeți să luați antidepresive, nu încetați să le luați fără ajutorul unui medic.

Atunci când dumneavoastră și medicul dumneavoastră ați decis că este timpul să întrerupeți medicația, medicul vă va ajuta să scădeți încet și în siguranță doza. Oprirea bruscă a acestora poate provoca simptome de sevraj. Antidepresivele numite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) și inhibitori ai recaptării serotoninei-norepinefrinei (SNRI) sunt utilizate în mod obișnuit ca tratamente de primă linie pentru anxietate.

Tratamentele mai puțin utilizate – dar eficiente – pentru tulburările de anxietate sunt clase mai vechi de antidepresive, cum ar fi antidepresivele triciclice și inhibitorii monoaminoxidazei (IMAO).

[highlight color=”yellow”]În unele cazuri, copiii, adolescenții și adulții tineri sub 25 de ani pot prezenta o creștere a gândurilor sau comportamentelor suicidare atunci când iau medicamente antidepresive, în special în primele câteva săptămâni de la începerea tratamentului sau atunci când doza este modificată.[/highlight]

Din această cauză, pacienții de toate vârstele care iau antidepresive trebuie supravegheați îndeaproape, în special în primele săptămâni de tratament.

Beta-blocante

Deși beta-blocantele sunt cel mai adesea folosite pentru a trata hipertensiunea arterială, acestea pot fi folosite și pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor fizice ale anxietății, cum ar fi bătăile rapide ale inimii, tremuratul, tremurul și înroșirea. Aceste medicamente, atunci când sunt luate pentru o perioadă scurtă de timp, pot ajuta oamenii să țină sub control simptomele fizice.

De asemenea, ele pot fi utilizate „la nevoie” pentru a reduce anxietatea acută, inclusiv ca intervenție preventivă pentru unele forme previzibile de anxietate de performanță.

Alegerea medicației potrivite

Unele tipuri de medicamente pot funcționa mai bine pentru anumite tipuri specifice de tulburări de anxietate, astfel încât oamenii ar trebui să lucreze îndeaproape cu medicul lor pentru a identifica ce medicament este cel mai bun pentru ei.

Anumite substanțe, cum ar fi cofeina, unele medicamente fără prescripție medicală pentru răceală, droguri ilicite și suplimentele pe bază de plante pot agrava simptomele tulburărilor de anxietate sau pot interacționa cu medicamentele prescrise.

Pacienții ar trebui să discute cu medicul lor, astfel încât să poată afla ce substanțe sunt sigure și pe care trebuie să le evite. Alegerea medicației, a dozei de medicament și a planului de tratament potrivite trebuie să se facă sub îngrijirea unui expert și trebuie să se bazeze pe nevoile unei persoane și pe situația sa medicală. Este posibil ca medicul dumneavoastră să încerce mai multe medicamente înainte de a-l găsi pe cel potrivit. Dumneavoastră și medicul dumneavoastră ar trebui să discutați:

• Cât de bine funcționează sau ar putea funcționa medicamentele pentru a vă îmbunătăți simptomele
• Beneficiile și efectele secundare ale fiecărui medicament
• Riscul de efecte secundare grave pe baza istoricului dumneavoastră medical
• Probabilitatea ca medicamentele să necesite modificări ale stilului de viață
• Costurile fiecărui medicament
• Alte terapii alternative, medicamente, vitamine și suplimente pe care le luați și modul în care acestea vă pot afecta tratamentul; o combinație de medicamente și psihoterapie este cea mai bună abordare pentru multe persoane cu tulburări de anxietate
• Modul în care ar trebui întreruptă medicația (unele medicamente nu pot fi întrerupte brusc și trebuie reduse lent sub supravegherea unui medic).

Grupuri de sprijin

Unele persoane cu tulburări de anxietate ar putea beneficia dacă se alătură unui grup de auto-ajutorare sau de sprijin și își împărtășesc problemele și realizările cu alții.

Camerele de chat de pe internet ar putea fi, de asemenea, utile, dar orice sfat primit pe internet trebuie folosit cu prudență, deoarece cunoștințele de pe internet nu s-au văzut de obicei niciodată și ceea ce a ajutat o persoană nu este neapărat ceea ce este cel mai bine pentru alta.

Ar trebui să vă consultați întotdeauna medicul dumneavoastră înainte de a urma orice sfat de tratament găsit pe internet. Discuția cu un prieten de încredere sau cu un membru al clerului vă poate oferi, de asemenea, sprijin, dar nu este neapărat o alternativă suficientă la îngrijirea din partea unui medic sau a unui alt profesionist din domeniul sănătății.

Tehnici de gestionare a stresului

Tehnicile de gestionare a stresului și meditația pot ajuta persoanele cu tulburări de anxietate să se calmeze și pot spori efectele terapiei. Cercetările sugerează că exercițiile fizice aerobice pot ajuta unele persoane să își gestioneze anxietatea; cu toate acestea, exercițiile fizice nu ar trebui să înlocuiască îngrijirea standard și sunt necesare mai multe cercetări.

Cu toate acestea, este posibil sa iti fie greu sa identifici clinica potrivita. Nu oriunde, ci in cadrul unei clinici dedicate copiilor trebuie sa mergi daca vrei ca totul sa se desfasoare ca la carte, copilul sa fie diagnostica corect si tot acesta sa se simta bine in cadrul clinicii.

Cum stii ca trebuie sa iti duci copilul la oftalmolog?

In principiu orice moment este potrivit pentru a programa o vizita in cabinetul oftalmologului pediatru. Nu trebuie sa observi anumite comportamente suspecte legate de vederea copilului pentru a-ti confirma sau infirma temerile printr-un consult. Se recomanda de altfel controlul ochilor la anumite perioade de timp in cazul copiilor, pe parcursul dezvoltarii vederii lor. E mai bine sa mergi preventiv decat atunci cand o afectiune deja s-a instalat.

Totodata, neaparat este cazul sa faci o vizita specialistului atunci cand observi anumite simptome ale ochilor. Oboseala generala a acestora, roseata, senzatia de nisip in ochi, tendinta de a-i freca, sensibilitatea la lumina, clipitul excesiv, lacrimarea excesiva sunt numai cativa dintre indicatorii care ar trebui sa te trimita cu acesta direct la medicul oftalmolog.

De exemplu, tendinta de a apropia cartile si caietele de ochi atunci cand citeste, respectiv cand scrie, este semn ca are o vedere slaba. Daca distanta dintre ochi si caiet, carte este mai mica de 30 de cm, iata un semn ca poate avea nevoie de ochelari de vedere.

De asemenea, clipitul la contactul cu lumina poate indica afectiuni precum strabismul divergent, eroziuni corneene sau conjunctivita alergica. Da! Nu sunt situatii pe care ar trebui sa le tratezi cu indiferenta. Orice amanare poate avea efecte permanente asupra sanatatii vederii.

Este ideal sa mergi pentru un control doar in cadrul unei clinici specializata in ramura pediatrica, pentru a beneficia de precizia necesara vizavi de un diagnostic. Dispune aceasta de aparatura specializata, special conceputa pentru copii? Ca sa iti faci o idee despre cum ar trebui sa fie dotata clinica, iti recomand sa arunci o privire pe site-ul Kidoptik.ro, unde vei gasi toate informatiile de care ai nevoie pentru a te lamuri vizavi de acest subiect.

Iata deci ca vizita la specialistul oftalmolog trebuie sa devina o prioritate pentru orice parinte. Astfel, vei avea apoi linistea ca sanatatea ochilor copilului tau nu este in pericol.

Cum se face scabia?

Scabia (denumita popular si ”râie”) este o afecțiune a pielii cauzată de acarianul scabiei. Acesta sapă în stratul superior al pielii și depune ouă.

Acarienii scabiei se dezvoltă în urma unui contact prelungit de la persoană la persoană și, prin urmare, este cel mai probabil să se răspândească în locuri aglomerate, cum ar fi grădinițele, spitalele, școlile și căminele de bătrâni.

O infestare cu scabie înseamnă vești proaste pentru astfel de medii, deoarece acarienii pot supraviețui cu ușurință timp de câteva zile fără o gazdă. Acest lucru este cu totul diferit de multe alte tipuri de acarieni, cum ar fi păduchii sau gândacii de pat.

Contactul cu un obiect infestat (cum ar fi lenjeria de pat, prosoapele sau hainele) poate duce, de asemenea, la scabie la copii, dar nu este cel mai frecvent mod de transmitere.

Simptomele scabiei la copii

Scabia începe adesea ca o mâncărime insidioasă care se înrăutățește seara, urmată de o erupție cutanată roșie, asemănătoare cu coșurile, care poate apărea pe tot corpul. La copiii mici, scabia poate afecta fața și gâtul, în timp ce copiii mai mari și adulții sunt adesea scutiți de mâncărime în aceste zone.

Zonele cel mai frecvent afectate în cazul unei infecții cu scabie sunt mâinile (în special între degete), încheieturile mâinilor, abdomen, zona inghinală, picioarele și fesele. După scărpinarea erupției de scabie se pot dezvolta răni, ceea ce poate duce la infecție.

În cazul în care copilul dumneavoastră a fost infestat cu scabie, puteți observa o serie de umflături în linie dreaptă; acesta este un semn că artropodele au săpat în piele și este un semn distinctiv al scabiei atât la copii, cât și la adulți. Deoarece acarienii sunt adesea puțini la număr (doar 10-15 acarieni pe persoană), aceste vizuini pot fi dificil de găsit.

La început, însă, este posibil să nu observați niciun simptom. Acest lucru este valabil mai ales în cazul primei infecții cu scabie; dacă ați mai fost infectat înainte, simptomele pot apărea în câteva zile. Dar nu uitați că exista si purtatori asimptomatici.

Cum arată râia (galerie foto)?

Tratamentul scabiei

Nu există prea multe vești bune când vine vorba de scabie la copii. Și nici tratamentul pentru scabie nu este chiar o plimbare în parc. Cel mai bun mod de a trata scabia este, de obicei, un tratament cu 5% permetrina, prescris de un medic. Acesta se prezintă sub forma unei creme topice și poate fi folosit în siguranță la copiii cu vârsta de două luni și mai mult, precum și la femeile însărcinate.

Mai jos, am inclus instrucțiuni pas cu pas despre cum să tratezi scabia la copii folosind crema de permetrina. Totuși, asigurați-vă întotdeauna că citiți instrucțiunile producătorului și adresați-vă unui medic pentru orice întrebare.

1. Seara, înainte de culcare, dezbrăcați-vă copilul complet, inclusiv scutecul. Dați-le ceva care să le distragă atenția.
2. Aplicați abundent crema de la gât în jos. (Sugarii și copiii mici au adesea nevoie de tratament și pentru scalp și față). Asigură-te că atingi fiecare centimetru de piele, inclusiv între degete, la subsuori și în zona inghinală, în spatele genunchilor și chiar și la tălpile lor.
3. Lăsați loțiunea să se usuce timp de cel puțin 30 de minute. Îmbrăcați apoi copilul în pijamale care oferă acoperire completă pentru a evita ca acesta să frece loțiunea sau să o pună în gură (pentru copiii mai mici, pijamalele cu picioare funcționează bine în acest sens).
4. La primul lucru de dimineață, scoateți toate hainele copilului dumneavoastră, împreună cu orice fel de așternut (pături, plapume, animale de pluș etc.) și puneți totul într-un sac de gunoi. Închideți bine punga și depozitați-o lângă mașina de spălat timp de cel puțin 24 până la 48 de ore.
5. Faceți un duș cu apă foarte caldă copilului dumneavoastră pentru a indeparta complet loțiunea.
6. Spălați lucrurile copilului dvs. folosind cea mai mare temperatura posibilă în mașina de spălat, iar apoi folosiți setarea fierbinte în uscător. Dacă ceva nu poate fi spălat, trimiteți-l la curățătorie sau închideți-l într-o pungă de plastic pentru cel puțin o săptămână. Și aspirați toate covoarele și mobila tapițată în ziua în care începeți tratamentul. Acest pas este esențial și trebuie făcut temeinic pentru a preveni o nouă infestare.
7. Repetați procesul de curățare, după cum este necesar, și tratamentul cu permetrină o săptămână mai târziu, dacă medicul dumneavoastră îl recomandă.

Discutați cu medicul pediatru al copilului dumneavoastră pentru a determina cel mai bun tratament pentru a aduce o ameliorare rapidă a mizerabilei erupții de scabie. Și nu uitați că tratamentul împotriva scabiei este recomandat și pentru membrii familiei (contacti directi din gospodarie) persoanei infectate, precum și pentru orice persoană care a avut un contact apropiat cu aceasta.

Ce trebuie să faceți dacă copilul dumneavoastră este expus la scabie

Dacă aveți un copil mic la grădiniță sau la școală, s-ar putea ca într-o zi să primiți în ghiozdanul lor acel bilet temut care indică faptul că există un focar de scabie. Dacă primiți această veste, este esențial să acționați rapid.

Scabia este foarte contagioasă. Toți cei care au avut un contact apropiat cu focarul au nevoie de tratament. Oamenii nu trebuie să aibă semne și simptome de scabie pentru a avea acarieni pe piele – poate dura între două și șase săptămâni înainte de apariția simptomelor. Este prudent ca toată lumea să fie tratată.

S-a demonstrat că comportamentele sănătoase, cum ar fi mâncatul mai multor legume, somnul suficient și spălatul pe mâini în mod regulat, îmbunătățesc sistemul imunitar al copiilor. Iată șapte strategii pentru a stimula sistemul imunitar al copilului dumneavoastră.

Oferiți o varietate mai mare de produse proaspete. Alimente care cresc imunitatea la copii.

Carotenoidele bogate în vitamine se găsesc într-o gamă largă de fructe și legume, inclusiv morcovi, fasole verde, portocale și căpșuni. Globulele albe din sânge care luptă împotriva inflamației și interferonul, un anticorp care acoperă celulele și blochează virușii, pot fi crescute în organism de către fitonutrienți. Adulții care au o dietă bogată în fitonutrienți sunt mai puțin predispuși la apariția cancerului și a bolilor de inimă, potrivit cercetărilor. Țintiți cinci porții zilnice de fructe și legume pentru tânărul dumneavoastră.

Mențineți o oră de culcare regulată.

S-a demonstrat că celulele ucigașe naturale, armele sistemului imunitar împotriva microorganismelor și a celulelor canceroase, sunt reduse la persoanele care nu au un somn adecvat. Din cauza tuturor activităților, copiii din centrele de îngrijire a copiilor sunt deosebit de vulnerabili la privarea de somn.

De ce au nevoie copiii de atât de mult somn? Un sugar poate avea nevoie de până la 16 ore de somn în fiecare zi, în timp ce copiii mici au nevoie de 11-14 ore, iar preșcolarii au nevoie de 10-13 ore de somn pe zi. Se recomandă ca părinții să încerce să își culce copiii mai devreme dacă aceștia nu pot sau nu vor să tragă un pui de somn în timpul zilei.

Hrănește-ți copilul cu lapte matern.

Anticorpii și globulele albe din laptele matern oferă un impuls sistemului imunitar. Infecțiile urechilor, alergiile, diareea și pneumonia sunt lucruri care pot fi prevenite prin alăptarea corespunzătoare (SIDS). Studiile au arătat că aceasta poate, de asemenea, să îmbunătățească abilitățile cognitive ale bebelușului dumneavoastră și să îl protejeze de diabetul insulino-dependent, boala Crohn, colita și anumite forme de cancer mai târziu în viață. În primele zile după naștere, „prelaptele” galben subțire care provine de la sân este deosebit de bogat în anticorpi care luptă împotriva bolilor.

În primele șase luni de viață ale bebelușului, Academia Americană de Pediatrie recomandă ca mamele să alăpteze exclusiv la sân. Dacă nu vă puteți lua acest angajament, încercați să alăptați cel puțin în primele două-trei luni pentru a vă ajuta copilul să își mențină imunitatea pe care a primit-o în timp ce se afla încă în uter. (Cu toate acestea, hrănirea bebelușului cu lapte praf este perfect acceptabilă!)

Faceți o plimbare împreună, în familie.

S-a demonstrat că a face exerciții fizice în mod regulat crește cantitatea de celule ucigașe naturale la adulți. Fiți un model excelent pentru copiii dvs. dacă doriți ca aceștia să dezvolte o dragoste pentru exerciții fizice pe tot parcursul vieții. Este mai bine să deveniți activi împreună cu copiii dvs. decât să le spuneți doar să iasă afară și să se joace,”. Bicicleta, drumețiile, patinajul în linie, baschetul și tenisul sunt activități excelente pentru familie.

Preveniți transmiterea de germeni.

Pentru a fi clar, combaterea infecțiilor nu crește imunitatea în sine, dar este o metodă extraordinară de a scuti sistemul imunitar al copilului dumneavoastră de o presiune inutilă. Ar trebui să vă asigurați că copiii dvs. se spală pe mâini frecvent și temeinic cu săpun. Înainte și după fiecare masă, precum și după ce se joacă afară, ating animalele de companie, își suflă nasul, merg la baie și se întorc de la grădiniță, ar trebui să fiți foarte atenți la modul în care se îngrijesc.

Luați cu dvs. câteva șervețele de unică folosință atunci când sunteți în deplasare. Prosoapele de mâini și săpunul în forme și parfumuri atractive ar putea ajuta copiii să își facă obiceiul de a se spăla pe mâini acasă.

Dacă copilul dumneavoastră se îmbolnăvește, aruncați-i imediat periuța de dinți. Este imposibil ca un copil să se îmbolnăvească de două ori de aceeași gripă sau răceală, însă virusul se poate răspândi în familie sărind de la o periuță de dinți la alta.

Pe de altă parte, stafilococul sau o altă boală bacteriană poate face ca copilul dumneavoastră să se îmbolnăvească din nou cu aceiași germeni care l-au îmbolnăvit inițial. Aruncarea periuței de dinți a copilului dumneavoastră este o idee bună, deoarece vă protejează atât copilul, cât și întreaga familie.

Fumatul pasiv este un pericol pentru sănătate.

Indiferent dacă dumneavoastră sau soțul/soția dumneavoastră fumați, este timpul să renunțați. Fumul de țigară conține 7.000 de compuși periculoși, dintre care mulți pot provoca iritații sau chiar moartea celulelor din organism. De asemenea, sistemele naturale de detoxifiere ale copiilor sunt mai puțin dezvoltate, ceea ce îi face mai vulnerabili la efectele dăunătoare ale fumatului pasiv decât adulții.

Moartea subită a copilului, bronșita, infecțiile urechii și astmul pot fi cauzate de fumatul pasiv. Inteligența și dezvoltarea creierului pot fi, de asemenea, afectate ca urmare. Dacă nu vă puteți lăsa de fumat, puteți reduce considerabil riscurile pentru sănătatea copilului dumneavoastră prin simplul fapt că fumați în afara casei.

Nu puneți o presiune nejustificată asupra medicului pediatru și nu vă fie teamă să puneți întrebări.

Să insistați pentru o rețetă de antibiotice de la pediatrul copilului dumneavoastră dacă acesta este răcit, are gripă sau are dureri în gât nu este recomandat. Antibioticele tratează doar infecțiile cauzate de bacterii. „Dar cea mai mare parte a bolilor juvenile se datorează virusurilor (viroze).

Un studiu a constatat că mulți pediatri administrează antibiotice cu prudență, deoarece părinții cred în mod eronat că acestea nu vor provoca niciun rău. De fapt, acest lucru este posibil. O infecție de bază a urechii este mai dificil de tratat atunci când bacteriile care o infectează sunt rezistente la terapia obișnuită cu antibiotice, ceea ce a dus la o creștere a tulpinilor rezistente la antibiotice. Asigurați-vă că medicul pediatru al copilului dvs. nu prescrie un antibiotic doar pentru că are impresia că v-ar plăcea să o facă. Pentru părinți, „Credeți că este cu adevărat necesar?” este o întrebare importantă pe care trebuie să o pună copiilor lor.

Ce este delta 9 THC, delta 8 THC si ce diferente exista intre ele?

Delta 9 THC reprezinta substanta activa din canabis si cel mai cunoscut canabinoid. Aceasta substanta a suferit multiple cercetari asupra efectelor pozitive si negative, posibile beneficii medicale sau efecte adverse. Spre deosebire de forma populara a THC-ului, delta 8 THC prezinta o singura diferenta chimica in structura acesteia, legatura dubla este gasita in pozitia 8 comparativ cu pozitia 9.

Aceasta mica diferenta poate explica de ce efectele psihoactive sunt similare, dar este si motivul pentru care multe organizatii recomanda atentie sporita. Diferente minore in structura moleculei poate conduce la efecte neasteptate pe termen lung in interactiunea cu organismul uman, deoarece interactioneaza usor diferit cu corpul uman si posibil sa apara o cascada de efecte necunoscute.

Popularitatea acestei molecule a aparut dupa un surplus de CBD (canabidiol) pe piata, ceea ce a condus la scaderea pretului si mutarea atentiei spre noi produse, altfel spus profitul a mobilizat aparitia acestui nou trend. Fiind obtinut din canepa modificata genetic si selectionata, delta 8 THC-ul nu se gaseste sub aceeasi legislatie ca si canabisul sau THC-ul “clasic”.

Posibilele efecte benefice ale delta 8 THC-ului

Prinicipalele efecte benefice pentru care se foloseste canabisul si prin extensie delta 8 THC-ul, este efectul relaxant si anxiolitic cand este administrat in doze mici. Exista studii extensive asupra canabisului in relatie cu terapia oncologica, pacientii relatand o crestere marcata a starii de spirit si scadere a durerii si a varstaturilor in timpul chimioterapiei.

Delta 8 THC-ul poate avea un rol mai important in spitale comparativ cu alte substante canabinoide, daca va fi cercetat si aprobat pe viitor, mai ales pe sectiile de oncologie. Criza opioidelor are impact major asupra sanatatii globale dar si asupra economiei, asa ca sunt de interes major solutii la aceasta problema. Delta 8 THC-ul poate fi o alternativa in tratamentul durerilor, stresului sau anxietatii cronice sau poate fi folosit ca adjuvant in chimioterapie sau radioterapie pentru a creste confortul pacientului.

Efectele adverse si pericolele asociate

Principala problema legata de canabis si substantele derivate este variabilitatea efectelor dupa doza si individ. O persoana poate fi relaxata si fara anxietate la o doza de delta 8 THC iar la o doza mai mare, paradoxal, poate avea o criza de panica. Astfel, aceasta substanta este considerata a avea “efecte bifazice”.

Principalele efecte adverse observate sunt provocarea anxietatii, confuzie si letargie. Ocazional au fost observate scaderea frecventei inimii si a tensiunii arteriale, fiind asociate cu probleme in mentinerea echilibrului. Chiar daca exista studii extensive legate de canabinoizi, inca exista necunoscute si reticente in a cerceta subiectul, date de prejudecati sociale si culturale asupra substantelor psihoactive in general.

Totusi, pe langa efectele proprii ale moleculei, faptul ca produsele nu sunt sub supraveghere aduce cu sine riscul intoxicatiilor cu alte substante din cauza contaminarii intentionate sau accidentale. In intoxicatiile cu substante de pe piata neagra se adauga frecvent si manifestari ale toxicitatii cu plumb sau arsenic, cele doua fiind folosite des ca si inlocuitor pentru a “taia” produsul final.

Ce se afla in viitor pentru delta 8 THC?

Fiind o substanta care inca nu a fost reglementata sau cercetata, cel mai probabil va fi pusa repede sub aceleasi limite in care se afla si delta 9 THC-ul. Este foarte important de stiut ca efectele acestei substante sunt inca necunoscute pe termen lung si sunt necesare cercetari majore in centre specializate sub diferite conditii pentru a afla, in primul rand, profilul de siguranta.

Daca vor exista studii si se va determina siguranta, atunci sunt necesare reglementari pentru a asigura calitatea produselor si sanatatea consumatorilor, fiindca acestea pot fi amestecate cu substante foarte toxice. Astazi, jeleurile si prajiturile (brownies) cu delta 8 THC pot veni din surse credibile cum sunt companiile mari din aceasta industrie sau pot fi facute de catre comercializantii mici cum sunt diverse cafenele de la colt de strada.

De asemenea posibilitatea folosirii delta 8 THC-ului ca tratament in anxietate, depresie sau alte stari similare este promitatoare. Nu este limitat doar in afectiuni psihologice, efectul benefic la pacientii oncologici fiind explorat inca din 1995 pentru a reduce greata in cadrul chimioterapiei, avand potential similar cu delta 9 THC-ul si mai bun decat CBD-ul in aceasta sfera.

Surse si referinte

1. Cannabinoids in medicine: A review of their therapeutic potential. (n.d.). Journal of Ethnopharmacology, 105(1–2), 1–25. https://doi.org/10.1016/j.jep.2006.02.001
2. Kruger, & Kruger. (2022). Delta-8-THC: Delta-9-THC’s nicer younger sibling? Journal of Cannabis Research, 4(1), 1–8. https://doi.org/10.1186/s42238-021-00115-8
3. Mental health. (n.d.). WebMD. Retrieved March 8, 2022, from https://www.webmd.com/mental-health/addiction/what-is-delta-8
4. NCI drug dictionary. (n.d.). National Cancer Institute. Retrieved March 8, 2022, from https://www.cancer.gov/publications/dictionaries/cancer-drug/def/delta-8-tetrahydrocannabinol
5. Rettner, R. (2021, September 14). Delta-8 marijuana products can be dangerous, health officials warn. Live Science. https://www.livescience.com/delta-8-thc-dangers-cdc-fda.html
6. Rice, A. (2022, February 11). Delta-8 THC: Is it legal and can it treat mental health conditions? Psych Central. https://psychcentral.com/health/all-about-delta-8-thc?c=1039524039449#recap
7. Study: Users say delta-8-THC is delta-9’s ‘nicer younger sibling.’ (n.d.). University at Buffalo. Retrieved March 8, 2022, from https://www.buffalo.edu/news/releases/2022/01/009.html
8. Sullivan, K. (2021, June 28). Delta-8 THC is legal in many states, but some want to ban it. NBC News. https://www.nbcnews.com/health/health-news/delta-8-thc-legal-many-states-some-want-ban-it-n1272270
9. What is delta-8? (2022, January 14). Healthline. https://www.healthline.com/health/delta-8
10. (N.d.). Chemical&Engineering News. Retrieved March 8, 2022, from https://cen.acs.org/biological-chemistry/natural-products/Delta-8-THC-craze-concerns/99/i31

O dietă sănătoasă este bogată în nutrienți și conține proporțiile corecte de vitamine, carbohidrați, proteine și alte substanțe benefice de care câinii au nevoie.  Cu toate acestea, nu există o rețetă pentru toți câinii, la fel ca în cazul oamenilor, fiecare organism are nevoi diferite și preferă lucruri diferite.

Deoarece noi, în calitate de proprietari, suntem responsabili pentru hrana animalelor noastre de companie, avem la fel de multă responsabilitate față de ei ca și cum am alege pentru noi înșine.

Deși câinii vor mânca aproape orice le iese în cale, acest lucru nu echivalează cu un aport sănătos de nutrienți. Fiecare hrană pentru câini are o compoziție și o valoare nutritivă diferită, astfel încât calitatea hranei variază foarte mult.

Ce hrană pentru câini ar trebui să alegeți?

Asigurați-vă că alegeți o hrană pentru câini de înaltă calitate, bogată în carne, vitamine și antioxidanți. Acest lucru va contribui la dezvoltarea sănătoasă a acestora, lucru pe care orice proprietar se străduiește să îl obțină.

Încercați să cumpărați hrană completă și citiți întotdeauna informațiile privind ingredientele de pe ambalaj.

Amestecați sau alternați hrana uscată și cea umedă ori de câte ori este posibil, astfel încât câinele dvs. să nu se plictisească de aceeași hrană, iar acest lucru este bun pentru organismul său.

Porția și ora meselor

În calitate de proprietari, avem o mare responsabilitate de a ne hrăni corect animalele de companie. Calitatea hranei pe care le-o oferim este un factor important pentru o nutriție adecvată, dar la fel de importante sunt și momentul și porțiile.

Știm că este dificil de a rezista unui câine pofticios și cu ochi mari care stă la marginea mesei, dar supraalimentarea poate duce la probleme grave de sănătate. Câinii nu sunt întotdeauna capabili să separe clar linia dintre foame și sațietate, ei sunt capabili să consume aproape orice cantitate.

În cazuri grave, supraalimentarea poate crește riscul de tulburări de stomac, așa că respectați cantitatea recomandată de medicul veterinar și cea de pe ambalajul hranei pentru câini!

Asigurați-vă că vă hrăniți câinele cu înțelepciune și, de preferință, nu înainte de o plimbare sau de o sesiune de joacă mai lungă!

Hrană specială pentru câini

Câinii, în special cei de lucru, au cerințe dietetice speciale datorită aptitudinii lor fizice.

Pentru a ajuta la menținerea rezistenței și pentru a asigura recuperarea adecvată a oaselor și a mușchilor, hrana completă Julius K-9 vă pot ajuta. Aceasta conține mulți dintre nutrienții necesari pentru dezvoltarea sănătoasă a unui câine de talie medie sau mare.

O gamă largă de hrană de înaltă calitate este disponibilă și pentru câinii sensibili la gluten sau hipoalergenici care necesită o dietă specială.

Asigurați-i câinelui dvs. o alimentație sănătoasă și o dezvoltare corectă cu hrana pentru câini din magazinul online Petissimo!

Cаtеvа mеtоdе ре саrе оrісіnе lе роаtе арlіса uѕоr ѕі rаріd асаѕа, dаса еѕtе ѕіgur са tосmаі а dаt реѕtе рlоѕnіtе ѕаu mаі bіnе zіѕ са tосmаі а ајunѕ lа еl. In tоаtе сеlеlаltе саzurі, nu ріеrdеtі tіmрul, dаr nu еzіtаtі ѕa ѕоlісіtаtі ѕfаtul unuіа dіntrе ѕресіаlіstіі PestControl-Bucuresti

Sі іаta ороrtunіtatіle dе а соntrоlа рlоsnіtеlе dе раt асаѕa daca nu vrei sa apelezi la servicii de dezinsectie plosnite.

Raсіrе sі сhіаr соngеlаrе – Сand tеmреrаturа ѕсаdе ѕub +10 grаdе, dеzvоltаrеа sі rерrоduсеrеа рlоsnіtеlоr ѕе орrеstе, іаr dасa tеmреrаturа ramanе ѕub -15 grаdе tіmр dе арrохіmаtіv 6 ѕaрtamanі, vа uсіdе tоаtе рlоsnіtеlе аdultе. Рrіn urmаrе, dасa tосmаі аtі dаt реѕtе асеѕtе іnѕесtе саrе musсa, рutеtі ѕa va рunеtі hаіnеlе lа соngеlаtоr ѕаu lа frіgіdеr ѕаu ѕa lе ѕсоаtеtі ре tеrаѕa (dасa еѕtе іаrna) реntru а va орrі maсаr sі а inсеtіnі dеzvоltаrеа lоr in tіmр се ѕunі. реntru dіѕtrugatоrі.реntru а-і ехtеrmіnа соmрlеt dіn саѕа tа.

Ѕрalаtі hаіnеlе sі рaturіlе intr-о mаsіna dе ѕрalаt сu арa fierbinte – О аlta орtіunе саrе ѕіgur lе vа dіѕtrugе еѕtе ѕa ѕрalаtі hаіnеlе іnfеѕtаtе dе рlоsnіtе lа о tеmреrаtura dе сеl рutіn 60 dе grаdе tіmр dе сеl рutіn 30 dе mіnutе. Асеаѕta сaldura uсіdе аtat рlоsnіtеlе аdultе, сat sі оualе lоr. Dе аѕеmеnеа, рutеtі trаtа hаіnеlе сu un араrаt dе сuratаt сu аbur сu о tеmреrаtura dе реѕtе 70 dе grаdе – сu сat tеmреrаturа еѕtе mаі mаrе sі сu сat trаtаmеntul еѕtе mаі lung, сu аtat mаі rереdе sі mаі mаѕіv mоr іnѕесtеlе.

Маsіna dе сuratаt сu аbur imроtrіvа рlоsnіtеlоr dе раt -Рutеtі fоlоѕі sі un араrаt dе сuratаt сu аbur реntru а luрtа imроtrіvа асеѕtоr іnѕесtе taratоаrе, dаr аr аvеа еfесt dоаr dасa еѕtе fоlоѕіt lа tеmреrаturі реѕtе 70 dе grаdе. Рulvеrіzаrеа imроtrіvа рlоsnіtеlоr dе раt сu аbur аrе un еfесt ре tеrmеn ѕсurt, dаr nu аѕсundе rіѕсurіlе.

Маі multе mеtоdе sі mіјlоасе реntru а exterminarea рlоsnіtеlоr dе раt, dаr асum fara tеmреrаtura rіdісаta ѕаu ѕсazuta

Inalbіtоr imроtrіvа рlоsnіtеlоr – rеzultаtе sі mеtоda dе utіlіzаrе – Рulvеrіzаrеа imроtrіvа рlоsnіtеlоr dе раt асаѕa ѕе роаtе fасе sі сu inalbіtоr, ѕаu ѕрalаrеа rufеlоr sі рaturіlе сu inalbіtоr. Асеаѕtа еѕtе о mеtоda buna dе dеzіnsectie plosnite, dаr trеbuіе аvut in vеdеrе сa inalbіtоrul nu еѕtе intоtdеаunа арlісаbіl (nu еѕtе dе dоrіt ѕa il fоlоѕіtі реntru trаtаrеа tеѕuturіlоr соlоrаtе) sі еѕtе fоаrtе tохіс. Реntru tоаtе mеtоdеlе dе uсіdеrе а рlоsnіtеlоr саrе рrеzіnta rіѕсurі реntru ѕanatаtеа umаna, va rесоmаndam ѕa utіlіzаtі ѕеrvісііlе nоаѕtrе DDD, in baza unui contract DDD, іаr dасa ѕuntеtі о persoana privata рrіvаta aveti optiunea орtіunеа dе а рulvеrіzа imроtrіvа рlоsnіtеlоr fаrа іnсhеіеrеа unui contract DDD. Соntrасtеlе DDD ѕunt inѕa оblіgаtоrіі реntru fасіlіtatіlе рublісе, рrесum hоtеlurі, rеѕtаurаntе, gradіnіtе, аеrороrturі еtс.

Concluzie

In соnсluzіе, рutеm аdaugа сa luрtа imроtrіvа рlоsnіtеlоr dе раt еѕtе unа dіntrе сеlе mаі dіfісіlе in соmраrаtіе сu аltе іnѕесtе taratоаrе. Сhіаr mаі grеu dесat gandасіі. Моtіvul рrіnсіраl еѕtе сa рlоsnіtеlе dе раt ѕunt рrіntrе сеlе mаі putin vizibile insecte sі ехіѕtеntа lоr еѕtе intеlеаѕa dоаr аtunсі сand рорulаtіа lоr а сrеѕсut еnоrm sі аu dеzvоltаt dеја rеzіѕtеnta lа multе dіntrе bіосіdеlе fоlоѕіtе in Romania. Іndіfеrеnt in се соmраnіе саrе оfеra ѕеrvісіі DDD vеtі аvеа inсrеdеrе, асоrdаtі аtеntіе fарtuluі сa асtіvіtаtеа ѕа еѕtе lеgаta sі dе соntrасtе DDD si referintele pe care acestia le au. Асеѕt luсru va vа аѕіgurа сa nu vеtі fі insеlаt sі сa соmраnіа isі іа in ѕеrіоѕ rеѕроnѕаbіlіtаtеа реntru ѕаrсіnіlе ѕаlе sі сa еѕtе autorizata PMB sі lа DSP.

Pentru rezultate exceptionale de dezinsectie impotriva plosnitelor poti apela cu incredere la specialistii in dezinsectie plosnite: Dezinsectie, Deratizare si Dezinfectie SRL ( Servicii de deratizare ) Adresă: Strada Vigoniei 6, București 040341 – Telefon: 0765 444 422

Cum ajungi la ei, foarte simplu:

Există o perioadă binedeterminată în care e recomandat să îți duci copilul la clinică pentru un control pentru a fi identificate posibile anomalii. Diagnosticarea și tratarea lor este esențială, altfel copiii putând rămâne cu sechele ireversibile. Este vorba de vârsta de 3 ani când vederea lor este în jumătate cât a unui adult, 5 ani când este 2/3 din cea a unui adult și până la 10-12 ani când dezvoltă vederea unui adult sănătos.

Așadar, când este momentul potrivit pentru a programa o vizită la oftalmolog?

Pentru că micuții nu pot să își spună durerile, părinții sunt cei care trebuie să fie atenți la astfel de aspecte. Fie că suspectează doar, fie că sunt convinși de prezența unor probleme de vedere, aceștia trebuie să opteze pentru un consult de specialitate pentru a elimina îndoielile. 

În cadrul unei clinici precum Kidoptik din București, micuții vor beneficia de servicii specializate și de primul examen oftalmologic. O diagnosticare corectă, urmată de un tratament adecvat sunt cruciale la o vârstă fragedă pentru sănătatea ochilor ca adolescent  și adult. 

Există și situații când problemele cu ochii sunt destul de evidente. În urma unui control amănunțit sunt frecvent identificate la copii afecțiuni precum nistagmus, glaucom infantil, cataractă infantilă, secreții sau lăcrimare în exces, strabismul. 

Părinții își dau seama că ceva nu este în regulă după semne precum: ochii roșii, tendința de a apropia cărțile și caietele de ochi, de a privi foarte de aproape la TV, dureri de cap la citit sau când stă la calculator, frecarea frecventă a ochilor, o cădere a pleoapei superioare, etc. 

Spre exemplu, strabismul este o boală ocupară a copilăriei destul de frecventă. Aceasta este vizilă mai ales estetic. Strabismul este de mai multe feluri: esotropia, strabismul vertical. Netratat, poate duce la ochiul leneș sau ambliopie în termeni de specialitate, afecțiuni care nu mai poate fi reversată după vârsta de 7 ani. 

Bineînțeles este numai un exemplu de afecțiuni cu care copiii se pot confrunta și un motiv bine întemeiat pentru a programa o vizită în cabinetul oftalmologic pentru copii. La Kidoptik astfel de sesiuni sunt o plăcere pentru că este un cabinet special amenajat pentru a-i încuraja pe cei mici să colaboreze. Află mai multe despre astfel de servicii, dar și alte motive pentru care ar trebui să programezi o vizită la oftalmologie pentru copilul tău pe kidoptik.ro. 

In acest moment, la nivel mondial, exista peste 200 de firme producatoare de implanturi dentare, insa foarte putine dintre acestea au facut publice si rezultatele cercetarilor care sa demonstreze calitatea implanturilor pe care le produc. Din acest motiv, multi medici implantologi prefera sa colaboreze cu anumiti producatori care le pun la dispozitie mai multe informatii despre implanturi dentare, cu care au colaborat in trecut si pe baza acelor experiente si a ratei de succes a implanturilor va pot face o recomandare care s-ar putea sa nu fie cea mai ieftina varianta, insa sa fie o varianta potrivita pentru cazul pacientului.

Este foarte important sa discuti cu medicul specialist optiunile pe care le ai in cazul tau. Initial vom fi tentati sa alegem o varianta care presupune costuri mai mici, ceea ce in majoritatea cazurilor va duce la o reinterventie. Realizata la scurt timp dupa primul tratament, reinterventia poate implica proceduri complicate si costisitoare, respectiv de 3-4 ori mai costisitoare decat o varianta initiala cu un pret usor mai ridicat insa o calitate superioara.

Prin urmare, care sunt factorii care influenteaza costul implantului dentar si ce trebuie sa stii pentru a alege cea mai buna varianta pentru tine in functie de bugetul de care dispui si asteptarile tale?

Factorii principali care influenteaza costurile implanturilor dentare sunt:

• Analiza completa a cazului.
• Analiza asteptarilor pacientului: analiza situatiei clinice (dispozitia zonei edentate care urmeaza sa fie protezata cu implant dentar).
• Analiza computer tomograf care ne va da informatii asupra volumului osos si a densitatii osoase.
• Relationarea interdisciplinara medic implantolog, chirurg, anestezist, protetician.
• Anestezie locala si generala.
• Interventia chirurgicala.
• Implantul dentar ca dispozitiv medical.
• Logistica de cabinet in care sunt incluse: sterilizarea riguroasa, aparatura specifica, etc.
• Experienta si pregatirea profesionala a medicilor.

Toti factorii de mai sus influenteaza costul implantului dentar, acesta putand varia de la 500 la 1500 de euro. La acest cost, dupa perioada de osteointegrare, odata cu protezarea se va adauga:

• Costul bontului protetic care, in functie de alegerea facuta (de titan, de zirconiu, drept, angulat, cu prag sau de diverse dimensiuni), poate varia intre 100 si 300 de euro.
• Costul coroanei proteice care, in functie de materialul ales, poate varia intre 150 si 300 de euro.

Daca aveti intrebari legate de criteriile mai sus mentionate, legate de pret sau de beneficiile acestei solutii, sau pur si simplu doriti mai multe detalii inainte de a lua o decizie, recomandarea noastra este sa consultati un medic specilist de la clinica stomatologica Dental Hospital Romania:

Website: www.dentalro.ro
Email: info@dentalro.ro
Adresa: Str. Racari nr. 5, sector 3, Bucuresti
Telefoane: 0733.045.855 si 0721.021.855

Sprancenele tale vor arata minunat, iar tu vei fi mandra de rezultatele pe care le-ai obtinut, dar si de alegerea facuta! Fiecare femeie ar trebui sa aiba foarte multa incredere in propria persoana, dar si sa constientizeze faptul ca produsele de calitate isi merita banii din toate punctele de vedere. In momentul in care alegi sa te orientezi catre o vopsea henna calitativa si la un pret excelent, vei intelege ca asteptarea s-a meritat!

Iar daca intampini neclaritati si doresti sa stii mai multe informatii cu privire la o vopsea henna pe care ai gasit-o disponibila in mediul online, nu ezita sa suni la numarul de telefon afisat. In acest fel vei obtine toate informatiile necesare, informatii care te vor ajuta sa iei o decizie rapida si sa nu fii nevoita sa astepti prea mult timp.

Ai mare grija de aspectul tau fizic! Atunci cand investesti in propriul tau aspect, increderea in propria ta persoana va fi mult mai mare decat crezi. De aceea, inainte de a alege, nu uita sa mizezi pe calitate si sa lasi temerile deoparte.

Alege o vopsea henna calitativa iar sprancenele tale vor arata minunat! Imagineaza-ti numai cat de bine te vei simti atunci cand te vei privi in oglinda si vei vedea rezultatul deosebit. De ce sa pierzi timp in oglinda in fiecare dimineata, cand poti opta pentru o vopsea henna care sa iti asigure un look perfect?

Atentie la detalii! Nu comanda niciodata un produs daca nu esti sigur de calitate. De ce sa te grabesti, cand poti analiza situatia cu multa atentie? Aceasta este cea mai buna optiune pentru toate femeile care vor sa achizitioneze o vopsea henna in viitorul apropiat. Iar atunci cand gasesti un magazin online care sa iti puna la dispozitie o vopsea henna calitativa, nu uita sa mai adaugi in cos produsele de care ai atat de multa nevoie. Fiecare femeie ar trebui sa inteleaga importanta ingrijirii personale, indiferent de varsta pe care o are!

Asadar, daca vrei sa obtii rezultate perfecte si sa salvezi timp, cel mai bine ar fi sa achizitionezi un produs ca acesta care isi merita banii!

Indiferent dacă achiziționezi un cărucior pentru prima dată sau dacă ai mai făcut-o înainte, merită să îți extinzi aria de cunoștințe. Piață se schimbă, la fel cum industria de accesorii pentru copii evoluează constant pe măsură ce sunt introduse noi produse și îmbunătățiri. De aceea, e important să știi ce să ai în vedere atunci când cumperi un cărucior.

Ce trebuie să ai în vedere atunci când cumperi un cărucior pentru copilul tău?

Să începem cu câteva aspecte cruciale cărora ar trebui să le acorzi importanță când alegi căruciorul pentru bebelușul tău.

• Roțile – roțile mari, umplute cu aer sunt cele mai bune pentru plimbări lungi și teren accidentat, în timp ce rotile mai mici sunt mai potrivite pentru utilizarea în oraș și pentru activitățile de zi cu zi. De asemenea, roțile din față pivotante oferă o mai bună manevrabilitate căruciorului, iar sistemul de blocare al roților îl fac mai stabil.
• Amortizarea –  datorită sistemului bun de amortizare și suspensie, copilul tău nu vă fi expus niciunui fel de șoc în timpul plimbării. Amortizarea e un lucru vital, deoarece sugarii au coloana vertebrală foarte delicată, și nu au control asupra gâtului și capului în primele câteva luni de viață.
• Cadrul căruciorului – atâta timp cât cadrul este greu, întregul cărucior va fi voluminos, de aceea e important să cauți un cadru mai ușor. Desigur, cadrul trebuie să fie puternic și durabil în același timp.
• Frânele – de principiu, frânele ar trebui să blocheze simultan ambele roți din spate. Când roțile sunt blocate, căruciorul trebuie să fie imobil.
• Copertina – ar trebui să se plieze cu ușurință, și totodată să fie prevăzută cu ventilație excelentă pentru zilele toride. Copertina ar trebui să fie suficient de mare pentru a-ți proteja copilul de soare și vânt, dar și pentru a-i oferi îndeajuns de mult spațiu.
• Ghidonul reglabil – face împingerea căruciorului mai confortabilă pentru părinții de diferite înălțimi.
• Scaunul reversibil –  îți oferă posibilitatea de a schimba orientarea scaunului, cu fața sau cu spatele. E o caracteristică foarte utilă atât pentru părinți, cât și pentru cel mic, deoarece de multe ori părinții preferă să se uite la bebeluș în timpul mersului, iar un copil curios preferă să fie orientat cu fața spre lumea înconjurătoare pentru a putea observa împrejurimile.
• Coșul de depozitare de sub scaun – e foarte la îndemână, nu doar pentru mămici. Coșul de depozitare este util deoarece de cele mai multe ori faci cumpărăturile alături de copil. Agățarea unei pungi grele pe ghidon poate reduce semnificativ stabilitatea căruciorului, crescând astfel riscul de răsturnare. Prin urmare, coșul spațios este un must-have.
• Husa detașabilă – îți vei dori o husă care poate fi cu ușurință îndepărtată de pe cadru pentru a putea fi curățată rapid, care să aibă o țesătură ușor de șters și care să nu intre la apă sau să se decoloreze.

Acum ai câteva caracteristici de bază pe care să le iei în considerare, indiferent de tipul căruciorului pe care intenționezi să îl cumperi – fie că e primul sau al treilea pe care îl achiziționezi, fie că e destinat unui nou-născut, copil sau unor gemeni/tripleți.

Tipuri de cărucioare

Cărucioarele pot fi împărțite în mai multe categorii. Cele mai populare dintre acestea sunt:

• Cărucioarele clasice
• Cărucioarele multifuncționale 3 în 1 și 2 în 1
• Cărucioarele sport

Ce fel de cărucior alegi depinde în mare măsură de durata de timp în care îl vei folosi. Atunci când te pregătești pentru nașterea micuțului, cel mai bine e să alegi un carucior 3in1 de pe JustMareva.ro dacă dorești un sistem complet de călătorie (scoică auto și în unele cazuri adaptor pentru aceasta, landou și cărucior propriu-zis) sau unul 2in1 care poate fi transformat în landou, din același magazin cu articole pentru copii si bebelusi.

Sursa imagini: https://justmareva.ro/magazin/carucior-3-piese-landou-parte-sport-scoica-accesorii-2-saltelute-roz/

Când iei în considerare modelele 3 în 1, reține că scaunul auto inclus poate fi atașat cu ușurință la cadrul căruciorului, folosind adaptoarele incluse în set. Astfel, când copilul tău adoarme în mașină și vrei să mergi la cumpărături, nu va mai fi nevoie să îl trezești. Această soluție este extrem de convenabilă, în special pentru părinții care fac frecvent călătorii cu mașina.

Cărucioarele sport sunt echipate cu un scaun și sunt potrivite pentru copiii care pot sta în șezut (cei care depășesc vârsta de 6 luni). Sunt ideale pentru părinții care au nevoie de un cărucior de dimensiuni mai mici, mobil și manevrabil.

1. Sperăm că până acum am reușit să îndepărtăm orice urmă de îndoială cu privire la achiziționarea căruciorului. Nu uita să te asiguri că acesta se potrivește nu numai bebelușului, ci și nevoilor tale, astfel încât să cumperi un produs de care te vei bucura ani de zile. Acest lucru te va scuti de nevoia de a cumpăra un alt cărucior, ceea ce desigur implică costuri suplimentare.

Incontinența este mai des întâlnită în cazul femeilor. Studiile arată că un procent de 30% dintre persoanele de sex feminin cu vârste cuprinse între 30 și 60 de ani sunt afectate la nivel mondial, comparativ cu 1,5%, cât este procentul de bărbați care suferă de această afecțiune.

Pentru tratamentul persoanelor cu incontinență urinară se recomandă variante neinvazive sau invazive în funcție de gravitatea simptomelor. Pentru cei care sunt însă în vârstă sau imobilizați la pat, se recomandă utilizarea de scutece adulti profesionale accesibile pe care le poți achiziționa din magazinul de tehnica medicala E-motion. Continuă să citești pentru a afla mai multe despre această afecțiune și despre cum se îngrijește corect un astfel de bolnav.

Cauzele incontinenței urinare

Există multe situații care pot produce slăbirea mușchilor responsabili pentru susținerea vezicii și controlul fluxului urinar. Datele arată că cele mai afectate sunt femeile care nasc pe cale naturală, deoarece sarcina și nașterea slăbesc planșeul pelvian și afectează nervii pelvieni. Așadar, pierderile de urină se pot declanșa imediat, sau după o perioadă îndelungată de timp, în perioada postmenopauzei.

O altă variantă o reprezintă afecțiunile în zona centurii pelviene, intervențiile chirurgicale precum și greutatea în exces și afecțiunile respiratorii. În esență, incontinența urinară involuntară se observă mai ales în urma efortului fizic precum urcarea treptelor sau ridicarea unor greutăți. De asemenea, pot apărea pierderi involuntare și ca rezultat al strănutului, tusei, sau a râsului cu poftă. Incontinența nu este o boală, ci un semn al unei afecțiuni a vezicii urinare.

Diagnosticare și tratament

Diagnosticarea acestei afecțiuni se face cu ajutorul medicului specialist, care va recomanda efectuarea unor analize specifice. În acest fel se poate determina natura incontinenței, deoarece ea poate fi declanșată de o multitudine de factori. Se recomandă de asemenea o ecografie pelviană pentru a determina gradul de afectare a vezicii urinare.

Din păcate, incontinența urinară nu poate fi prevenită, ci doar tratată odată cu apariția primelor simptome. Tratamentul este recomandat în funcție de gradul de afectare a vezicii și a organelor asociate.

Ce facem totuși în cazul în care trebuie să avem grijă de o persoană care suferă de incontinență urinară și este în vârstă, imobilizată la pat sau cu deficiență motrică? Atunci se pune un tratament specific, care trebuie urmat cu exactitate de către îngrijitor.

Îngrijirea unui bolnav cu incontinență urinară

Dacă este pentru prima oară când ai grijă de o persoană cu o astfel de afecțiune, ar fi bine să știi că majoritatea medicilor și îngrijitorilor recomandă scutece pentru adulți și aleze igienice. Deși elementele absorbante sunt mai mult o soluție pentru eficientizarea și evitarea unor situații dificile, decât pentru tratarea afecțiunii, acestea sunt absolut necesare, mai ales dacă bolnavul este imobilizat la pat.

Atunci când alegi un brand de scutece pentru adulți, este bine să ții cont de câteva criterii importante precum absorbanța, stilul de prindere și materialul. De asemenea, accesează site-ul distribuitorului pentru a găsi tabelul de mărimi, care te învață și cum să iei măsurătorile corecte.

Nu uita că acestea trebuie schimbate la perioade de timp regulate. În cazul în care nu ești sigură, înainte să achiziționezi poți întreba distribuitorul dacă dispune de monstre. În așa fel, poți verifica mărimea și eficacitatea produsului înainte de a cumpăra o cantitate mai mare.

Surse imagini: https://www.elitecme.com https://e-motion.ro/

Celuloza, perfectă pentru reizolări

Dacă ai izolat podul sau mansarda ta cu vată minerală, iar rezultatele nu te mulțumesc… echipele de constructori pot îndepărta vata iar în locul ei se va pompa izolație cu celuloză.  Se va îmbunătăți astfel semnificativ confortul casei, atât în sezonul cald cât și în lunile reci ale anului.

Izolez termic pentru prima dată casa – aleg celuloza, vata minerala sau cea bazaltică?

Fără a intra în prea multe detalii tehnice, iată de ce tot mai mulți specialiști recomandă prima opțiune – celuloza:

– Se aplică automat, prin pompare mecanică uscată

– Nu rezultă rosturi și nu apar pierderi de material

– Împiedică formarea punților termice: pomparea garantează umplerea oricăror spații, orificii sau fisuri, altfel imposibil de izolat cu vata minerală

– Oferă izolație termică de top: 0.038 W/mK față de 0,044 W/mK la vată

– Rezistență la foc clasa B – S1; d0 – oprește flăcările mult mai bine decât vata minerală

– Mucegai și sporuri (ciuperci) ținute la distanță – prin tratarea celulozei cu săruri de bor acestea sunt distruse

– Sărurile de bor din componența materialului sunt de patru ori mai sănătoase chiar decât sarea de bucătărie (nu sunt nocive pentru organismul uman)

– Izolație fonică de patru ori mai bună decât a vatei

– Izolația pe timp de vară de trei  ori mai performantă decât a vatei (capacitate înaltă de înmagazinare termică)

– Nu este iritantă pentru oameni

– Nu conține formaldehidă sau alți compuși chimici periculoși

– Izolarea se execută într-un timp scurt: o mansardă se izolează într-o singură zi, curat, fără deșeuri, fără pierderi de material

– În 4-5 ani se recuperează întreaga investiție

Pentru consultanță gratuită, chiar la domiciliu, contactați acum specialiștii Izolații Naturale și obțineți mai multe detalii legate de izolarea cu celuloză.

Deși pot oferi avantaje excelente, cum ar fi prețuri incredibil de mici, farmaciile veterinare online (din tara sau de peste granite) care nu au intrat in legitimitate pot pune sănătatea animalului tau în pericol prin distribuirea de medicamente contrafăcute care conțin ingrediente dăunătoare, ce pot provoca efecte secundare periculoase sau pur și simplu conțin prea mult sau prea puțin din ingredientul activ necesar pentru tratarea starii de care sufera animalului de companie.

Mai mult decat atat, aceste magazine veterinare pot stoca medicamentele în mod necorespunzător, ceea ce poate face ca un medicament fabricat corespunzător să devină ineficient în tratarea afecțiunii pe care a fost intenționat să o vindece sau să o controleze. Deci, cum cumpărați în siguranță medicamente online și evitați să puneți în pericol sănătatea animalului de companie prin produse neaprobate sau contrafăcute? Am adunat aici câteva sfaturi rapide:

• Asigura-te ca farmacia veterinara online de unde comanzi are sediul in Romania

Este bine sa ii verifici adresa (sa fie clara, sa aiba si datele firmei), sa stii ca poti obtine consultanta online/telefonica necesara si sa ai garantia ca se supune normele/regulilor din tara noastra.

• Oferte prea greu de crezut? Verifica mai atent

Daca este vorba de o afacere credibila, nu ai de ce sa te ingrijorezi. Atunci ai de-a face cu marfa de calitate, autentica si mai ales “sigura” pentru cainele ori pisica ta. Daca preturile par mult prea mici, urmareste si imaginea respectivei farmacii in mediul online, pe social media, vezi daca are recenzii etc.

• Vorbiti cu veterinarul

Sa nu vă diagnosticați niciodată animalul, mai ales cu doctor …”Google”! Chiar dacă știți fără îndoială care este problema, este totusi bine să vă consultați cu medicul, deoarece acesta ar putea să vă recomande o formă alternativă de tratament sau să vă ofere motive pentru care anumite medicamente nu sunt cele mai bune pentru cainele/ pisica detinuta.

• Documenteaza-te legat de pericolele medicamentelor falsificate

Acestea pot sa contina ingrediente de calitate slaba, ori in doze incorecte; sa fie etichetate gresit (privind sursa sau identitatea lor); sa aiba ambalaje false, ingrediente gresite etc. Astfel, ele nu vor functiona sau pot fi chiar daunatoare – boala ramane netratata sau se inrautateste, apar efecte secundare, apar interactiuni periculoase cu alte medicamente administrate in acest timp.

Spor la cumparaturi si multa sanatate!

Spre deosebire de o florarie din cartier, floraria online iti livreaza florile direct la usa. Nu este nevoie sa pierzi timp in trafic, sau sa iesi mai devreme de la munca pentru a putea ajunge la timp la florarie pentru a cumpara un buchet de flori. Poti face comanda direct de la birou sau oriunde te-ai afla si sa o trimiti direct la adresa persoanei pe care vrei sa o surprinzi.

Alege buchete de flori superbe pentru o prietena

Atunci cand vrei sa ii oferi ceva unei prietene, fie ca este ziua ei de nastere, sau vrei sa o surprinzi placut intr-o zi obisnuita, trebuie sa alegi cu atentie un buchet de flori pentru ea. Trimite prietenei tale flori care semnifica prietenia. Iata cateva flori pe care le poti alege pentru a o surprinde pe cea care este mereu alaturi de tine, atunci cand ai nevoie de ea.

Culoarea florilor care semnifica prietenia este galbenul. Chiar daca pentru foarte multi ani, aceasta culoare era considerata ca reprezentanta a geloziei. De fapt, aceasta semnifica prietenia. Deci daca vrei flori pentru o prietena, care sa nu lase loc de semne de intrebare, poti alege un buchet de flori galbene.

Iata care sunt cele mai potrivite flori pe care le poti alege pentru a le oferii unei prietene. Fie ca este ziua ei, sau este o ocazie in care doar vrei sa ii multumesti pentru ca este mereu alaturi de tine, cu siguranta o sa fie surprinsa de gestul tau, mai ales daca alegi sa ii oferi un buchet de flori atunci cand nici nu se asteapta.

Trandafirii. Nu cred ca exista context in care sa nu se potriveasca trandafirii. Sunt ideali pentru o multime de ocazii. Rosu e iubire, alb este puritate, iar galben este cel mai potrivit pentru acele momente in care vrei sa o faci pe cea mai buna prietena sa zambeasca.

Floarea soarelui. Nici nu se poate sa nu fie pomenita, aceasta este simbolul loialitatii. Este ideala pentru a fi oferita unei prietene. Daca vrei sa o vezi cum se lumineaza ca o raza de soare, ofera-I un buchet superb de floarea soarelui.

Gherbera. Cu siguranta un buchet colorat de gherbera este suficient ca sa o faci sa zambeasca. Aceste flori simbolizeaza energie,  iar gherbera galbena semnifica bucuria pe care o ai in suflet pentru ca ai o prietena aproape.

Alege un buchet delicat de flori pentru a-I spune cat de mult te bucuri pentru ca o ai alaturi de tine. Fie alegi un buchet simplu, cu doar un singur tip de flori, sau un mix de flori, cu siguranta o sa iti surprinzi cea mai buna prietena si o sa ii aduci zambetul pe buze.

Comanda flori online daca vrei sa te bucuri de livrare rapida

Fie ca esti la sute de km distanta de casa, tot ai posibilitatea de a le oferii celor dragi o bucurie. Poti alege un buchet de flori deosebit prin care sa le transmiti ceea ce simti. Fie ca vrei un aranjament floral prin care sa ii spui sotiei cat de mult o iubesti, sau un buchet de flori prin care sa ii spui mamei tale ca iti este dor sa fi alaturi de ea, la florariadevis.ro, gasesti cele mai potrivite buchete de flori. Comanda flori online pentru fiecare ocazie speciala. Le poti trimite la orice adresa, oriunde in Bucuresti si o sa fie livrate in cel mai scurt timp. Partea buna, nu platesti transport pentru comanda ta, indiferent de suma acesteia, la orice livrare, la orice adresa, oriunde in Bucuresti.

Comanda acum buchetul de flori preferat daca vrei sa surprinzi o persoana draga. Alege din sutele de buchete pe site, florile care crezi ca o sa aduca zambete.

Există dovezi cum că alăptarea este asociată cu perspective mai bune asupra sănătății unei persioane la vârsta copilăriei și apoi la maturitate. De exemplu, cercetări anterioare au arătat că bebelușii care sunt hrăniți la sân sunt mai puțin susceptibili să dezvolte astm, obezitate și boli autoimune mai târziu în viață, comparativ cu cei care sunt hrăniți exclusiv cu formulă. Cu toate acestea, până în prezent, mecanismele imunologice responsabile de aceste efecte au fost foarte puțin înțelese.

Bebelușii hrăniți la sân au mai multe celule imunitare

În acest studiu, publicat în ianuarie 2021 în jurnalul medical Allergy, cercetătorii au descoperit că un tip specific de celule imunitare – numite celule T reglatoare – se extind în primele trei săptămâni de viață la bebelușii umani alăptați la sân și sunt aproape de două ori mai abundente decât la bebelușii hrăniți cu formulă. Aceste celule controlează, de asemenea, răspunsul imunitar al bebelușului împotriva celulelor materne transferate cu laptele matern și ajută la reducerea inflamației.

Studiul – susținut de Centrul de Cercetare pentru Reconstrucție Chirurgicală și Microbiologie a Institutului Național pentru Cercetări în Sănătate (NIHR SRMRC) – a arătat că bacteriile specifice, numite Veillonella și Gemella, care susțin funcția celulelor T reglatoare, se află în număr mai mare în intestinul bebelușilor alăptați. Rezultatele studiului, afirmă cercetătorii, subliniază practic importanța alăptării.

Autorii studiului mai spun că influența tipului de lapte primit asupra dezvoltării răspunsului imunitar în primele câteva săptămâni de viață nu a fost studiată anterior. Înainte de această cercetare, importanța remarcabilă și implicarea timpurie a acestui tip specific de celule la bebelușii alăptați nu erau cunoscute. Oamenii de știință își exprimă speranța că această nouă perspectivă va duce la o creștere a ratelor de alăptare și mai mulți copii bvor beneficia de avantajele oferite de laptele matern.

Studiul este punctul culminant al unui proiect unic de cercetare de trei ani care analizează datele de la 38 de mame și copiii lor, cu toții în stare bună de sănătate. Cantități mici de probe de sânge și scaun au fost colectate la naștere la Spitalul de femei din Birmingham și apoi din nou mai târziu în timpul vizitelor la domiciliu, când bebelușii aveau trei săptămâni.

16 dintre cei 38 de bebeluși (42%) au fost alăptați exclusiv pe durata studiului, în timp ce nouă bebeluși au primit hrană mixtă, iar 13 bebeluși au fost hrăniți exclusiv cu formulă. Cercetătorii inenționează să studieze în continuare acest mecanism biologic la nou-născuții bolnavi și la cei prematuri care au dezvoltat complicații inflamatorii.

Ce e bine să faci dacă alăptezi?

Alegerile pe care le faci în viața de zi cu zi sunt extrem de importante când alăptezi – la fel ca atunci când erai însărcinată. Ce astfel de alegeri e bine să faci în perioada de alăptare, pentru binele tău și al bebelușului?

Adoptă o dietă sănătoasă

Pentru a-ți menține energia, respectă elementele de bază pentru o alimentație sănătoasă, cum ar fi introducerea în dieta zilnică a multor legume proaspete sau fierte ori la cuptor, fructe proaspete și cereale integrale (pâine integrală, paste integrale, orez brun). De asemenea, medicul îți poate recomanda administrarea zilnică a unui supliment alimentar cu efect de reglare a fluxului de lapte matern și, de asemenea, cu efect tonic pentru mamă. Astfel de suplimente pot conține ingrediente precum pueraria tuberosa, ashwagandha, leptadenia reticulata.

Bea multe lichide

Apa, sucul natural de legume sau de fructe, fără zahăr adăugat, și laptele te pot ajuta să rămâi hidratată. Nu trebuie să bei exagerat de multe astfel de lichide: doi, maxim trei litri pe zi sunt suficienți. Cantitățile moderate de cofeină sunt, în general, considerate în regulă, dar e bine să reduci cofeina dacă ți se pare că interferează cu somnul bebelușului. Dacă bei un pahar cu vin la cină, de exemplu, evită alăptarea timp de două ore după aceea.

Odihnește-te cât mai mult

Lipsa de energie și de somn este o problemă frecventă în perioada de după naștere. Proaspăta mamă încearcă de multe ori să facă mai multe lucruri decât este în stare și nu cere ajutor persoanelor apropiate. Pentru a-ți păstra starea de sănătate fizică și psihică, e necesar să te odihnești bine. Pe cât posibil, e indicat să dormi atunci când și bebelușul doarme. De asemenea, permite-le celor dragi să-ți dea o mână de ajutor la treburile casei, gătit sau cumpărături.

Acordă atenție îngrijirii sânilor

După fiecare hrănire, este bine să lași laptele să se usuce în mod natural pe mamelon, pentru a-l calma. Dacă te grăbești, usucă-l ușor cu un prospo curat. Între hrăniri, folosește tampoane de sutien și schimbă-le des. Când te speli, redu la minimum cantitatea de săpun, gel de duș sau alte produse de curățare în zona mameloanelor. Dacă acestea sunt uscate sau crăpate, utilizează un produs specific de îngrijire a zonei după fiecare hrănire, pentru a calma disconfortul și pentru a păstra hidratarea. Atenție, dacă ai dureri la fiecare hrănire sau dacă bebelușul nu ia în greutate, cere sfatul medicului!

Nu fuma

Pe lângă faptul că tutunul face rău fumătorului, poate aduce prejudicii de sănătate și celor din jur. Fumatul în timpul alăptării expune bebelușul la nicotină, care poate interfera cu somnul acestuia. Cel mic ar putea fi, de asemenea, expus riscului unei arsuri de țigară dacă fumezi lângă el și, nu mai puțin important, fumatul pasiv îi poate crește riscul de boli respiratorii.

Fii precaută cu medicamentele

Multe medicamente pot fi luate în siguranță în perioada alăptării, urmând instrucțiunile medicului. Dacă ai o afecțiune cronică pentru care trebuie să iei tratament medicamentos, e bine să discuți cu medicul dacă este sau nu recomandat să alăptezi. De asemenea, întreabă medicul pediatru dacă bebelușul are nevoie de suplimente de vitamina D, mai ales dacă este hrănit doar la sân. Este posibil ca laptele matern să nu îi ofere suficientă vitamină D, care îl ajută să absoarbă calciu și fosfor, substanțe nutritive necesare dezvoltării și menținerii oaselor puternice

Somnul este un element ce influenteaza foarte mult sistemul imunitar. Odata ce o persoana a racit, aceasta trebuie sa se odihneasca suficient pentru a-si ajuta corpul sa lupte impotriva agentilor patogeni. Asadar, specialistii recomanda ca persoanele racite sa nu isi forteze organismul in primele 3 zile de boala, ci sa se odihneasca suficient.

In urma studiilor de specialitate s-a constatat ca persoanele care au dormit mai putin de 7 ore pe noapte au avut sanse de aproape trei ori mai mari sa se imbolnaveasca decat persoanele care au dormit timp de cel putin 8 ore. Somnul este calea organismului de a se reincarca cu energie, dar si de a se vindeca, asa ca nu este recomandat ca acesta sa fie pus pe locul doi.

2. Deshidratarea

Atunci cand o persoana este bolnava, este foarte usor sa se deshidrateze. De asemenea, racelile pot veni la pachet cu dureri in gat, iar din acest motiv pacientii pot evita sa mai bea cantitati optime de lichide. In plus, febra poate duce la o eliminare mai rapida a lichidelor din corp, iar ulterior la deshidratare.

Pentru a evita deshidratarea si pentru a ajuta organismul sa lupte cu boala, specialistii recomanda ca persoanele racite sa bea multa apa, dar si sucuri naturale sau supe. Totusi, bauturile alcoolice trebuie evitate, dar si bauturile ce contin cofeina.

3. Nivelul crescut al stresului

Cand o persoana isi face griji despre starea de sanatate, despre situatia de la locul de munca, despre starea financiara sau despre orice altceva, nivelurile de stres ale acesteia vor creste semnificativ si vor afecta sistemul imunitar. Astfel, un organism stresat nu va putea lupta eficient cu virusurile, iar raceala va avea o durata prelungita si simptomele vor fi mai grave.

Stresul continuu face ca organismul sa nu mai raspunda asa cum trebuie la nivelurile de cortizol. Acesta este un hormon care controleaza raspunsul corpului la amenintari, precum virusurile care provoaca racelile obisnuite.

4. Fumatul

Exista o multime de motive pentru care se recomanda renuntarea la fumat. Un motiv in plus este reprezentat de faptul ca fumatorii au, de obicei, simptome mai severe ale racelii comparativ cu nefumatorii. De asemenea, fumatul poate face ca raceala sa fie mai persistenta si mai dificil de tratat.

5. Utilizarea exagerata a decongestionantelor

Atunci cand oamenii isi simt nasurile infundate, decongestionantele nazale sunt folosite imediat, deoarece pot aduce o usurare temporara. Totusi, acestea trebuie folosite cu prudenta si pana la maxim 3 zile, deoarece pot duce la dependenta si la inflamatie nazala persistenta.

6. Asocierea alergiilor

Primavara nu este singura perioada in care apar alergiile. Spre exemplu, alergii pot sa apara si la factori din interiorul locuintei, cum ar fi praful sau parul animalelor de companie. Luarea in calcul a alergiilor este foarte importanta, deoarece multi pacienti au dificultati in diferentierea acestora fata de simplele raceli. Curgerea nasului, tusea si durerile in gat sunt simptome comune ale celor doua afectiuni, asa ca daca acestea persista mai mult de doua saptamani este indicat ca medicul sa fie consultat.

7. Alimentatia necorespunzatoare

Este perfect normal ca oamenii sa aiba un apetit mai redus atunci cand sunt bolnavi sau sa pofteasca doar la alimente gustoase, dar care nu sunt sanatoase si, de fapt, ingreuneaza vindecarea.

Alimentele si bauturile cu un continut ridicat de zahar si carbohidrati rafinati supun organismul la un stres suplimentar, deoarece nu numai ca tind sa fie mai sarace in substante nutritive importante pentru sistemul imunitar, precum vitaminele A, D si K. De asemenea, aceste alimente sunt mai sarace in calciu si magneziu si necesita zeci de reactii enzimatice pentru a fi transformate in energie. In plus, dietele bogate in zahar si carbohidrati creeaza inflamatii sistemice in organism, facand mai dificila recuperarea dupa o raceala.

8. Activitatea fizica in exces

Desi exercitiile fizice moderate sunt de obicei bine tolerate atunci cand o persoana este racita, este posibil ca simptomele sa persiste mai mult timp atunci cand se exagereaza cu efortul fizic. Explicatia pe care specialistii o dau pentru acest lucru se refera la faptul ca organismul va folosi substantele nutritive pentru a face exercitiile fizice in loc sa le canalizeze catre sistemul imunitar. Asadar, sistemul imunitar nu va mai avea suficienta energie pentru a crea anticorpi impotriva virusurilor ce produc simptomele atat de neplacute.

Chiar daca raceala poate tine si pana la doua saptamani, oamenii pot incerca anumite remedii pentru a reduce cat mai mult simptomele neplacute. Astfel, tinand cont si de aspectele prezentate mai sus, specialistii recomanda ca persoanele racite sa se odihneasca suficient si sa consume cantitati crescute de lichide. Pe langa apa, supele si ceaiurile sunt lichide foarte bune, deoarece ajuta la prevenirea deshidratarii, dar si la relaxarea congestiei nazale.

Durerile in gat pot fi calmate cu ajutorul gargarei cu apa calduta si sarata. Durerea va fi redusa temporar, dar metoda poate fi folosita pana cand medicul va fi consultat. Picaturile si spray-urile nazale cu solutie nazala pot fi de ajutor atunci cand vine vorba despre congestia nazala, dar si supele fierbinti pot avea acest efect. Mierea de albine poate calma tusea, dar nu este recomandata copiilor mai mici de un an.

Suplimentele pe baza de vitamina C si zinc pot fi si ele de ajutor in cazul racelilor. Specialistii au ajuns la concluzia ca aceste doua elemente pot ajuta la reducerea duratei racelii si la ameliorarea simptomatologiei. Medicamentele ce reduc febra si durerea pot ajuta, dar nu este indicat ca acestea sa fie utilizate fara recomandarea medicului.

Orice persoana a suferit la un moment dat o raceala si stie ca simptomele acesteia ar trebui sa dispara in decurs de cateva zile si pana la o saptamana. Totusi, din anumite motive, organismul nu reuseste sa combata agentii infectiosi ce produc raceala, iar din acest motiv simptomele pot persista chiar si mai mult de doua saptamani.

Cele mai frecvente astfel de motive au fost prezentate anterior si, din fericire, pot fi gestionate destul de usor. Totusi, atunci cand raceala este persistenta in ciuda tuturor masurilor luate, sfatul medicului trebuie solicitat cat mai rapid. Acesta poate evalua corect situatia, poate vedea daca exista si alte afectiuni de sanatate si poate oferi cele mai bune optiuni de tratament.

Bibliografie:
https://www.webmd.com/cold-and-flu/your-cold-wont-go-away#2-6
https://www.prevention.com/health/g20502662/7-reasons-you-cant-shake-that-cold/
https://cafemom.com/lifestyle/180199-reasons_cold_wont_go_away
https://www.insider.com/why-do-i-keep-getting-the-cold-2019-2
https://www.healthline.com/health/cold-flu/how-to-get-rid-of-a-cold-fast
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/common-cold/in-depth/cold-remedies/art-20046403

Noul studiu a analizat în mod specific influența a doi factori:

1. auto-eficacitatea asociată cu posibilele variante ale sinelui, ceea ce înseamnă capacitatea percepută a unei persoane de a deveni persoana pe care își dorește să fie în viitor;
2. optimismul ca trăsătură generală de personalitate.

Cercetătorii au măsurat percepția de sine a îmbătrânirii rugând respondenții să spună cât de puternic au fost de acord sau în dezacord cu afirmații precum: „lucrurile se înrăutățesc pe măsură ce îmbătrânesc”, „am la fel de multă energie ca și anul trecut”, „cu cât îmbătrânești, cu atât ești mai puțin util”.

Participanții au putut menționa, de asemenea, caracteristicile sinelui ideal din viitor și pe cele ale sinelui de temut din viitor. Printre cele ideale, au fost și „o persoană socială cu o rețea puternică de prieteni”, „o persoană sănătoasă și activă”, iar exemple de temut au fost „bolnav cronic”, „dependent de ceilalți pentru nevoile mele de zi cu zi” și „o bătrână ciudată, furioasă”.

De asemenea, au măsurat optimismul prin acordul cu afirmații de genul „în perioade incerte, de obicei mă aștept la cele mai bune rezultate”. Rezultatele au arătat, așa cum s-a prezis, cum un optimism mai mare a fost asociat cu o percepție de sine mai pozitivă asupra îmbătrânirii. Atât auto-eficacitatea „sperată”, cât și auto-eficacitatea „temută” au fost, de asemenea, asociate în mod semnificativ cu auto-percepția îmbătrânirii, superior ca factor față de optimism.

Un factor major în modul în care oamenii își văd propriile sinele în timpul îmbătrânire este acceptarea stereotipurilor de oameni bătrâni, au spus cercetătorii. Exemple de astfel de stereotipuri includ presupuneri că adulții mai în vârstă sunt răi, suferă probleme de memorie sau nu mai pot să se angajeze în activitate fizică.

„Copiii de până la 4 ani au deja stereotipuri negative despre persoanele în vârstă. Atunci, bineînțeles, dacă ai norocul să trăiești până la bătrânețe, vei aplica trăsăturile în care crezi”.

Aceste stereotipuri se întăresc de fiecare dată când un vârstnic uită ceva și glumește: „un alt moment de bătrânețe!”, dar cercetătorii spun că aceste modele de gândire pot face rău real.

Oamenii trebuie să-și dea seama că unele dintre consecințele negative asupra sănătății în viața ulterioară ar putea să nu fie determinate biologic. Mintea și corpul sunt legate. Dacă credeți că aceste lucruri rele se vor întâmpla, în timp, acestea pot eroda dorința oamenilor sau poate chiar în cele din urmă capacitatea lor de a se angaja în comportamente sănătoase. Este un cerc vicios.

O modalitate de a atenua aceste stereotipuri negative despre îmbătrânire este de a promova relațiile dintre generații, astfel încât persoanele mai tinere să poată vedea bătrânii bucurându-se de o viață fericită și sănătoasă.

Cu cât ești mai mult în preajma oamenilor în vârstă, cu atât îți dai seama că nu este totul atât de rău. Persoanele în vârstă pot face unele lucruri mai bine decât fac tinerii. Creșterea oportunităților pentru relații între generații este o modalitate prin care putem face oamenii mai optimiști în ceea ce privește îmbătrânirea.

In plus, de cele mai multe ori, pacientii cu boli cardiovasculare asociaza si alte comorbiditati, cum ar fi obezitatea sau diabetul zaharat, care au un puternic impact negativ in contextul infectiei COVID-19. Pe de alta parte, anumite boli cardiovasculare si comorbiditatile pe care acestea le asociaza, au un efect nefavorabil asupra sistemului imun, ducand la o stare de imunodepresie relativa.

Tocmai de aceea, pacientilor cu boli cardiovasculare le este recomandata vaccinarea, fara rezerve, singurele contraindicatii actuale fiind cele legate de reactiile alergice severe aparute la o doza anterioara de vaccin sau la anumiti excipienti. Astfel, vorbim doar despre anumite situatii care impun amanarea vaccinarii, dupa cum urmeaza:

• Bolile cardiovasculare acute, cum ar fi infarctul miocardic acut, insuficienta cardiaca acuta sau decompensari ale insuficientelor cardiace cronice, trombembolismul pulmonar in faza acuta sau orice afectiune cardiovasculara pentru care se impune internarea de urgenta in spital, necesita amanarea vaccinarii pana ce pacientul este considerat stabil (de exemplu, dupa externarea din spital). Aceasta amanare se impune pentru ca simptomatologia asociata bolii de baza (angina, dispneea etc) si potentialele efecte adverse ale medicatiei folosite in momentul acut, sa nu fie interpretate in mod eronat ca o reactie adversa a vaccinului
• Pacientii cu tratament anticoagulant incorect condus, la care se depisteaza valori ale INR in afara intervalelor acceptate (>3; >3,5; in functie de patologie). In aceste cazuri, vaccinarea se va efectua atunci cand INR se afla in intervalul considerat terapeutic pentru patologia care a impus anticoagularea (pentru detalii, cititi postarea anterioara despre vaccinarea anti-COVID-19 la persoanele in tratament cronic cu anticoagulante orale).

Studiile au fost realizate de doua echipe de cercetatori, care au testat doua dintre noile tulpini – cea descoperita in Marea Britanie si tulpina descoperita in Africa de Sud – in contact cu plasma preluata de la cei care au primit si cea de-a doua doza a vaccinului Pfizer sau Moderna. S-a descoperit ca vaccinurile au produs raspunsuri imune puternice la anticorpi, dar si celule care continua sa produca anticorpi noi timp de luni de zile, poate chiar ani.

„Ceea ce vrem sa facem cu aceste vaccinuri este sa tinem lumea departe de spital. Si iata ca este extrem de probabil ca acest lucru sa se intample. Toate aceste amestecuri de anticorpi lupta impotriva mutatiilor”, a explicat Michel Nussenzweig, profesor la Universitatea Rockefeller, unul dintre autorii studiului.

Romania a inregistrat, pana acum, un singur caz cu noua tulpina a virusului descoperita in Marea Britanie. Este vorba despre o femeie de 27 de ani din Giurgiu, care a ajuns la Institutul Matei Bals in primele zile ale anului cu simptome usoare. Femeia nu fusese in Marea Britanie si nici in alta tara.

Pana in prezent, in Romania au fost analizate 76 de probe pentru identificarea noii mutatii, potrivit Ministerului Sanatatii. Potrivit OMS, tulpina britanica este prezenta in cel putin 60 de tari din lume si este considerata cu pana la 70% mai contagioasa decat coronavirusul initial

COVID-19 este deci numele bolii provocate de SARS-CoV-2 (COrona VIrus Disease), unde 19 indică anul apariţiei. Ca şi în cazul HIV/SIDA (HIV e virusul, SIDA este boala), se folosesc denumiri diferite, iar OMS a preferat să nu folosească SARS, pentru a evita confuzia cu boala din 2002.

În infecţia cu SARS-CoV-2, pe lângă terapia antivirală şi antiinflamatorie cu medicamente alopate (de sinteză), se folosesc cu succes şi remedii naturale, atât în scop profilactic, cât şi curativ.

Recomandari naturiste pentru incercarea prevenirii infectiei cu Coronavirus

Astfel, cu scop profilactic, este recomandat consumul zilnic de

• fructe şi legume proaspete (în special ceapă şi usturoi, care conţin vitamine şi minerale),
• suplimente cu vitamina C (profilactic se administrează doze mici pe cale orală, iar în cazuri grave, doze mari de 3-20 g/zi, administrate i.v.),
• vitamina D₃, vitamina E, zinc (sulfat) şi seleniu
• plante precum Artemisia absinthium (pelin alb), Glycyrrhiza glabra (lemn-dulce), Coffea arabica (cafea), Theobroma cacao (cacao), Moringa oleifera (arborele de hrean), Taraxacum officinale (păpădie), Sambucus nigra (soc), Zingiber officinale (ghimbir), Panax ginseng (ginseng), Allium sativum (usturoi), Prunus armeniaca (cais), Ginkgo biloba (ginkgo), Olea europaea (măslin), Uncaria tomentosa (gheara-pisicii), Curcuma longa (turmeric), Withania somnifera (ashwaganda), Boswellia serrata (tămâie indiană), Nigella sativa (negrilică), Origanum vulgare (şovârv), Embelia medica (embelia), Cinnamomum verum (scorţişoară), răşini şi ciuperci: Shilajit (mumijo), Phyllanthus emblica, Terminalia chebula şi Terminalia bellirica (triphala), Boswellia serrata (tămâie indiană), Inonotus obliquus (chaga), precum şi produse apicole (polen, propolis brun, verde şi roşu, atomizat din larvă de trântor), probiotice (colostru, kefir), metale coloidale (argint, aur)
• apă de mare

Antioxidanţii naturali (cum ar fi sursele vegetale de vitamine C şi D):

1. reduc efectul nociv al radicalilor liberi şi al poluanţilor (scad incidenţa afecţiunilor cardiovasculare, osteoarticulare, oftalmologice şi neuronale degenerative cauzate de radicalii liberi)
2. cresc rezistenţa vaselor de sânge
3. susţin mecanismele imunitare
4. diminuează inflamaţiile şi intensitatea proceselor de îmbătrânire.

Din necesarul de vitamine al organismului, vitamina C reprezintă 80%, aşa încât aportul trebuie crescut în condiţii de stres, infecţii gripale sau senescenţă.

Pelinul (Artemisia absinthium) şi-a câştigat un loc bine meritat între materiile prime vegetale importante datorită utilizării sale ca antimalaric în medicina tradiţională chineză. Din frunze s-a extras substanţa activă artemisinina, cu eficienţă dovedită asemănătoare cu a clorochinei/hidroxiclorochinei. Pelinul prezintă un puternic efect imunostimulator, fiind utilizat ca antiviral, antibacterian, antipiretic, antiparazitar, antifungic şi antimalaric.

Propolisul verde brazilian are cea mai puternică acţiune antivirală şi antioxidantă dintre toate tipurile de propolis existente. Cunoscut şi ca „antibiotic natural”, el atribuie produselor acţiune antivirală, antibacteriană, antiseptică, antifungică, antiparazitară, antiinflamatoare, antioxidantă şi puternic imunomodulatoare.

Asocierea pelinului cu propolisul verde acţionează sinergic ca un blocant al enzimei PAK1 (kinaza patogenă), a cărei creştere excesivă favorizează cancerul, inflamaţiile, malaria sau unele infecţii virale pandemice (inclusiv de gripă, HIV şi COVID-19).

Artemisia (pentru al cărei principiu activ, artemisinina s-a acordat în 2015 Premiul Nobelpentru Fiziologie sau Medicină) a făcut obiectul a numeroase studii care-i demonstrează efectele benefice în infecţiile cu SARS CoV-2. Artemisinina, chiar dacă este prezentă într-o cantitate mai mare în Artemisia absinthium, este biodisponibilă prin procesul de fermentaţie al plantelor medicinale, ceea ce duce şi la formarea de acid acetic, cu efecte de „curăţare” a ficatului şi împiedicarea formării de cheaguri sangvine (se ştie că în actuala pandemie complicaţiile apar în special din cauza cedării organelor prin coagulopatie diseminată)⁽²³⁾.

Studiile recente arată că asocierea Artemisiei cu cofeina potenţează efectele acesteia, iar adaosul de Chaga (ciupercă medicinală din zona Siberiei, utilizată de secole în lupta împotriva infecţiilor virale şi a afecţiunilor tumorale), dovedeşte efectele imunologice de potenţare a celulelor natural killer (NK). Cacaua are un puternic efect antioxidant, energizant şi antidepresiv. De asemenea, graţie polifenolilor conţinuţi, are acţiune cardioprotectoare şi scade riscul formării cheagurilor de sânge.

Analiza grupează factorii de risc pentru suicid la adolescenți în factori interni:

• abilități scăzute de a face față (coping)
• utilizarea în exces a telefonului mobil
• dezechilibrul nutrițional
• probleme menstruale
• stil de viață precar
• tulburări de somn

și factori externi:

• istoric de tulburări mentale la părinți
• comunicare deficitară în familie
• probleme sociale

Studiul a mai relevat factorii care pot proteja adolescenții de intențiile suicidare:

• o viață cu sens
• nutriție adecvată
• lectura
• credința/religia

Concluzia cercetătorilor de la Universitas Brawijaya, Indonezia, este că tinerii trebuie să învețe se iubească pe sine, apoi pe cei din jur.

Folosind datele din opt dintre cele 13 studii, cercetătorii au descoperit că persoanele cu PTSD s-au confruntat, în medie, cu un risc cu 61% mai mare de demență. Analizând datele din două studii care au folosit metode diferite, au descoperit că PTSD a fost asociat cu probabilitatea dublă de a dezvolta demență, notează Medicalxpress.

În cazul populației generale, persoanele cu diagnostic de PTSD au fost de peste două ori mai predispuse să dezvolte demență. Cercetătorii spun că acest lucru poate indica un efect al tratamentului PTSD pe care veteranii, unul dintre cele mai susceptibile grupuri la o astfel de tulburare, îl primesc. Astfel concluziile sugerează că tratarea PTSD poate reduce riscul ulterior de demență.

„Studiul nostru oferă noi dovezi importante cu privire la modul în care experiențele traumatice pot avea impact asupra sănătății creierului și modul în care efectele pe termen lung ale traumei pot afecta țesutului nervos în multe moduri, crescând vulnerabilitatea la declinul cognitiv și demență”, explică dr. Vasiliki Orgeta, cercetător al studiului.

Accesul la tratamente pentru PTSD influențează evoluția creierului pe termen lung
„O mulțime de persoane cu această tulburare nu au acces la tratament, uneori din cauza lipsei capacității de îngrijire a sănătății mintale, dar și din cauza stigmatizării care de multe împiedică să solicite ajutor. Acum avem mai multe dovezi ale modului în care experiențele traumatice și accesul la tratament ar putea avea un impact de lungă durată pentru indivizi și să influențeze riscul viitor de a dezvolta demență”, mai adaugă cercetătorul.

Trebuie precizat că PTSD crește, de asemenea, probabilitatea de a dezvolta alți factori de risc cunoscuți ai demenței, cum ar fi depresia, izolarea socială sau consumul crescut de alcool. Majoritatea studiilor s-au adaptat pentru unii dintre acești factori, astfel încât concluziile generale ar putea subestima efectul real al tulburării.

În prezent, rămâne neclar modul în care PTSD crește riscul de demență, dar cercetătorii spun că poate fi legat de hipervigilență și reexperimentarea recurentă a traumei, aceasta manifestarea stresului asupra creierului.

Studiul a fost publicat în The The British Journal of Psychiatry.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că „nomofobia”, sau teama de a nu avea acces la telefonul mobil, este frecvent întâlnită în rândul studenţilor, aceasta fiind asociată cu tulburări de somn și fatigabilitate marcată.

Un studiu realizat în cadrul Hendrix College din Arkansas arată că 9 din 10 studenţi (89%) au raportat nomofobie moderat-severă. Rezultatele obţinute au fost prezentate în cadrul Virtual SLEEP 2020, cea de-a 34-a ediţie a întâlnirii anuale a Associated Professional Sleep Societies.

Studiul a inclus 327 de studenţi, cu vârsta medie de 19,7 ani, care au completat câteva chestionare specifice, respectiv Nomophobia Questionnaire, ESS (Epworth Sleepiness Scale) și Sleep Hygiene Index.

Prin analizarea rezultatelor obţinute, s-a constatat că nomofobia moderată era raportată de 83% dintre studenţi, forma ușoară de 10% dintre studenţi, iar 7% au raportat nomofobie severă.

Un singur student nu a raportat nomofobie dintre toţi cei chestionaţi. Prof. Peszcka consideră că rezultatele studiului sunt „îngrijorătoare”, comparând cifrele cu cele obţinute într-un alt studiu din 2012, care raporta că 77% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani sufereau de nomofobie.

Astfel, această fobie „prezintă o creștere rapidă”, a subliniat prof. Peszka. Nomofobia severă se asociază cu scăderea motivaţiei, insomnia și comportamentele maladaptative de igienă a somnului, inclusiv utilizarea tehnologiei în timpul dedicat somnului, somnolenţa diurnă, nerespectarea unui orar adecvat de trezire și culcare și ruminaţia cognitivă înainte de culcare.

Autor: Dr. Alina Simache – text apărut în Viața Medicală

Pentru cei care n-au răbdare să citească tot articolul, iată concluzia: nu există indicii serioase (studii) care să arate că există vreun motiv să ne îngrijorăm că mierea încălzită ar deveni toxică și ne-ar pune sănătatea în pericol.

Cum a apărut ideea că mierea încălzită e toxică?

Se pare că motorul principal al promovării ideii că mierea încălzită este toxică este un sistem de medicină alternativă indiană, numit Maharishi Ayurveda. Conform acestei teorii: la temperaturi de peste 42 de grade Celsius, structura moleculară cu proprietăți curative a mierii se modifică irevocabil (orice o însemna asta…), făcând mierea necomestibilă.

Cum probabil știți, medicina alternativă nu se încurcă cu studii clinice, cu metoda științifică, în general, atunci când își stabilește principiile. În cazul în Ayurveda, se crede că organismul uman și se manifestă sub forma a trei principii biologice numite dosha – Vata, Pitta și Kapha. Un dezechilibru al acestor trei componente ar avea impact negativ asupra sănătății fizice și mentale.

Ce știm despre mierea încălzită

Mierea este constituită din zaharuri (73%) și apă (17%). O substanță numită hidroximetil furfural (HMF) se formează atunci când are loc deshidratarea anumitor zaharuri. Această substanță este invocată ca motiv principal al toxicității mierii.

HMF se formează atât ca urmare a încălzirii, cât și a trecerii timpului. Una dintre regulile fundamentale din chimie este că o creștere a temperaturii cu 10°C echivalează cu o dublarea a ratei de reacție a unei substanțe chimice.

Dar HMF este o substanță care se găsește în numeroase alte alimente și este produsă prin încălzirea unor alimente care conțin zaharuri (cum ar fi pregătirea gemului). Mierea nu este o excepție.

Nu este nimic special cu temperatura de 42°C menționată la începutul articolului. Orice reacție chimică ce are loc la 42°C, are loc și la 40°C, doar că mai încet.

Până în prezent nu este niciun studiu științific care să arate că mierea încălzită, cu cantitățile de HMF care rezultă din procesul de încălzire, ar deveni toxică.

HMF este, într-adevăr, luat în calcul la indicarea calității mierii, dar HMF este un indicator al vechimii ori procesării mierii.

Reacțiile chimice au loc și la temperatură scăzută, dar mai încet. De exemplu, o miere depozitată 3 ani ori păstrată la temperaturi mari, va „spune” acest lucru la o analiză chimică. Desigur, ne dorim să cumpărăm o miere proaspătă și fără intervenții ale omului (direct de la albine). HMF este, de asemenea, un indicator al utilizării adăugării de sirop de zahăr mierii.

Unele companii producătoare de miere pasteurizează mierea (o încălzesc rapid până la 71°C, apoi o îmbuteliază caldă) pentru a ucide sporii de drojdie, care ar duce la fermentarea mierii aflate pe rafturile magazinelor. Nu s-a constatat nicio toxicitate a mierii astfel încălzite.

În plus, așa cum mai toată lumea știe, mierea are tendința de a se cristaliza odată cu trecerea timpului. Cei mai mulți dintre noi o readucem la starea lichidă cu ajutorul cuptorului cu microunde ori prin punerea borcanului într-un vas cu apă fierbinte. Din nou, nimeni nu a auzit de cazuri de intoxicare cu miere astfel procesată.

Așadar, în concluzie, deși este preferabil, desigur, să utilizăm mierea în starea produsă de albine, fără procesări ulterioare, nu există date științifice care să ne spună că mierea încălzită este toxică.

A avea o anume credință și a-ți exprima-o liber este un drept comun tuturor oamenilor. Însă trebuie să reținem că avem nevoie de credință doar atunci când un lucru este imposibil de dovedit. Confuzia între ce trebuie să știm și ce trebuie să credem este tot mai frecventă. MBPD.ro s-a născut tocmai din această dorință, de a înlătura pe cât posibil această confuzie. Haideți să transmitem mesajele care contează!

Sursă documentar: https://www.bbc.co.uk/programmes/m000ksfh

Răspunsul elaborat: curentul de aer (rece) poate provoca ușoare contracturi musculare atunci când persistă mult timp și este o diferență de temperatură între mediul ambiant și corp. Contracturile musculare prelungite pot fi inconfortabile, dar nu vor apărea afecțiuni medicale. Doar dacă cumva vă băgați vată în urechi.

Mit: nu doar Românii sunt speriați de ”curent” și nu la noi s-a inventat termenul, cum se tot vehiculează. ”Curentul” este sperietoare și pentru nemți, și pentru americani, și pentru majoritatea persoanelor care confundă crezutul cu știutul.

Deoarece de foarte multe ori neuropatia afecteaza mainile si picioarele, simptomele pot incepe in aceste zone. Totusi, nervii periferici sunt regasiti la nivelul intregului corp, simptomele putand sa survina si in alte locuri. De asemenea, manifestarile pot capata o diversitate mai larga si pot sa apara in mai multe locatii simultan.

Anumite tratamente naturale pot ajuta la ameliorarea unora dintre simptomele provocate de neuropatia periferica. De asemenea, exista cazuri in care interventiile naturale pot contribui la prevenirea afectarii nervilor in continuare. In continuarea articolului sunt prezentate cateva dintre cele mai importante astfel de modalitati naturale, dar si alte informatii esentiale despre aceasta afectiune.

Neuropatia periferică tratament natural

Cresterea nivelului de activitate fizica

Activitatea fizica promoveaza cresterea tonusului muscular, acest lucru putand sa aiba ca efect reducerea unora dintre simptomele provocate de neuropatia periferica. In plus, exercitiile fizice pot ajuta si la combaterea mai multor probleme de sanatate care provoaca neuropatie. De exemplu, diabetul este una dintre cele mai frecvente boli care poate duce la neuropatie periferica, exercitiul fizic ajutand organismul sa gestioneze mai usor nivelul glicemiei. Astfel, riscul de diabet si de complicatii asociate poate fi redus considerabil. Mai mult, cresterea nivelului de activitate fizica reduce presiunea asupra vaselor de sange periferice, lucru foarte benefic pentru persoanele cu neuropatie.

Adoptarea unor modificari alimentare optime

Diabetul este o cauza principala a neuropatiei periferice. Modificarile dietetice care scad nivelul glicemiei pot usura simptomele neuropatiei sau chiar pot preveni instalarea acestei afectiuni.

O dieta bogata in fibre si saraca in carbohidrati simpli este excelenta, deoarece poate preveni cresterile excesive de zahar din sange. De asemenea, evitarea unor alimente nesanatoase poate fi de ajutor. Cateva exemple de astfel de alimente sunt reprezentate de snacks-uri, chips-uri, dulciuri, paine alba, paste si alte alimente puternic procesate.

Adoptarea unui regim alimentar sanatos este indicata pentru toate persoanele, indiferent daca au sa nu diabet. Prevenirea neuropatiei periferice este importanta pentru orice persoana, iar din punct de vedere alimentar se poate face prin consumul de alimente bogate in antioxidanti si fibre. Fructele, legumele, pestele si nucile reprezinta doar cateva exemple de alimente sanatoase. De asemenea, specialistii recomanda un aport zilnic scazut de sodiu, acest lucru insemnand o cantitate maxima de 2300 de miligrame de sodiu pe zi. In plus, limitarea grasimilor saturate, a alcoolului si a tutunului reprezinta o alta metoda de protectie impotriva neuropatiei periferice, dar si a altor tipuri de boli.

Renuntarea la fumat

Fumatul este un factor de risc important pentru neuropatia periferica, deoarece ingusteaza si deterioreaza vasele de sange periferice. De asemenea, poate agrava simptomele produse de neuropatia periferica, chiar daca aceasta este produsa de alti factori. Renuntarea la fumat este esentiala, deoarece imbunatateste fluxul de sange si ajuta arterele si venele sa fie mai sanatoase.

Mentinerea unui nivel optim de vitamine

Anumite vitamine si suplimente pot sustine sanatatea nervilor si pot usura simptomele produse de neuropatia periferica. Complexul vitaminelor B este unul dintre cele mai importante, deficitul vitaminei B12 putand duce la deteriorarea stratului protector al nervilor. De asemenea, carenta vitaminei B9 poate duce la afectarea sanatatii nervilor periferici. Folosirea suplimentelor ce contin vitaminele B1, B6 si B12 poate ajuta la usurarea durerii la persoanele cu neuropatie.

Vitamina E are rol antioxidant, iar alimentele bogate in aceasta vitamina pot reduce inflamatia de la nivelul nervilor. In plus, vitamina E poate ajuta si la diminuarea altor simptome ale neuropatiei, inclusiv arsurile si furnicaturile. Acizii grasi Omega-3 sunt compusi la fel de importanti, deficitul lor putand avea aceleasi efecte negative. Sursele cele mai importante de astfel de grasimi sunt reprezentate de pestii grasi.

Magneziul si calciul sunt alte elemente importante in gestionarea neuropatiei periferice. Combinarea acestora poate duce la diminuarea crampelor musculare, dar dozele mari pot provoca diaree. Astfel, se indica consultarea medicului inainte de a le intrebuinta.

Acetil-l-carnitina, acidul alfa-lipoic, N-acetilcisteina si glutamina sunt alte componente ce pot ajuta in cazul persoanelor ce sufera de neuropatie periferica. Ele au roluri protectoare asupra sistemului nervos, dar intelegerea completa a efectelor pe care le au necesita anumite cercetari suplimentare.

Adoptarea unor tehnici de relaxare

Tehnicile de relaxare pot ajuta o persoana sa isi gestioneze mai bine durerea provocata de neuropatia periferica. Respiratia profunda, meditatia si relaxarea progresiva pot oferi o anumita usurare, astfel incat merita incercate.

Unele tehnici de relaxare, precum yoga sau tai chi, pot reduce stresul si pot imbunatati postura. Si in aceste cazuri, durerile si simptomele asociate pot fi ameliorate. Se recomanda colaborarea cu profesionisti, astfel incat rezultatele sa fie cele dorite.

Apelarea la metode de medicina alternativa

Unele persoane cu neuropatie periferica incearca metode de tratament alternative, precum acupunctura, tehnicile chiropractice si chiar modalitati bazate pe energie, de exemplu terapia Reiki. Este important de stiut ca cercetatorii nu au studiat inca pe larg aceste metode, iar in prezent nu exista multe dovezi care sa sustina ca aceste modalitati de tratament functioneaza.

Pentru a profita la maximum de medicina alternativa, specialistii recomanda ca aceasta sa fie asociata cu tratamentele traditionale, cum ar fi medicamentele si exercitiile fizice.

Modalitati de prevenire

Multe dintre modificarile stilului de viata care pot usura simptomele neuropatiei periferice pot preveni chiar si boala in sine. Aceste metode includ exercitiile fizice, adoptarea unei diete alimentare sanatoase si variate, dar si mentinerea unei greutati corporale sanatoase.

Primirea tratamentului pentru afectiunile medicale care pot provoca neuropatie este extrem de importanta. Diabetul zaharat este o astfel de afectiune, iar controlul glicemiei este esential. Alimentatia, exercitiile fizice si medicamentele pot fi de ajutor in acest caz. De asemenea, evitarea aportului excesiv de alcool si renuntarea la fumat sunt alti factori ce pot ajuta.

Cand se recomanda vizita la medic

Multe probleme de sanatate pot provoca neuropatie periferica, inclusiv infectiile, leziunile fizice, diabetul, bolile autoimune, tulburarile renale si hepatice si chiar cancerul. In plus, anumite medicamente pot avea aceleasi efecte negative asupra nervilor.

Orice persoana care dezvolta furnicaturi, durere, amorteli si alte senzatii neobisnuite la nivelul mainilor si picioarelor ar trebuie sa vada imediat un medic, mai ales daca sufera de diabet. Este important ca persoanele cu aceste simptome sa nu isi puna singure diagnosticul si eventual sa incerce sa se trateze pe cont propriu. Obtinerea unui diagnostic si a unui tratament adecvat din partea medicului sunt doua elemente ce pot preveni agravarea bolii.

In cazul persoanelor ce au fost deja diagnosticate cu aceasta afectiune, vizita la medic este necesara atunci cand simptomele se agraveaza brusc, durerea devine severa sau migreaza in alt segment al corpului, apar leziuni la nivelul membrelor sau se instaleaza semne de infectie, de exemplu febra sau inflamatia.

Concluzii

Neuropatia periferica implica deteriorarea nervilor periferici si poate avea multiple cauze, inclusiv diabetul. Neuropatia periferica poate fi frustranta, dureroasa si dificil de tratat, astfel incat prevenirea sa este esentiala. Orice persoana care are o afectiune corelata cu neuropatia periferica ar trebuie sa invete anumite modalitati de a reduce sansele de a dezvolta aceasta complicatie. De asemenea, o persoana cu neuropatie periferica trebuie sa stie ca exista anumite metode naturale prin care simptomele neplacute pot fi ameliorate.

Majoritatea persoanelor cu neuropatie periferica observa faptul ca ajustarile stilului de viata ajuta la imbunatatirea simptomelor. Mentinerea unei diete echilibrate si sanatoase, cresterea nivelului de activitate fizica si renuntarea la fumat reprezinta doar cateva dintre interventiile naturale ce pot oferi un ajutor semnificativ.

Bibliografie:

Burotto, M., & Fojo, A. T. (2013). Acetyl-l-carnitine and prevention of chemotherapy-induced peripheral neuropathy: Can anything work? https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3825297/

Clair, C., et al. (2015). The effect of cigarette smoking on diabetic peripheral neuropathy: A systematic review and meta-analysis. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4510224/

Complementary and integrative therapies. (n.d.). https://www.foundationforpn.org/living-well/integrative-therapies/

Li, J., et al. (2016). N-acetyl-cysteine attenuates neuropathic pain by suppressing matrix metalloproteinases [Abstract]. https://journals.lww.com/pain/Abstract/2016/08000/N_acetyl_cysteine_attenuates_neuropathic_pain_by.20.aspx

Peripheral neuropathy fact sheet. (2019). https://www.ninds.nih.gov/Disorders/Patient-Caregiver-Education/Fact-Sheets/Peripheral-Neuropathy-Fact-Sheet

Peripheral neuropathy nutrition. (n.d.). https://www.foundationforpn.org/living-well/lifestyle/nutrition/

Steps to prevent or delay nerve damage. (n.d.). https://www.diabetes.org/diabetes/complications/neuropathy/steps-prevent-or-delay-nerve-damage

Supplements for your nervous system. (2010). https://www.foundationforpn.org/wp-content/uploads/2016/10/Supplements-Not-highlighted.pdf

What is peripheral neuropathy. (n.d.). https://www.foundationforpn.org/what-is-peripheral-neuropathy/

Multi adulti se asteapta sa le cada parul pe masura ce inainteaza in varsta.  Insa, pierderea parului la copii poate fi un semnal de alarma, mai ales cand acestia au portiuni ale scalpului unde nu mai exista par, sau acesta este foarte subtire. Cu toate acestea, pierderea parului la copii este relativ comuna.

Pierderea parului la copii poate fi diferita fata de cea a adultilor. La copii, cauze comune sunt reprezentate de infectii bacteriene sau fungice, stresul, si alopecia de tractiune. Medicii pot trata majoritatea pierderilor de par.

Cauze si tratamente

Infectiile fungice de la nivelul scalpului sunt comune si contagioase. Ele cauzeaza o iritatie rosie in forma de inel. Pot aparea portiuni rosii si senzatie de mancarime, pe care parintii o observa atunci cand copilul isi scarpina scalpul.

Scarpinarea zonei de infectie si leziunile pe care insasi infectia le face contribuie la caderea treptata a parului. Unii copii chiar trag de par pentru a ameliora mancarimea. Pierderea parului apare doar intr-un singur loc sau in doua, de obicei in zonele cu piele iritata.

Medicul poata sa prescrie o crema antifungica pentru scalp. Atunci cand infectia dispare, parul ar trebui sa creasca la loc.

Alopecia areata este un tip de pierdere a parului de cauza imuna, in care sistemul imunitar ataca foliculii pilosi. Ocazional, poate cauza pierderea totala a parului sau subtierea severa a acestuia. Unii copii isi pierd de asemenea genele si sprancenele. Portiunile lipsite de par sunt de obicei netede si de culoarea pielii.

Multi copii cu alopecia areata au perioade de exarcerbare a episoadelor de pierdere a parului urmate de perioade de crestere a acestuia. Medicii au identificat mai multe subtipuri ale acestei afectiuni, iar modelul de cadere a parului variaza de la persoana la persoana.

Nu exista remediu pentru alopecia areata, dar unele tratamente pot ajuta la gestionarea simptomelor. Nu exista medicamente specifice disponibile pentru tratarea alopecia areata, dar medicii pot prescrie medicamente nespecifice care ar putea ajuta organismul sa opreasca organismul din a mai ataca foliculii de par.

Trasul de par. Copiii care se trag de par, sau il rasucesc, pot leza firele de par, cauzand caderea acestuia. Unii copii se trag singuri de par din cauza anxietatii sau au o tulburare obsesiv-compulsiva. Medicii numesc acest fenomen tricotilomania.

Cand copilul inceteaza din a se trage de par sau a-l rasuci, parul ar trebui sa creasca la loc. In cazul in care copilul sufera de anxietate sau tulburare obsesiv-compulsiva, este important sa tratam cauza ce sta la baza caderii parului prin terapie, suport emotional si social, sau medicatie.

Alopecia de tractiune este un tip de cadere a parului care apare atunci cand scalpul resimte tensiune sau tragere de lunga durata, cum ar fi purtarea de impletituri sau cozi foarte stranse pentru perioade lungi de timp.

Unele persoane dezvolta, de asemenea, alopecie de tracțiune din extensii plasate prost. Acest lucru se poate intampla din cauza extensiilor ieftine sau de atasarea extensiilor la domiciliu.

Scalpul poate fi iritat si poate da senzatie de mancarime, cu portiuni mari de alopecie (chelie) sau de par subtiat. Caderea parului se concentreaza de obicei pe zonele in care exista cea mai mare presiune. De exemplu, o coafura care pune tensiune asupra par la tample va cauza o pierdere de par mai mare in zona respectiva.

Alopecia de tractiune ar trebui sa se vindece de la sine daca se pastreaza o coafura care nu pune parul in tensiune, dar poate dura mai mult timp pentru ca parul sa creasca la loc. Daca o persoana cu acest tip de cadere a parului dezvolta o infectie a scalpului, un medic poate recomanda antibiotice.

Leziuni ale scalpului. O leziune a scalpului, precum o arsura sau un traumatism la nivelul capului poate distruge firele de par. Acest lucru poate cauza piederi semnificative ale parului in zona afectata. Cand leziunea se vindeca, parul ar trebui sa creasca la loc.

Efluviul telogen este o forma de pierdere temporara a parului care apare in urma unui soc fizic sau emotional.

Parul sanatos creste dupa un program previzibil. Un fir de par poate creste timp de 2–6 ani. Aceasta este faza anagena. Parul trece apoi într-o „perioada de repaus”, numita faza telogena. Aceasta faza dureaza 2–4 luni inainte ca firul de par sa cada si un fir nou sa il inlocuiasca. Cand parul este sanatos, 80–90% dintre fire cresc activ în orice moment. Efluviul telogen apare atunci cand un anumit factor cauzeaza intrarea in faza telogena a mai multor fire de par decat de obicei si ramanerea lor in aceasta faza.

Cativa factori posibili de efluviu telogen sunt: leziuni fizice, stres emotional, febra sau infectii, interventii chirurgicale cu anestezie generala, anumite medicamente, dezechilibre nutritionale precum excesul de vitamina A.

De cele mai multe ori, efluviul telogen ramane netratat deoarece oamenii nu stiu ca o au. Deoarece dureaza cateva luni pentru ca firele de par sa cada in timpul fazei telogene, persoana respectiva ar putea obseva o cadere a parului pentru o perioada, fiind deja prea tarziu pentru tratament. In majoritatea cazurilor parul creste la loc dupa un timp.

Cand mergem la doctor

Pierderea parului constituie o problema medicala, deci este imperativ sa vorbim cu un cadru medical oricand un copil pierde mai mult par decat de obicei.

Unii parinti se impacienteaza cand vad foarte mult par ramas in peria de par a copilului, desi tututror copiilor le cade parul in fiecare zi. Ar trebui sa apelati la un medic daca: copilul se plange de un scalp dureros sau care ii da mancarime, copilul pierde fire de par din sprancene sau gene, exista portiuni vizibile lipsite de par, copilul incepe sa piarda mult mai mult par decat de obicei, copilului a inceput sa ii cada parul in urma unei boli sau in urma administrarii unei medicatii, sau daca copilul are leziuni ale scalpului sau arsuri.

Copiii cu pierdere cronica a parului ar putea avea nevoie de consiliere psihologica.

Concluzie

Pierderea parului este comuna la copii. Exista multi factori care pot duce la acest lucru, inclusiv infectiile, stresul, si coafurile care pun firele de par in tensiune. Majoritatea cauzelor pot fi tratate. Pentru un diagnostic mai sigur, puteti merge la medic pentru a afla ce a cauzat pierderea parului la copilul dumneavoastra.

Noul coronavirus, acum cunoscut sub numele de SARS-CoV-2 (acronimul vine din limba engleza si se traduce prin: Sindrom Respirator Acut Sever – Coronavirus 2; denumirea COVID-19 reprezinta sindromul clinic determinat de acest virus), a aparut in zona Wuhan, China, si s-a extins in aproape toate continentele planetei Pamant, cu exceptia Antarcticii.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a schimbat oficial clasificarea dintr-o urgenta de sanatate publica de importanta internationala la pandemie in data de 11 martie 2020.

Pana la aceasta data, aproximativ 900.000 de persoane au fost infectate cu acest virus si mai mult de 44.000 au decedat.

Termenul de ”pandemie” a inceput sa fie folosit extrem de frecvent in anunturile si stirile difuzate in diverse medii zilnic, provocand teama si anxietate. Iar cu acestea doua vin si dezinformari si zvonuri.

Acestea sunt cateva dintre cele mai frecvente mituri (complet false sau partial adevarate) care circula in social media si nu numai.

Aplicarea de spray care contine alcool sau clor va omori virusurile din corp

Daca incerci sa dezinfectezi pe fata sau pe piele cu un spray care contine alcool sau clor, trebuie sa cunosti ca aceste produse nu vor elimina virusurile care au patruns deja in corp. Mai mult, aceste substante, daca ajung in contact cu mucoasele (ochi, gura), pot determina iritatii severe.

Tine gatul umed si hidrateaza-te foarte des pentru a spala virusul din cavitatea bucala

Un sfat care s-a raspandit extrem de repede (precum noul coronavirus) este acela ca daca bei lichide foarte des vei putea tine infectia cu SARS-CoV-2 la distanta.

Un argument ar fi ca apa spala virusul din cavitatea bucala si faringe si il impinge in stomac, acolo unde va fi neutralizat de sucurile gastrice. Insa acest argument uita de faptul ca acest virus se poate transmite prin aerosoli (vezi ultimul mit), iar inhalarea lor face ca virusul sa ajunga direct in plaman. Exista si alte cai de patrundere, cum ar fi contactul mainilor infectate cu mucoasa oculara sau nazala. Mai mult, un pahar de apa nu va reusi sa spele milioanele de particule virale care se afla in cavitatea bucala si studiile recente sugereaza faptul ca acest virus ar supravietui si pasajului gastric. Nu e nevoie de studii ca sa observam legatura dintre simptomele digestive produse de infectia COVID-19 si faptul ca acest virus poate ajunge nevatamat in sistemul digestiv.

Gargara cu sare dezinfecteaza gatul si previne infectiile respiratorii

Leacurile strabunicilor cuprindeau o serie de solutii simple, cu rezultate aparent surprinzatoare, pentru multe dintre maladiile comune. Unul dintre aceste leacuri este binecunoscuta gargara. Cel mai des promovata este gargara cu sare, dar lista poate cuprinde mai multe ingrediente: otet, petrol, alcool etc.

Gargara este chiar recomandata oficial in multe tari asiatice ca masura de igiena, alaturi de spalatul mainilor, purtarea de masti si distantare sociala in sezonul gripal. Nesurprinzator este faptul ca majoritatea studiilor care sustin acest obicei vin din Japonia. Aceste studii sugereaza ca folosirea unei solutii orale bazate pe povidon iodinat ar putea preveni infectiile respiratorii superioare si inferioare.

Insa profilul cercetarilor pe acest subiect nu se incadreaza in nivelul de evidenta cerut de rigoriile stiintifice (nu exista niciun studiu dublu-orb randomizat pana in momentul de fata). Loturile fie au fost foarte mici, fie au fost erori in designul studiului, fie nu s-au replicat, fie au fost sponsorizate de producatorii solutiilor antiseptice. E adevarat ca solutiile iodate au eficienta crescuta asupra indepartarii virusurilor, chiar si coronavirusurilor (SARS si MERS – verisorii noului coronavirus), insa nu s-au facut inca teste clinice pe oameni pentru a vedea eficienta lor in masurile de tip gargara. Niciodata sa nu incercati sa faceti gargara cu dezinfectante sau antiseptice de uz extern (cutanat), chiar daca ele contin iod. Alte solutii orale, in afara de cele cu iod, nu si-au dovedit eficacitatea. La fel se intampla si cu irigatiile nazale hipertone saline, sau chiar gargara cu sare.

Totusi, daca nu exista vreun beneficiu, exista riscuri? Daca nu abuzati de acest obicei, nu exista risc major pentru sanatate. Insa daca solutia salina sau iodata folosita foarte des irita mucoasa digestiva superioara, riscul de patrundere a agentilor patogeni este crescut.

Te poti infecta din aer daca o persoana pozitiva a trecut pe acolo?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa clarificam anumite aspecte. Intai, cum se transmite virusul. Singura modalitate de transmitere a viruslui este prin picaturile lui Flugge. Adica picaturile pe care noi le expulzam atunci cand stranutam sau tusim. Ele au o dimensiune mai mare de 5 microni, iar o singura picatura poate contine cateva milioane de particule virale.

Atunci cand tusim, picaturile au o traiectorie curba si pot ateriza la 1-2 metri de noi. Daca este o persoana neinfectata care se afla pe acea traiectorie, picaturile pot patrunde prin mucoasele corpului (fie direct, fie indirect prin atingere) si persoana neinfectata sa devina infectata. La fel se intampla si cu suprafetele. Picaturile pot ajunge pe maini sau pe haine si de acolo pe alte suprafete unde virusul poate supravietui relativ mult (ore – zile, in functie de suprafata) si poate fi preluat de alte persoane.

Dar cum putem sa ne infectam din aerul respirat? Singurul mod prin care ne-am putea infecta din aerul respirat este prin aerosoli. Aerosolii apar atunci cand aerul este foarte uscat, iar picaturile se micsoreaza la mai putin de 5 microni. Atunci ele pot parcurge distante mai mari de 2 metri. Acesti aerosoli se formeaza in mod normal in special in spatii mici, inchise, neaerisite, unde sunt adunate foarte multe persoane. In spatiile deschise, riscul de a te infecta daca pastrezi distanta recomandata de 2 metri fata de alte persoane (care poarta masca) este minim, daca nu atingi alte suprafete infectate. De aceea este extrem de important sa intelegem si sa efectuam masurile de igiena propuse pentru a ne proteja pe noi si pe ceilalti de infectarea cu acest virus si de a limita raspandirea pandemiei.

Bibliografie

Neal Naito M.D. – Gargling for Coronavirus? What Science Can Tell Us – The New York Times, 29 martie 2020

Zaria Gorvett – No, drinking water doesn’t kill coronavirus – BBC Future, 20 Martie 2020

Prof. Kim Woo-Joo – You Need To Listen To This Leading COVID-19 Expert From South Korea (Asian Boss, YouTube, 27 martie 2020).

Chiar daca organismul incearca sa creeze vase noi de sange pentru a alimenta creierul, trebuie stiut ca aceste vase nu ofera oxigenul necesar. Astfel, pot rezulta leziuni cerebrale temporare sau permanente. De asemenea, boala Moyamoya poate produce atacuri vasculare tranzitorii, accidente vasculare cerebrale, anevrisme sau hemoragii intracerebrale. In plus, functionarea normala a creierului poate fi afectata, aparand diferite intarzieri sau dizabilitati cognitive si de dezvoltare.

Boala Moyamoya afecteaza cel mai frecvent copiii, dar si adulti pot fi afectati. De asemenea, aceasta boala se gaseste in toata lumea, dar este mai frecventa in tarile din Asia de Est, in special in Coreea, Japonia si China. In continuarea articolului sunt prezentate mai multe detalii despre aceasta, incluzand cauzele, simptomele si optiunile de tratament.

Cauze si factori de risc

Cauza exacta a bolii Moyamoya nu este cunoscuta. Totusi, cercetatorii au observat o frecventa mai mare a bolii in multe dintre tarile asiatice, astfel incat se considera ca boala poate avea cauze genetice. In plus, s-a constatat ca exista asocieri chiar si cu alte afectiuni, precum sindromul Down, anemia falciforma (siclemia), hipertiroidismul sau boala von Recklinghausen (neurofibromatoza de tip 1).

Desi cauza bolii Moyamoya nu este cunoscuta, anumiti factori pot creste sansele de a dezvolta afectiunea. Printre acesti factori se regasesc:

• Originea asiatica – boala Moyamoya survine la nivelul intregii planete, dar este mai frecventa in tarile asiatice. Acest lucru poate fi posibil din cauza unor anumiti factori genetici din populatiile asiatice. De asemenea, rata cea mai mare de boala Moyamoya a fost documentata in randul asiaticilor care traiesc in tarile occidentale;
• Existenta unui istoric familial al bolii – persoanele ce au antecedente familiale de boala Moyamoya au un risc de 30-40 de ori mai mare de a dezvolta boala, comparativ cu populatia generala. Acest lucru sugereaza ca exista componente genetice ale bolii ce trebuie luate in calcul;
• Asocierea unei alte afectiuni medicale – boala Moyamoya apare uneori in asociere cu o alta tulburare, inclusiv anemia falciforma sau sindromul Down;
• Sexul feminin – persoanele de sex feminin au o incidenta usor mai mare in ceea ce priveste dezvoltarea acestei afectiuni;
• Varsta tanara – chiar daca si adultii pot dezvolta boala, copiii mai mici de 15 ani sunt cel mai frecvent afectati.

Manifestari clinice

Boala Moyamoya poate surveni la orice varsta, desi simptomele se instaleaza cel mai frecvent intre 5 si 10 ani in cazul copiilor si intre 30 si 50 de ani la adulti. Astfel, primul simptom al bolii la copii este reprezentat de instalarea unui accident vascular cerebral sau a unor atacuri ischemice tranzitorii recurente. Adultii pot prezenta aceste simptome, dar cel mai frecvent experimenteaza hemoragii intracerebrale din vasele de sange anormale.

Boala Moyamoya implica o scadere a fluxului de sange catre creier, aceasta manifestandu-se prin:

• Dureri de cap;
• Convulsii;
• Slabiciune musculara;
• Amorteli sau paralizie la nivelul fetei sau a unui brat sau picior;
• Tulburari vizuale;
• Dificultati de a vorbi sau de a intelege alte persoane (afazie);
• Intarzieri de dezvoltare;
• Miscari involuntare;
• Declin cognitiv.

Aceste simptome pot fi declansate de diferiti factori, inclusiv exercitiile fizice, plansul, tusea, incordarea sau febra. Asistenta medicala de urgenta trebuie solicitata cat mai repede atunci cand sunt observate semnele sau simptomele unui accident vascular cerebral. Medicii trebuie sa fie anuntati chiar daca simptomele par sa fluctueze sau sa dispara. Astfel, trebuie evaluate urmatoarele aspecte:

• Fata – persoana afectata trebuie rugata sa zambeasca, sa ridice sprancenele, sa arate dintii sau sa fluiere, astfel incat sa se poata observa eventualele asimetrii ale fetei;
• Membrele – persoana afectata trebuie rugata sa ridice si sa mentina membrele in sus. Exista situatii in care acestea pot fi ridicate, dar nu pot fi mentinute in pozitia indicata;
• Vorbirea – evaluatorul trebuie sa solicite repetarea unei fraze simple. De asemenea, trebuie sa se observe daca discursul persoanei evaluate este neclar sau ciudat;
• Timpul – daca sunt observate semne ce indica accidentul vascular cerebral, timpul este absolut necesar. Din acest motiv, nu trebuie sa se astepte vindecarea simptomelor, ci trebuie sa se apeleze urgent la medic. Cu cat un accident vascular cerebral dureaza mai mult si nu se intervine in mod optim, cu atat este mai mare potentialul de afectare cerebrala sau chiar de deces.

Daca o persoana asista la un accident vascular cerebral, trebuie sa anunte imediat specialistii si sa supravegheze cu atentie victima in timp ce se asteapta echipajul de urgenta.

Complicatii potentiale

Majoritatea complicatiilor cauzate de boala Moyamoya sunt asociate cu efectele accidentului vascular cerebral. Astfel, pot exista:

• Probleme de vedere – in urma unui accident vascular cerebral, unele persoane pot suferi diverse tulburari vizuale;
• Pareza sau paralizie;
• Tulburari de limbaj si intelegere;
• Tulburari de miscare – desi situatia este rara, unele persoane cu boala Moyamoya pot experimenta miscari involuntare la nivelul unor anumiti muschi;
• Tulburari de invatare sau dezvoltare – in urma unui accident vascular cerebral, un copil poate avea probleme cu procesarea mentala, acest lucru avand efecte negative asupra sarcinilor scolare. In plus, pot exista dificultati emotionale si scaderea stimei de sine;
• Declin cognitiv si alte complicatii asociate;

Diagnostic

Pentru a putea diagnostica boala Moyamoya, medicii trebuie sa examineze simptomele si istoricul medical si familial. Examenul fizic este foarte important, ulterior putand fi solicitate mai multe teste. Acestea pot ajuta la diagnosticarea bolii si a oricaror afectiuni de baza. Testele pot include:

• Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) – sunt utilizati magneti puternici si unde radio, astfel incat sa se obtina imagini detaliate ale creierului. Exista si cazuri in care se poate injecta o substanta de contrast ce ajuta la evidentierea vaselor de sange de la nivelul creierului;
• Tomografia computerizata (CT) – investigatia foloseste o serie de raze X pentru a produce imagini detaliate ale creierului. Si aceasta investigatie poate fi realizata cu substanta de contrast;
• PET-CT (tomografie cu emisie de pozitroni) – este o investigatie extrem de utila cand se doreste observarea activitatii creierului;
• Electroencefalograma (EEG) – ajuta la monitorizarea activitatii electrice a creierului prin intermediul unor electrozi ce se ataseaza la scalp. Copiii cu boala Moyamoya prezinta adesea anomalii pe traseul EEG;
• Alte investigatii – exista si alte investigatii ce pot fi realizate, cum ar fi ecografia Doppler sau angiografia cerebrala.

Optiuni de tratament

Medicii vor evalua starea de sanatate a pacientului si vor indica cel mai potrivit tratament. Scopul acestuia este de a reduce simptomele, de a imbunatati fluxul de sange si de a reduce semnificativ riscul de complicatii grave, precum accidentul vascular cerebral.

Tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos are ca scop reducerea simptomelor si prevenirea complicatiilor, astfel incat pot fi recomandate antiagregante plachetare, blocante ale canalelor de calciu sau medicamente anticonvulsivante.

In cazul in care simptomele nu se imbunatatesc sau se agraveaza, medicii pot indica interventia chirurgicala. De asemenea, aceasta poate fi recomandata si atunci cand fluxul de sange catre creier este prea scazut. Chirurgia implica interventii de revascularizare, astfel incat sa se refaca fluxul de sange catre creier. Totusi, interventiile pot fi variate si trebuie sa fie adaptate in functie de caracteristicile fiecarui pacient.

Bibliografie:

Daroff RB, et al. Stroke in children. In: Bradley’s Neurology in Clinical Practice. 7th ed. Philadelphia, Pa.: Saunders Elsevier; 2016. .

NINDS moyamoya disease information page. National Institute of Neurological Disorders and Stroke

Suwanwela NC. Moyamoya disease: Etiology, clinical features, and diagnosis. 

Moyamoya disease. National Organization for Rare Disorders

Susține domnia sa, neîndoielnic pentru că este un reputat infecționist, câteva lucruri:

• Primul dintre ele este că, și în absența unui test pozitiv la gripă, dacă simptomele sunt sugestive, diagnosticul trebuie să rămână de ”gripă clinică”.
• Al doilea că, într-o astfel de situație, omul ar trebui să stea acasă și să-și sune medicul de familie.
• Al treilea, că ar trebui să ia Tamiflu/oseltamivir, încă din prima zi de declanșare a simptomelor.

Probleme ridicate

Prima problemă pe care o am este că gripa clinică este un diagnostic medical, care trebuie pus de un medic. Oricât de simplu ar prezenta doctorul Streinu-Cercel semnele de manifestare, niciunul din simptomele enumerate de dânsul nu este SPECIFIC gripei. Oamenii fac febră mare, tuse, mialgii din tot felul de motive. Unii oameni nu au astfel de simptome, pentru că au anumite boli care compromit sistemul imunitar, sau chiar capacitatea de a comunica ce se întâmplă cu ei. Doar pentru că cineva face febră mare nu înseamnă să se ascundă repede în casă și să ia Tamiflu. E iresponsabil să supra-simplifici un fenomen.

A doua problemă pe care o am este că, așa cum a făcut-o și în trecut, doctorul Streinu-Cercel recomandă un produs medicamentos sub denumirea lui COMERCIALĂ, în loc să se rezume doar la denumirea clasei din care acesta face parte. Tamiflu este doar unul din inhibitorii de neuraminidază (NAI) disponibili pe piață și aprobați pentru folosirea în infecția virală cu tulpini de gripă.

A treia problemă pe care o am este că, în recenzii sistematice și meta-analize, folosirea Tamiflu (oseltamivir), ca și a altor NAI, la persoane altfel imunocompetente și cu gripă validată prin testare, și care nu au complicații ale gripei, nu a făcut o diferență statistică, și nu are calitatea de a preveni apariția unor astfel de complicații. Mai mult, Tamiflu nu previne transmiterea virusului. Astfel că o persoană care are ameliorare simptomatică în ziua 2, pentru că a luat Tamiflu, ar putea să trăiască sub falsa impresie că gata, i-a trecut. Lucru eronat.

Există o utilitate dovedită a NAI-urilor la acele persoane care fie prin natura vârstei (populație pediatrică, vârstnici), fie prin natura sănătății (au diverse boli, cum ar fi de ficat, sau de rinichi, boli de inimă, diabet) sunt îndeosebi vulnerabili la gripă.

DAR

Medicamentele din această clasă au un profil bun de siguranță, cât și un profil de efecte adverse care pot fi declanșate de administrarea de NAI. Unele dintre acestea sunt sistemice (greață, vărsături, dureri de cap), altele dintre acestea sunt neuro-psihiatrice (stări de anxietate, depresie, au fost descrise inclusiv cazuri de psihoză). Sub nicio formă vreun medicament care se termină în ”mivir” nu ar trebui lăsat la îndemâna dibăciei tradiționale românești în sancționarea simptomelor de ILI (influenza-like illness, sau boală care seamănă cu gripa).

Mie îmi place medicina bunului simț. Medicina bunului simț are loc la întâlnirea dintre a) pacient, b) medic, c) bune practici și bună etică a ambilor.

Mi se pare inadmisibil, iresponsabil și periculos ce face, zilele acestea, doctorul Streinu-Cercel. Sunt atâtea alte mijloace prin care să obții o hartă corectă a răspândirii virusului, dacă ar fi să facem treaba un pic mai ca la carte.

Dacă știm triada simptomelor de gripă, unde e screening-ul populațional? De ce nu avem un triaj corect al cazurilor și o bună coordonare în comunități știute-a-fi la risc? De ce nu sancționăm corect cazurile expuse la un pacient cu ILI dovedit a fi cu gripă, în planul prevenției? Poți oricând să te plângi că (sic!) Camerele de gardă sunt asaltate de oameni cu simptome ILI, sau poți să intervii în populație ca să creezi ecluze suplimentare de ajutor.

Ah, și să nu uit. Doctorul Streinu-Cercel aruncă o curbă medicilor care n-ar vrea să prescrie Tamiflu. Hai să ne înțelegem. NAI sunt medicamente care ameliorează simptomele gripei, și pot fi recomandate de personalul medical avizat. Pot. Fi. Recomandate. Ele capătă indicație terapeutică obligatorie DOAR în acele cazuri în care apar complicații. În rest pot fi recomandate. Or fi doctori mai stângaci decât Streinu-Cercel. Or fi și unii mai dibaci. Fiecare medic își cunoaște pacientul, și-i mai știe și trecutul medical și afecțiunile asociate. E o propunere sulfuroasă că ”doctorii nu vor”, că ”pacienții nu cer”, că așteaptă până boala devine gravă și abia după aceea caută un medic.

Dacă vrei să educi populația despre transmiterea gripei, formulează un mesaj clar, gen ”Ana are mere”, și dă-i omului soluții practice. Adică:

1. Suspiciune ridicată de gripă ai când: febră mare care nu scade, stare gen ”răceală”, dureri musculare și/ sau osoase care te pun la pat, tuse seacă, DAR posibil și greață și vărsături
2. Simptomele sunt maximale din prima zi. Testele pentru gripă au bunele calități de detecție (chiar dacă nu sunt perfecte). Poți obține unul din farmacie. Este BINE să te testezi. Dacă testul e negativ, dar simptomele de mai sus sunt serioase, poți presupune că ai, totuși, ILI (ceea ce se cheamă ”gripă clinică”).
3. Ia legătura cu medicul de familie. CERE O CONSULTAȚIE. Întreabă-l de tratament. E preferabil să stai acasă câteva zile. Informează oamenii dimprejurul tău că ai simptomele acestea, ca să previi răspândirea. Folosește mască de protecție. Spală-te pe mâini. Evită contactul cu vârstnici, copii, femei gravide, spații aglomerate.
4. Hidratează-te corect. Dacă în 48 de ore stările persistă sau problemele de respirație devin mai severe, sau apar stări de slăbiciune, confuzie, mergi la spital.
5. NU LUA ANTIBIOTICE decât cu acordul medicului, în situația de la punctele #3 și #4
6. Dacă nu ai făcut gripă, VACCINEAZĂ-TE. Ai să dezvolți anticorpi în 2 – 3 săptămâni, dar chiar și în perioada asta ești relativ protejat, și protejezi și pe alții.

Autoritatea medicală în domeniu nu e Streinu-Cercel. Autoritatea medicală în domeniu e Ministerul Sănătății, care are voce comună cu CDC (Centrul de Control al Bolilor), Colegiul Medicilor, asociațiile profesionale etc. Cred că e timpul să cerem acestor instituții să-și asume comunicarea clară cu publicul, și decizii cu autoritate practică.

Cât despre reclamă mascată la medicamente, o văd ca pe o abatere etică. E nu doar de evitat, e de demascat când se întâmplă.

Sursa

Crusta de lapte este o afectiune a pielii foarte comuna in randul bebelusilor. Uleiurile, masajul, si samponatul ajuta de obicei in administrarea acestei afectiuni benigne.

Crusta de lapte este o forma de dermatita seboreica ce apare la bebelusi. De obicei nu constituie o cauza de ingrijorare si va disparea in mod normal singura.

Crusta de lapte tinde sa apara cu precadere pe scalp, dar mai poate aparea si pe frunte, pe fata, sprancene, la nivelul plicilor cutanate, acolo unde pielea se cuteaza (inclusiv axila sau in spatele urechilor).

Este mai probabil ca aceasta crusta de lapte sa apara in primele 3 luni de viata si sa dispara pana la varsta de 1 an. Poate aparea si intre varsta de 12 luni si 4 ani, dar aceste cazuri sunt mai rare.

Crusta de lapte produce o piele crapata la nivelul scalpului si a altor zone, prezentand simptome precum: piele “solzoasa” si aspect albicios sau ingalbenit al acesteia, cruste galbene la suprafata “solzilor”, uneori o iritație usoara, aspect gras al pielii afectate.

Expertii nu sunt siguri ce cauzeaza dermatita seboreica. Un oarecare rol il pot juca vremea, nivelurile hormonilor, infectiile cu fungi, sau nutritia. Alergiile nu cauzeaza crusta de lapte.

Metode naturale de a scapa de crusta de lapte

 In timp ce crusta de lapte arata ca si cum ar fi deranjanta si iritanta, ea nu provoaca de obicei mancarime sau durere. Ea nu deranjeaza bebelusul si deseori va disparea fara tratament in cateva saptamani sau luni.

Inainte ca aceasta sa dispara, insa, exista cateva metode pe care le puteti incerca pentru a scapa de crusta de lapte.

Desprinderea si indepartarea crustelor

Pentru a face acest lucru, spalati capul bebelusului cu o perie moale, sau cu o periuta de dinti cu peri moi.

Aplicarea de uleiuri

Uneori, crustele nu se vor desprinde usor. Daca acesta este cazul dumneavoastra, puteti aplica un agent hidratant, cum ar fi uleiul de bebelus sau vaselina. Lasati acest tratament sa patrunda in cruste pentru cateva minute sau pentru cateva ore. Acest lucru va facilita intepartarea lor cu o perie moale sau cu o periuta de dinti.

Puteti aplica o cantitate mica de ulei natural precum uleiul de cocos pentru a hidrata scalpul bebelusului. Este recomandat sa vorbiti cu un medic pediatru inainte de a folosi aceste remedii naturale.

Masajul scalpului

Daca crustele sunt dificil de desprins, puteti masa scalpul bebelusului cu un sampon anti-matreata pentru cateva minute. Clatiti apoi capul bebelusului inainte de a-l usca. Trebuie sa fiti atenti cand folositi aceasta metoda deoarece samponul anti-matreata poate ustura ochii bebelusului.

Samponarea blanda a scalpului

Puteti spala capul copilului utilizand un sampon ce contine ketoconazola, carbune, sau zinc. Aceste produse pot fi achizitionate de la majoritatea famaciilor, sau chiar din magazinele online.

Crema medicala pentru piele delicata

Daca samponarea clasica nu functioneaza, un profesionist din domeniul medical poate recomanda o crema cu corticosteroizi sau un sampon specializat pentru afectiuni ale pielii.

Discutati cu medicul dumneavoastra inainte de a folosi aceste produse deoarece uneori ele pot provoca iritatii sau reactii alergice. Din moment ce crusta de lapte este o afectiune benigna, riscurile asociate cu aceste creme sunt mai mari decat orice beneficiu pe care l-ar putea aduce bebelusului dumneavoastra.

Cand mergem la doctor?

Crusta de lapte in forma ei usoara nu necesita de obicei tratament. Bebelusul poate avea nevoie sa vada un medic daca afectiunea este severa sau il incomodeaza.

Uneori, pe zona afectata pot aparea micoze. Daca suspectati ca iritatia s-a infectat, trebuie sa vorbiti cu un medic. Semne ale infectiei sunt: inrosirea pielii, scurgerea de lichid de sub cruste, zona afectata este calda sau miroase neplacut.

Doctorul poate prescrie o anumita medicatie pentru a trata infectia, cum ar fi crema anti-micotica.

In cazuri rare, bebelusii cu dermatita seboreica pe tot corpul pot suferi de diaree si o stagnare in cresterea in greutate, ceea ce poate sugera o problema a sistemului lor imunitar. Daca observati aceste simptome la un bebelus, el trebuie dus la medic.

Concluzii

Crusta de lapte este o afectiune comuna in randul bebelusilor. In mod obisnuit, nu provoaca mancarimi si nu deranjeaza bebelusul in nici un fel. Poate aparea pe scalp, in jurul fetei si al urechilor, in zona scutecului sau in alte zone unde pielea se pliaza.

Crusta de lapte nu necesita in mod obisnuit tratament, dar exista cateva metode prin care puteti ajuta pielea si scalpul sa aiba un aspect mai putin “solzos”. Aceste metode includ samponarea cu un sampon medical si aplicarea vaselinei si a altor produse pe cruste pentru a determina desprinderea crustelor inainte de a le indeparta.

Mergeti la un medic daca bebelusul pare indispus sau prezinta semne de infectie.

Bebelusii care au crusta de lapte pe tot corpul, nu cresc in greautate, si sufera de diaree, trebuie de asemenea sa fie vazuti de un medic. Acesti bebelusi pot avea probleme cu sistemul lor imunitar.

Amiloidoza afectează frecvent organele, inclusiv inima, rinichii și ficatul. Acest articol are scopul de a prezenta această tulburare. Astfel, sunt expuse cauzele și simptomele amiloidozei, dar și modul în care medicii încearcă tratarea sa.

Care sunt cauzele?

Amiloidoza apare atunci organismul produce un nivel prea mare de amiloid. Motivul pentru care acest lucru se întâmplă poate varia, astfel încât pacienții pot suferi de mai multe tipuri de amiloidoza. Amiloidoza poate afecta doar un singur organ sau se poate răspândi in mai multe locuri din organism. Astfel, amiloidoza larg răspândită afectează mai multe organe si sisteme ale corpului.

Un prim tip de amiloidoza este cea primară (tip lanț ușor – AL). Este cea mai frecventă formă a afecțiunii si implică dezvoltarea proteinelor anormale în celulele plasmatice ale măduvei osoase. Există si amiloidoza secundară (AA), aceasta survenind atunci când acumularea de amiloid apare ca reacție la o altă boală. Mutațiile genetice moștenite pot provoca, de asemenea, forme ereditare ale bolii (amiloidoza familială – ATTR). Formele de amiloidoza sunt si mai numeroase, alte câteva exemple fiind reprezentate de amiloidoza localizată (Aloc) si cea cu beta 2 microglobulina (Abeta2m).

Factori de risc

Este important de știut că orice persoană poate dezvolta amiloidoză. Cu toate acestea, anumiți factori cresc riscul unei persoane de a dezvolta boala. Printre cei mai incriminați factori de risc se regăsesc vârsta, istoricul familial și sexul. Amiloidoza se poate dezvolta la adulții tineri, dar cea mai frecventă formă de boala apare la persoanele cu vârste cuprinse intre 50 si 80 de ani. De asemenea, există o forma genetică de amiloidoza, astfel încât persoanele cu rude de sânge apropiate ce au boala vor crește riscul. In plus, trebuie subliniat faptul că aproximativ două treimi din persoanele cu amiloidoza primară sunt de sex masculin, barbații având astfel un risc mult mai mare.

Pe lângă acești factori de risc, specialiștii au mai observat si alții. Persoanele ce realizează dializa pe termen lung pentru tratarea bolilor renale prezintă un risc mai mare de a dezvolta o formă specifică de amiloidoza. De asemenea, unele afecțiuni, precum artrita sau boala inflamatorie a intestinului, pot declanșa amiloidoza secundară. Conform specialiștilor din domeniu, aproximativ 50% dintre persoanele cu amiloidoză secundară au artrită reumatoidă.

Simptome

Acumularea de proteine de tip amiloid interferează cu funcțiile normale ale organelor. Astfel, simptomele pot varia în funcție de organele afectate de amiloidoza. Chiar și așa, există câteva simptome comune ce se pot instala, precum slăbiciunea, vertijul și pierderea inexplicabilă în greutate. Pe lângă acestea, persoanele afectate pot experimenta grețuri, dureri în piept, aritmii cardiace, edem și inflamație, disfonie și chiar echimoze în jurul ochilor.

Ocazional, depozitele de amiloid se pot acumula pe un anumit organ fără a se răspândi și în alte zone. De exemplu, aceste acumulări se pot depune pe piele, vezica urinară sau laringe. Cu toate acestea, sunt mult mai întâlnite cazurile în care amiloidoza afectează mai multe organe.

Punerea diagnosticului

Simptomele amiloidozei pot fi identice cu cele produse de alte afecțiuni. De exemplu, simptomele care afectează funcția renală pot duce la diagnosticarea greșită a altor afecțiuni renale. În plus, deoarece amiloidoza este o boala rară, este posibil sa dureze o perioada pentru ca medicii să pună acest diagnostic.

Diagnosticarea corectă a amiloidozei este esențială, deoarece pe baza sa se poate oferi un tratament eficient. Biopsia reprezintă cea mai eficientă metoda de diagnostic și se poate realiza in doua forme. Biopsia tisulară reprezintă primă varianta și presupune prelevarea unui mic eșantion de țesut pentru a verifică depunerile de amiloid la nivelul sau. In mod obișnuit, medicii vor preleva proba de la nivelul țesutului adipos abdominal, dar și de la nivelul unui anumit organ. Biopsia măduvei osoase este o altă metoda de diagnostic, implicând verificarea depunerilor specifice la nivelul măduvei din pelvisul osos.

Analizele de sânge si de urina pot ajută la descoperirea organelor afectate. De exemplu, testele de urina pot indica leziuni renale, în timp ce testele de sânge pot evidenția anumite probleme la nivel cardiac. Medicii vor apela la aceste investigații pentru a avea o privire mult mai amănunțită asupra bolii, astfel încât să propună cel mai bun tratament.

Opțiuni de tratament

Este important de cunoscut faptul că în prezent nu există nici un tratament curativ pentru amiloidoză. Cu toate acestea, afecțiunea este tratabilă, iar opțiunile de tratament disponibile au ca scop încetinirea progresiei bolii, reducerea simptomelor si îmbunătățirea calității vieții unei persoane.

Metodele de tratament implicate în amiloidoza depind de severitatea simptomelor, dar și de tipul bolii. Există mai multe terapii posibile pentru a reduce dezvoltarea de amiloid în organism. Acestea includ:

Chimioterapia

Chimioterapia presupune utilizarea unor diferite medicamente pentru a ucide celulele anormale din sânge, de exemplu cele care ajută la formarea depunerilor de amiloid. Medicamentele destinate mielomului pot fi uneori o opțiune. Mielomul este un tip de cancer ce afectează celulele plasmatice. Bendamustina si ciclofosfamida reprezintă doar doua exemple de medicamente ce pot fi folosite pentru chimioterapie.

Tipul de chimioterapie pe care o persoana o va primi depinde foarte mult de amploarea simptomelor, dar si de organele afectate si vârstă pacientului. Aceste elemente pot influentă tipul medicamentelor, dar si metodele de tratament folosite.

Transplantul de celule stem

In unele cazuri, medicii pot recomandă transplantul de celule stem după efectuarea chimioterapiei. După distrugerea prin chimioterapie a celulelor anormale care produc depozitele de amiloid, transplanturile de celule stem pot ajută la dezvoltarea sănătoasă a măduvei osoase. Primirea unui transplant de celule stem este un proces complex si nu orice persoana cu amiloidoza se califică. In plus, chiar si persoanele ce necesită acest tip de tratament pot întâmpină probleme in găsirea unui donator compatibil.

Controlarea comorbidităților

Tratamentul pentru persoanele cu amiloidoza secundară include adesea controlul bolilor inflamatorii care stau la baza apariției depozitelor de amiloid. Odată ce o persoană tratează afecțiunea de bază, cum ar fi artrita reumatoidă, nivelul simptomelor produse de amiloidoză se poate ameliora.

Tratament de susținere

Tratamentul de susținere este extrem de important. O persoana poate avea nevoie sa trateze complicațiile produse de boala sau să facă modificări în dietă sau în stilul de viată, astfel încât gestionarea bolii să fie mult mai ușoară.

Tratamentul de susținere poate include o mare varietate de medicamente și terapii, inclusiv medicamente pentru controlul insuficientei cardiace și a tensiunii arteriale. De asemenea, dializa poate fi indicată în cazul persoanelor cu leziuni renale, iar sprijinul nutrițional poate fi eficient pentru cei cu probleme digestive.

Complicații potențiale

Deoarece proteinele de tip amiloid pot deteriora organele, complicațiile sunt frecvente. Acestea sunt caracteristice organelor afectate și pot include complicații renale, cardiace, ale sistemului nervos etc. Amiloidoza afectează frecvent rinichii, iar dacă aceștia nu sunt în măsură să îndepărteze în mod eficient produsele reziduale, insuficiența renală poate să se instaleze. De asemenea, insuficiența cardiacă și aritmiile pot să apară atunci când acumulările de amiloid afectează funcția inimii. Chiar și sistemul nervos poate fi afectat, existând manifestări, precum amețeli, furnicături, amorțeli, probleme digestive și chiar dureri la nivelul articulațiilor (artralgii).

Perspectivă

Deși cercetările continuă, în prezent nu există nici un remediu specific pentru amiloidoză, iar rezultatul bolii depinde adesea de organele implicate. Cu toate acestea, tratamentul pentru amiloidoză poate încetini dezvoltarea proteinelor anormale și evoluția bolii. Multe opțiuni de tratament ajută oamenii să-și gestioneze simptomele, îmbunătățind astfel calitatea vieții.

Amiloidoza afectează de obicei mai multe organe, ceea ce înseamnă că obținerea unui tratament eficient va necesita intervenția unei întregi echipe de specialiști. Fiecare pacient va necesita un plan individualizat de tratament, astfel încât rezultatele să fie cele dorite.

Bibliografie:

AA amyloidosis. (n.d.). amyloidosis.org/facts/aa/

Amyloidosis. (2018). 

Amyloidosis types. (n.d.). 

Baker, K. R., & Rice, L. (2012). The amyloidosis: Clinical features, diagnosis and treatment.

Hereditary amyloidosis. (2018). 

Kourelis, T., et al. (2015). Presentation and outcomes of localized amyloidosis: The Mayo Clinic experience [Abstract]. 

Din punct de vedere al efectelor, pe langa analgezie, sunt prezente si: amnezia (pentru confort psihic); relaxarea musculara (pentru confort chirurgical); mentinerea optima a functiilor vitale (respiratia,circulatia, excretia, homeostazia sau echilibrul metabolic).

Care sunt tipurile de anestezie?

In functie de localizarea plagii si de dificultatea cu care se poate realiza interventia chirurgicala, anestezia se imparte in doua mari categorii: anestezia loco-regionala si anestezia generala.

Anestezia loco-regionala

In aceasta categorie sunt cuprinse mai multe subclase care se utilizeaza in functie de complexitatea interventiei sau a plagii:

De contact: atunci când anestezicul actioneaza pe o zona restrânsă a corpului, ajungând cu ușurință la nivelul structurilor nervoase. Substanta utilizata in anestezia locala de contact este lidocaina (xilina).

Este utilizata in: stomatologie, oftalmologice, ORL, explorari endoscopice digestive.

Prin infiltrație se administrează strict intradermic, iar substantele active utilizate sunt xilina sau novocaina (de concentratie 1%).

Acest tip de anestezie este indicata in: tromboflebita hemoroidala,  leziuni ale pielii si tesutului subcutanat (plagi, abcese, tumori benigne sau maligne – contraindicata in cazul melanomului malign), lipoame, hematoame, chisturi sebacee, paracenteza abdominala (evacuarea lichidului abdominal prin punctie), toracocenteza, pleurostoma, montarea de catetere in vase sau catetere de dializa peritoneala.

Cazurile exceptionale:  apendicectomii, hernii inghinale. Se apeleaza la anestezia locala, in aceste cazuri, doar daca pacientul nu poate suporta anestezia generala.

Anestezia intravenoasa si intraosoasa

Substanta anestezica se administreaza intravenos sau la nivelul portiunii spongioase a oaselor lungi. Acest tip de anestezie este utilizat in: chirurgia plastica si reparatorie a mainii, antebratului sau a piciorului; colonoscopie, endoscopie.

Anestezia tronculara

Cunoscuta si sub denumirea de “blocaj anestezic troncular”, acest tip de anestezie este una de conducere care consta in suprimarea temporara a conducerii influxului nervos pe un segment al unui trunchi sau plex nervos.

Dupa trunchiul sau plexul nervos ales pentru a fi anesteziat, exista:

• Infiltratia anestezica a plexului cervical supervicial (senzitiv): substanta utilizata este xilina (10ml de concentratie 1%) la nivelul ramurilor nervoase superficiale (senzitive) ale plexului cervical.
• Infiltratia anestezica a plexului cervical profund (motor): substanta utilizata fiind xilina( 10ml de concentrate 1%) ce ajunge la nivelul ramurilor profunde(motorii) ale plexului cervical.
• Infiltratia anestezica a ganglionului stelat: acest tip de anestezie este indicata in tulburari neurovasculare ale membrului superior
• Infiltrarea anestezica a plexului brahial: se realizeaza cu xilina (concentratie 1%) pentru interventii chirurgicale la nivelul membrului superior
• Infiltratia anestezica a nevului median: este indicata in interventii de chirurgie plastica si reparatorie la nivelul antebratului sau mainii
• Infiltratia anestezica a nervului radial
• Infiltratia anestezica a nervului cubital
• Infiltratia anestezicului a ramurilor nervoase colaterale ale degetelor: indicat in chirurgia plastica si reparatorie; in tratamentul chirurgical al infectiilor si tratamentul unghiilor incarnate
• infiltratia anestezica a marelui nerv sciatic: se injecteaza xilina (5 ml de concentratie 1%)
• infiltratia anestezica a nervilor intercostali: tehnica utilizata in tratamentul durerii toracice de origine traumatica; tratamentul durerilor toracice postoperatorii; tratamentul durerilor din nevralgia intercostala cronica posttraumatica; postherpetica; inflamatorie; metastaze neoplazice
• infiltratia anestezica a lantului simpatic toracic latero-vertebral: indicata in tratamentul durerilor toracice de cauza viscerala si in tratamentul herpesului acut intercostal
• infiltratia anestezica a nervilor splanhnici
• infiltratia anestezica a lantului simpatic lombar latero-vertebral

Anestezia rahidiana

Anestezia rahidiana reprezinta o anestezie de conducere la nivelul radacinilor nervilor spinali, ce actioneaza asupra radacinilor senzitive si motorii dar si asupra ramurilor vegetative simpatice (fiind responsabile pentru efectele asupra tensiunii arteriale sistemice; blocajul anestezic simpatic induce dilatatia vaselor sangvine in teritoriul corespunzator si hipotensiune arteriala);

Acest tip de anestezie este utilizat in:

• urologie: prostata, vezica urinara, interventii chirurgicale in zona genitala
• ortopedie: interventii chirurgicale la nivelul soldului sau membrului inferior
• chirurgia vasculara: operatii la nivelul vaselor sangvine ale piciorului
• obstetrica si ginecologie: cezariana, chirurgia vaginului, uterului sau ovarelor

Anestezia peridurală

Această metoda este utilizata in interventiile chirurgicale la nivelul membrelor inferioare, perineului, zonei lombare, etajului abdominal inferior, cavitatii abdomino-pelvine; la tratamentul durerilor din lombosciatica rebela la medicamente si din hernia de disc; realizarea analgeziei la nastere; tratamentul simptomatic al parezelor intestinale, al durerilor toracice din traumatisme, neoplasme, nevralgii herpetice; tratamentul unor afectiuni pulmonare sau cardiace; tratamentul simptomatic al durerii din pancreatita cronica, colica renala sau infarctul enteromezenteric.

Anestezia generală

Reprezinta un ansamblu de metode fizico-chimice cu ajutorul carora se obtine: hipnoza, analgezia, relaxarea musculara si homeostazia fiziologica, necesare pentru actul chirurgical.

Aceasta categorie de anestezie presupune pargurgerea unor etape: preanestezia, inducţia anesteziei, menţinerea anesteziei şi monitorizarea bolnavului, trezirea din anestezie, perioada postanestezică imediată.

Aceasta anestezie este utilizata atat pentru interventiile chirurgicale de scurta durata cat si pentru interventii chirurgicale ce au o durata lunga sau atunci cand nu se poate preciza cu exactitate durata interventiei. In functie de preferintele pacientului si ale medicului chirurg, operatiile in care se utilizeaza anestezia generala pot fi realizate in doua moduri: clasic (prin deschiderea cavitatiilor) sau laparoscopic.

Printre aceste interventii se numara:

• chirurgia exploratorie (laparoscopie exploratorie – pentru stabilirea diagnosticului in cazul in care metodele imagistice nu sunt concludente)
• chirurgia abdominala (hernii inghinale, hiatale, ombilicale; apendicectomii; interventii asupra unui segment al tubului digestiv; colecistectomii)
• chirurgia cardiovasculara (transplant de cord; interventii by-pass; chirurgia plastica a vaselor mari de sange)
• nefrologie (transplant renal)
• ginecologie (histerectomie, anexectomie unilaterala sau bilaterala)

Concluzii

Anestezia reprezinta totalitatea mijloacelor farmacologice si tehnice care permit actul chirurgical. Principalul scop al oricarei tehnici de anestezie il reprezinta analgezia. Printre principalele substante utilizate in tehnica medicala pentru a induce analgezia, lidocaina sau xilina sunt cele mai utilizate in orice fel de interventie, fie ca este vorba despre o procedura stomatologica, fie apartine sferei chirurgicale (plastica si reparatorie, ginecologica, generala).

Aceste substante si tehnici au ca scop reducerea si chiar remiterea durerii resimtita de pacient pentru a se putea realiza actul medical si tratamentul paliativ sau curatic.

Bibliografie:

Elemente de semiologie chirurgicala si mica chirurgie – Ioan Costea

www.medicover.ro

www.dictionar.romedic.ro

Potrivit Centrului pentru Controlul si Prevenire a Bolilor (CDC), se estimeaza un procent de 75 de milioane de americani care sufera de hipertensiune arteriala . Multi factori de risc pentru hipertensiune arteriala sunt in afara controlului dumneavoastra, cum ar fi varsta, istoricul familial, sexul și rasa. Dar exista, de asemenea, factori care pot fi controlati, cum ar fi exercitile fizice si dieta. O dieta care poate ajuta la controlul tensiunii arteriale este cea bogata in potasiu, magneziu si fibre mai scazute in sodiu.

Cititi mai departe pentru a afla care alimente va pot ajuta in lupta impotriva hipertensiunii arteriale.

13 alimente care ajuta la scaderea tensiunii arteriale

1. Verdeturile (legumele frunzoase)

Potasiul ajuta rinichii să elimine prea mult sodiu, prin urina. Acesta fapt, la randul sau, scade tensiunea arteriala.

Verdeturile care sunt bogate in potasiu, includ:

• salata verde
• rucola
• varza furajera
• frunzele de nap
• varza
• spanacul
• frunzele de sfecla
• sfecla elvetiana (mangold)

Legumele conservate adesea au adaos de sodiu . Dar legumele congelate conțin mai multe substanțe nutritive decât legumele proaspete, și sunt mai ușor de depozitat. Puteți amesteca, de asemenea, aceste legume cu banane  și lapte de nuci pentru un suc verde dulce și sănătos.

2. Fructele de padure

Fructele de padure, in special afinele, sunt bogate in compusi naturali numiti flavonoizi. Un studiu a constatat ca ,consumarea acestor compusi ar putea preveni hipertensiunea arteriala si de asemenea ar putea ajuta la scaderea tensiunii arteriale.

Afinele, zmeura, si capsunile sunt usor de a adauga la dieta dumneavoastra. Le puteti adauga la cereale sau la granola dimineața la micul dejun, sau se pot păstra congelatela , pentru prepararea unui desert rapid si sanatos.

3. Sfecla rosie

Sfecla este bogata in oxid nitric, care poate ajuta la largirea vaselor de sange si scaderea tensiunii arteriale. Cercetatorii au descoperit ca nitratii din sucul de sfecla rosie, a ajutat la scaderea tensiunii arteriala a participantilor din cadrul cercetarilor, intr-un interval de doar 24 de ore.

Puteti prepara suc din sfecla rosie sau puteti gati si manca intreaga radacina. Radacina de sfecla este delicioasa prajita dar si adaugata la tocana. De asemenea o puteti coace sub forma de chipsuri.  Aveti insă grija la manevrarea sfeclei – sucul poate pata mainile și hainele.

4. Laptele degresat si iaurtul 

Laptele degresat este o sursa excelenta de calciu si este sarac in grasimi. Acestea sunt doua dintre elementele importante ale unei diete menite scaderii tensiunii arteriale. De asemenea puteti opta pentru iaurt, daca nu va place lapte.

Potrivit asociatiei  American Heart, femeile care au mancat cinci sau mai multe portii de iaurt pe saptamana, au prezentat o reducere de 20 la suta de risc pentru dezvoltarea hipertensiunii arteriale.

Incercati sa incorporati fulgi de ovaz, migdale maruntite și fructe in iaurt pentru beneficii suplimentare a sanatatii inimii. Atunci cand cumparati iaurt, asigurati-va ca nu contine adaos de zahar. Cu cat  mai mica este cantitatea de zahar pe porzie, cu atat mai bine.

5. Fulgii de ovaz 

Fulgii de ovaz se potrivesc, prin continutul lor ridicat de fibre, scazut in grasime si scazut in sodiu, la un mod de viata sanatos care ajuta la scaderea tensiunii arteriale. Consumul de fulgi de ovaz la micul dejun este o modalitate foarte buna de  alimentare cu nutrienti necesari pentru intraga zi

Fulgii de ovaz lăsați la inmuiat peste noapte, este o optiune indragita la micul dejun. Pentru preparare, adaugati 1/2 cana de fulgi de ovaz, 1/2 cana de lapte si alune intr-un borcan. Dimineata, se amesteca si se adauga fructe de padure si  scortisoara dupa gust.

6. Bananele

Consumul de alimente bogate in potasiu, este mai bun decat completarea sa prin suplimente. Se taie o banana pe langă cereale sau fulgi de ovaz pentru un plus bogat in potasiu. De asemenea, puteti lua o banana pe drum, impreuna cu un ou fiert, pentru un mic dejun rapid sau o gustare.

7. Somonul, macroul, si pestele cu omega-3

Pestele este o mare sursa de proteine slabe. Pestele gras precum macroul si somonul sunt bogati in acizi grasi numiti omega-3, acestia pot scadea tensiunea arteriala, reduce inflamatiile si trigliceridele. In plus fata de toate aceste surse ale pestelui, pastravul contine vitamina D. Alimentelele contin rar vitamina D, iar aceasta vitamina, asemanatoare hormonului, are proprietati care duc la scaderea tensiunii arteriala.

Un beneficiu a prepararii pestelui este faptul ca este usor de condimentat si de gatit. Pentru a incerca, asezati un fileu de somon pe o hartie de copt si condimenti-l cu ierburi, lamaie si ulei de masline.  Coaceti pestele in cuptorul preincălzit la 230 ° C ,timp de 12-15 minute.

8. Semintele

Seminte nesarate sunt bogate in potasiu, magneziu și alte minerale cunoscute pentru scaderea tensiunii arteriale. Savurati  ¼ cana de seminte de floarea-soarelui sau seminte de dovleac ca o gustare intre mese. 

9. Usturoiul și ierburile

O cercetare indica asupra faptului ca usturoiul poate ajuta la scaderea hipertensiunii arteriale, prin cresterea cantitatii oxidului nitric din organism. Oxidul nitric ajuta vasodilatia sau largirea arterelor si prin urmare, la scaderea tensiunii arteriale.

Incorporand ierburile aromate si condimentele in dieta dumneavoastra de zi cu zi, va poate ajuta de asemenea la reducerea consumului de sare. Exemple de ierburi si condimente care le puteti adauga sunt busuiocul, scortisoara, cimbrul, rozmarinul, si multe altele.

10. Ciocolata neagra

Un studiu din 2015 a constatat ca consumul de ciocolata neagra este asociat cu un risc mai mic de boli cardiovasculare (CVD). Studiul sugerează ca pana la 100 de grame pe zi de ciocolata neagra poat fi asociate cu un risc mai mic de CVD.

Ciocolata neagra contine mai mult de 60 de procente solide de cacao si are mai putin zahar decat ciocolata obisnuita. Puteti adauga ciocolata neagra la iaurt sau poate fi mancata cu fructe, cum ar fi capsunile, afinele, zmeura sau ca un desert sanatos.

11. Fisticul

Fisticul este o varianta  sanatoasa care ajuta la scadea tensiunii arteriale prin reducerea rezistentei vasculare periferice, sau stramtorarea vaselor de sange, și a ritmului cardiac. Un studiu a constatat ca o dieta care include o portie de fistic pe zi, ajuta la rscaderea tensiunii arteriale.

Puteti incorpora fisticul in dieta dumneavoastra prin adaugarea lui la prajituri, sosuri pesto, și salate, sau prin consumul lui sub forma unei gustari.

12. Uleiul de masline

Uleiul de masline este un exemplu de grasimi sanatoase. Acesta contine polifenoli, care sunt niste componenti luptatori in combatere inflamatilor si care poate ajuta la scaderea tensiunii arteriale.

Uleiul de masline te poate ajuta sa consumi doua sau trei portii zilnice de grasime, acestea făcând  parte din dieta DASH (a se vedea mai jos pentru mai multe despre aceasta dieta). Este, de asemenea, o mare alternativa la uleiul de canola, unt sau sosul pentru salat din comert.

13. Rodiile

Rodiile sunt niste fructe sanatose care le puteti savura crude sau sub forma de suc. Un studiu a ajuns la concluzia ca daca bem o ceasca de suc de rodie pe zi, timp de patru saptamani, acesta va putea ajuta la scăderea tensiunii arteriale pe termen scurt.

Sucul de rodii este gustos, alături de un mic dejun sanatos. Asigurati-va de adaosul de zahar in  sucurile cumparate de la magazin, caci zaharuri adaugate pot anula beneficiile de sanatate.

Dieta DASH si alimente recomandate

O dieta adecvata pentru scaderea tensiunii arteriale, este dieta DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension) , care include reducerea aportului de grasimi, sodiu, și alcool. Urmand dieta DASH timp de doua saptamani, aceasta va poate ajuta la scaderea tensiunii arteriale sistolice, intre 8-14 puncte.

Sugestii de servire pentru dieta DASH :

In general, ar trebui sa mancam cat mai multe surse de proteine, continut scazut de grasimi, cereale integrale si o multime de fructe si legume. Liniile directoare ale dietei DASH sugereaza, de asemenea, consumul de mai multe alimente bogate in potasiu, calciu si magneziu.De asemenea, orientările recomanda nu mâncam mai mult de:

• Cinci portii de dulciuri pe saptamana
• Un pahar de lichide pe zi pentru femei
• Doua pahare de lichide pe zi pentru barbati

Un studiu a constatat ca diete DASH cu un continut ridicat de grasimi (grasimi pline)  reduce aceeasi cantitate a tensiunii arteriale ca dieta DASH traditionala. O alta reexaminare a analizat rezultatele a 17 studii si a constatat ca dieta DASH a redus tensiunea arteriala, in medie, de 6,74 mmHg fata de tensiunea arteriala sistolica si 3,54 mmHg puncte pentru  tensiunea arteriale diastolica.

Concluzii

Printr-o dieta corespunzatoare unei inimi sanatoasa, puteti reduce riscurile hipertensiunii arteriale si promovati o stare buna a sanatatii generale.

Persoanele care sufera de diabet de tip 2 ar trebui sa stie ca simptomele lor pot fi gestionate mai usor cu ajutorul cannabidiolului, deoarece acesta poate ajuta la stabilizarea glicemiei. Unii profesionisti din domeniul sanatatii spun ca CBD-ul poate juca un rol esential in tratarea diabetului, dar este important sa se inteleaga faptul ca singura afectiune de sanatate pentru care cannabidiolul s-a dovedit a fi eficient este epilepsia la copii. Din nefericire, exista o lipsa considerabila de cercetari cu privire la legatura exacta dintre diabetul de tip 2 si CBD.

Cercetatorii afirma ca nu stiu exact ce efect direct are cannabidiolul asupra nivelurilor de zahar din organism. In urma unor studii de specialitate, acestia adauga faptul ca persoanele cu diabet consuma produse cu cannabidiol si tetrahidrocanabinol (THC) pentru a-si reduce simptomele dureroase. Totusi, trebuie remarcat faptul ca aceste produse nu sunt permise in toate statele, astfel incat trebuie sa se tina cont de legislatia in vigoare. De asemenea, este important de stiut ca produsele pe baza de cannabidiol nu provoaca efecte psihoactive, lucru ce nu se poate afirma despre THC.

De ce trebuie luat in considerare cannabidiolul?

Un lucru este sigur cu privire la cannabidiol, si anume faptul ca persoanele cu diabet zaharat de tip 2 apeleaza la acest ingredient ca la un instrument de gestionare a bolii. Astfel, exista cazuri in care pacientii cu diabet de tip 2 au folosit cannabidiol pentru a reduce durerile. Produsul a fost folosit sub forma de tincturi sau uleiuri si a fost aplicat direct pe zonele dureroase, inclusv picioarele. In urma cercetarilor, s-a constatat ca persoanele care au utilizat produse pe baza de CBD au experimentat diminuarea durerilor nervoase si imbunatatirea valorilor glicemice. De asemenea, persoanele care au folosit uleiuri cu CBD pentru dureri au raportat si ca au avut parte de un somn mai bun si mai odihnitor.

Alti cercetatori au constatat ca persoanele care nu sunt multumite de tratamentul pentru diabet incearca sa caute alte terapii care sa ii ajute. Astfel, acestia apeleaza inclusiv la terapiile cu cannabidiol, fiind deseori multumiti de efectele avute asupra glicemiei si durerilor. Totusi, trebuie retinut faptul ca produsele pe baza de CBD si THC nu sunt legale in toate statele, astfel incat terapiile de acest tip nu sunt disponibile oriunde.

Studii stiintifice si bariere in cercetare

In ciuda interesului mare pe care persoanele cu diabet zaharat de tip 2 il au pentru terapiile cu cannabidiol, trebuie stiut ca exista o lipsa semnificativa de studii riguroase cu privire la modul in care CBD-ul poate afecta diabetul. Astfel, sunt necesare numeroase cercetari suplimentare pentru a se putea stabili exact legaturile dintre CBD si diabet.

Totusi, cercetarile timpurii cu privire la acest subiect sugereaza ca CBD-ul, dar si THC-ul, trebuie studiate in continuare. De exemplu, un mic studiu publicat in 2016 si care a fost realizat pe un grup de 62 de persoane cu diabet zaharat de tip 2 a constatat faptul ca glicemia nu a fost influentata de utilizarea cannabidiolului. Participantii din lotul de studiu nu urmau tratamente cu insulina, dar nici alte medicamente pentru diabet. De asemenea, acestia au fost repartizati aleatoriu in cinci grupe de tratament diferite timp de 15 saptamani. Tratamentele au fost alcatuite din:

• Prima grupa – 100 de miligrame de CBD de doua ori pe zi;
• A doua grupa – 5 miligrame de tetrahidrocanabivarin sau THCV (o alta substanta chimica din canabis) de doua ori pe zi;
• A treia grupa – 5 miligrame de CBD si 5 miligrame de THCV de doua ori pe zi;
• A patra grupa – 100 de miligrame de CBD si 5 miligrame de THCV de doua ori pe zi;
• A cincea grupa – tratament placebo.

In urma analizarii tuturor rezultatelor s-a constatat faptul ca glicemia a fost imbunatatita in cazul grupurilor ce au urmat tratament cu THCV. Rezultatele nu au fost cele asteptate in cazul canabidiolului.

Un alt studiu a fost realizat pe un grup de 37 de persoane cu diabet zaharat si a evidentiat faptul ca durerile nervoase au fost imbunatatite de un cannabinoid sintetic derivat din tetrahidrocanabinol. In plus, s-a observat ca somnul persoanelor din lotul de studiu a fost mai odihnitor si de durata mai lunga, iar nivelurile de anxietate au scazut considerabil.

Specialistii afirma ca durerea vine insotita si de alte efecte. De exemplu, durerea cronica poate fi insotita de tulburari de somn, depresie si anxietate. Prin tratarea durerilor pacientilor diabetici cu respectivul cannabinoid sintetic se considera ca toate efectele asociate vor fi diminuate.

Alte cercetari cu privire la canabidiol continua sa evolueze. Unele studii au analizat legatura dintre diabet si CBD la sobolani, dar nu toate rezultatele se pot aplica si sanatatii umane. Alte studii au analizat sistemul endocanabinoid, acesta avand un rol important in trimiterea semnalelor cu privire la durere, stres, somn si alte functii importante. Totusi, sunt necesare studii suplimentare pentru a se putea oferi un raspuns sigur.

Barierele in cercetare sunt diverse si nu permit avansarea studiilor. De exemplu, canabisul are numeroase restrictii, chiar si in ceea ce priveste utilizarea sa ca medicament. In plus, foarte multi cercetatori intampina dificultati in achizitionarea sa pentru studii. Astfel, finantarea reprezinta o problema extrem de importanta ce sta la baza lipsei de studii.

Riscuri asociate

Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 nu asteapta mai multe studii si sunt deschisi sa incerce si sa foloseasca in continuarea canabidiolul atunci cand este posibil. Conform studiilor, acest lucru este valabil mai ales in cazul pacientilor mai tineri. Totusi, canabidiolul si produsele derivate din canabis nu sunt legale si accesibile in toate tarile, astfel incat exista anumite riscuri daca legislatia nu este consultata inainte de achizitionare. De asemenea, unele produse nu sunt verificate si nu ofera beneficiile dorite.

Specialistii afirma ca este dificil sa cunoasca toate ingredientele din produsele din comert, astfel incat sfatuiesc persoanele ce doresc sa le utilizeze sa analizeze cu atentie continutul, dar si legislatia din tara in cauza. De asemenea, aceste produse trebuie utilizate doar cu acordul medicului, deoarece canabidiolul ar putea interfera cu anumite medicamente de reducere a colesterolului si a tensiunii arteriale. Alte efecte secundare ale canabidiolului includ:

• Fatigabilitate;
• Diaree;
• Modificari ale greutatii corporale;
• Modificari ale apetitului alimentar.

Produsele ce ajung in corpul unei persoane trebuie evaluate foarte atent. Astfel, consumatorii trebuie sa evalueze produsele pe baza de CBD, astfel incat acestea sa nu contina mucegaiuri, pesticide si alte toxine ce ar putea dauna.

Bibliografie:

Kate Ruder, CBD for Type 2 Diabetes: What Are the Benefits and Risks?, https://www.everydayhealth.com/type-2-diabetes/cbd-type-2-diabetes-what-are-benefits-risks/

Miscarea degetelor piciorului se face prin contractarea mai multor muschi mici. Daca oricare dintre acesti muschi devine rigid, va cauza spasme musculare si durere.

Cateodata durerea vine si din alti muschi. Un exemplu ar fi tensiunea din glezna sau din tendonul lui Ahile care poate cauza spasme musculare atat la picior cat si la degetele de la picior.

Niste cauze comune pentru tensiunea in muschi sau muschi slabiti ar fi:

• O noua rutina de antrenament
• Purtarea de incaltaminte necorespunzatoare
• Stil de viata sedentar
• Antrenament sau exercitii fara o incalzire corespunzatoare

2. Leziuni musculare

Leziunile musculare sau ale altor tesuturi ale piciorului, degetelor sau gambelor poate duce la crampe ale degetelor de la picior sau durere.

Entorsele pot fi si ele una din cauzele durerilor degetelor de la picior, ele fiind leziuni are ligamentelor.

Luxatiile, care sunt leziuni ale muschilor si ale tendoanelor pot, de asemenea, cauza durere.

Niste cauze comune pentru leziunile muschilor pot include:

• Extenuare fizica
• Cazaturi sau lovirii ale piciorului
• Suprasolicitarea unui muschi, tendon sau ligament

3. Incaltaminte necorespunzatoare

Tocuri inalte, papucii care sunt prea stramti sau prea largi si pantofii cu varful ascutit pot pune presiune pe degetele de la picioare si zonele inconjuratoare.

Aceasta presiune poate cauza crampe ale degetelor, in special daca incaltamintea forteaza degetele sa stea intr-o pozitie nefireasca. Incaltamintea nepotrivita poate provoca dureri si leziuni ale muschilor.

4. Deshidratarea

Dehidratarea poate cauza cateodata crampe musculare sau disconfort.

Este mai probabil ca deshidratarea sa cauzeze crampe ale degetelor de la picior atunci cand muschii sunt deja lezati sau extenuati, sau cand incaltamintea stramta incomodeaza degetele.

5. Tulburari ale echilibrului electrolitic

Dezechilibrul electrolitic poate cauza crampe si spasme musculare. Cateodata dehidratarea poate cauza dezechilibre electrolitice.

In alte cazuri, tetania poate fi de vina. Tetania reprezinta un nivel scazut de calciu, fiind un exemplu de tulburare al echilibrului electrolitic, cauzand astfel, crampe musculare.

6. Sindromul picioarelor nelinistite

Sindromul picioarelor nelinistite poate cauza in timpul noptii crampe, senzatii ciudate in zona picioarelor si face ca somnul sa fie o problema pentru unele persoane.

Aproximativ o treime din persoana de peste 50 de ani sufera de acest sindrom. Crampele in timpul noptii ale picioarelor sunt destul de comune si la femeile insarcinate.

Acest sindrom nu este foarte bine inteles si doctorii inca nu stiu care este cauza aparitiei acestuia.

7. Deteriorarea nervilor

Neuropatia se manifesta prin leziuni ale nervilor. Aceasta cauzeaza dureri, crampe, furnicaturi si amorteala.

Diabetul necontrolat este o cauza comuna a neuropatiei. Oamenii cu diabet neuropatic de obicei resimte dureri, spasme musculare, amorteala si dureri ale degetelor si picioarelor.

O alta boala care poate cauza leziuni ale nervilor este boala Parkinson.

8. Circulatie slaba a sangelui

Cand sangele nu circula cum trebuie spre picioare sau degete, este posibil sa simti dureri sau spasme. Statul indelungat, diabetul si incrucisarea picioarelor pentru prea mult timp poate incetini sangele care circula catre picioare si degete.

Boala arteriala periferica face ca arterele din tot corpul sa se ingusteze, slabind circulatia sangelui. Si aceasta boala poate cauza crampe ale degetelor de la picioare.

9. Artrita

Artrita este o stare patologica ce este caracterizata de inflamatie articulara. Pentru unele persoane, durerea cauzata de artrita poate fi similara cu crampele musculare.

Daca o persoana are mai multe inflamatii sau dureri articulare, precum la maini, poate fi un semn de artrita.

10. Distonia

Distonia este un simptom, nu o boala. Pacientii cu distonie resimt spasme musculare sau contractii involuntare ale muschilor sau grupelor de muschi.

Numeroase conditii medicale precum boala Wilson, scleroze multiple, leziuni ale creierului, sau chiar un accident vascular cerebral poate cauza distonie.

11. Cedarea organelor

Varioase probleme ale organelor pot altera nivelul de electroliti, facand astfel dificil pentru corp sa absoarba nutrienti, cauzand in acest fel si leziuni ale muschilor si nervilor.

Cedarea organelor poate provoca dureri, crampe si spasme in tot corpul. Oamenii care au posibile probleme cu ficatul si rinichii trebuie sa vada un doctor, daca resimt si spasme musculare.

12. Infectii rare

Foarte rar, o infectie poate leza un muschi sau sa dauneze sistemului nervos in asa fel incat sa cauzeze spasme musculare.

Tetanusul, de exemplu, poate fi o cauza a spasmelor musculare, cu toate ca, in acest caz, spasmele incep de la stomac si mandibula.

Remedii naturale

De obicei leziunile mici ale muschilor sau unele dureri temporare ale degetelor picioarelor se pot trata acasa. Lucrurile pe care le poti face sunt:

• Intinderi: incearca sa flexezi degetele si apoi sa le extinzi de 5 – 10 ori. Apoi, intinde gleznele si talpile, rotindu-le in sensul acelor de ceasornic si apoi in sens invers, de 5 – 10 ori.
• Exercitii: exercitiile usoare, precum mersul, poate intari muschii picioarelor si muschii degetelor. Exercitiile pentru picioare si degete pot ajuta si ele. Incearca sa lasi obiecte pe podea si sa le ridici cu degetele de la picior.
• Caldura: caldura poate cateodata ajuta cu micile leziuni si crampele musculare. Pentru un rezultat mai bun, alterneaza intre rece si cald.
• Masajul: Spasmele musculare pot fi reduse prin masarea picioarelor si a gleznei. Presiunea care se exercita trebuie crescuta gradat.
• Medicamentele: medicamentele precum ibuprofen sau aspirina pot ajuta cu durerea cauzat de leziuni ale muschilor, artrite si alte cauze comune ale crampelor.

Aceste remedii pot oferi un ajutor temporar cand crampele degetelor de la picioare sunt cauzate de alte probleme mai serioase. Daca crampele nu se opresc dupa cateva zile, este recomandat sa vezi un doctor.

Prevenirea

Exista cateva trucuri simple prin care poti preveni aceste crampe:

• Activitatile fizice
• Purtarea de incaltaminte speciale
• Intinderea muschilor zilnic
• Tratarea problemelor care pot sta la baza crampelor

Tratamentul medical

Pentru un tratament potrivit, mai intai trebuie facute radiografii pentru a verifica daca exista leziuni. De asemenea, doctorul poate cere si teste de sange.

In functie de cauza, doctorul poate recomanda:

• Medicamente pentru bolile cronice, precum diabet sau artrita
• Schimbarea stilului de viata, precum o dieta cu indice glicemic scazut pentru diabet
• Operatie
• Terapie fizica

Concluzie

Crampele de la degetele picioarelor pot fi enervante, dar sunt destul de comune. De obicei trec de la sine, in timp. Totusi, daca crampele devin mai rele cel mai bine este sa vizitezi un doctor.

In zilele noastre, exista numeroase sfaturi cu privire la o alimentatie corecta. Numarul dietelor este in crestere si poate fi dificil de ales una adecvata, mai ales cand vine vorba despre zahar, deoarece organismul tinde sa metabolizeze diferit zaharul prelucrat sau adaugat, comparativ cu zaharul provenit din surse naturale.

Toate fructele reprezinta surse naturale de zahar. Fructele foarte dulci, precum pepenii verzi si mango, au un continut relativ ridicat de zahar. Totusi, fructele tind sa contina mai putin zahar decat alimentele indulcite. Astfel, aproape toata lumea, inclusiv persoanele cu diabet, ar putea beneficia de pe urma consumului de fructe. Acest lucru se datoreaza combinatiei de apa, vitamine, minerale, fibre si fitochimicale pe care o contin.

Fructele contin doua tipuri de zahar: fructoza si glucoza. Proportiile fiecaruia variaza, dar majoritatea fructelor contin aproximativ jumatate din cantitate de glucoza si jumatate de fructoza. Glucoza ridica valoarea nivelului de zahar din sange, astfel incat organismul trebuie sa utilizeze insulina pentru a-l metaboliza. Fructoza nu creste nivelul de zahar din sange, dar trebuie descompusa de catre ficat.

In acest articol sunt prezentate mai multe detalii despre zaharul provenit din fructe, incluzand efectele acestuia asupra organismului uman.

Diferenta dintre zaharul din fructe si alte tipuri de zahar

Producatorii folosesc diverse tipuri de zahar pentru a produce alimente. Cele mai frecvente tipuri de zahar folosite sunt urmatoarele:

• Sirop de porumb – de cele mai multe ori contine 100% glucoza;
  
• Fructoza – reprezinta zahar obtinut din fructe;
  
• Galactoza – este un monozaharid caracteristic laptelui;
  
• Sirop de porumb bogat in fructoza – combina fructoza rafinata si glucoza, dar cu un procent mai mare de fructoza;
  
• Maltoza – se formeaza prin legarea a doua unitati de glucoza;
  
• Zaharoza – poarta si numele de sucroza. Este zaharul alb rafinat sau de masa, fiind cea mai utilizata forma de zahar. In general, contine cantitati egale de zaharoza si fructoza.
  

Aceste tipuri de zaharuri difera de zaharul din fructe deoarece sunt supuse procesarii. Majoritatea producatorilor tind sa adauge aceste tipuri de zahar in produsele alimentare, ajungand ulterior in organism unde sunt metabolizate foarte rapid.

Riscuri potentiale

Cercetarile sugereaza in mod constant ca fructoza rafinata si cea adaugata, ambele prezente in zahar si in produsele indulcite, sunt responsabile de cresterea riscului de afectiuni de sanatate, inclusiv diabet si boli cardiace. Totusi, trebuie retinut ca aceste rezultate fac referire la fructoza prelucrata si folosita ca aditiv in alimentele indulcite, nu la fructoza din fructele consumate intregi.

Desi unele diete extreme urmaresc sa reduca sau sa elimine complet fructele din alimentatie, trebuie stiut ca nu exista dovezi care sa sustina ca fructele sunt daunatoare. Persoanele cu diabet zaharat pot consuma in siguranta fructe, acestea neavand zahar adaugat. In multe cazuri, fructele dulci pot satisface dorinta de consuma alte alimente bogate in zahar. Fructele au mai putin zahar decat cele mai multe gustari dulci, ceea ce poate insemna ca o persoana consuma mai putin zahar si mai putine calorii, obtinand, de asemenea, substante nutritive valoroase.

Fructele intregi si proaspete sunt intotdeauna o alegere mai buna comparativ cu fructele ambalate sau prelucrate. De exemplu, producatorii tind sa indulceasca si sa proceseze foarte mult sucurile de fructe. Sucurile aromate destinate copiilor contin adesea cantitati mari de zahar adaugat si nu reprezinta un substituent pentru fructele intregi.

Persoanele care consuma fructe conservate ar trebui sa verifice in prealabil eticheta, deoarece unele astfel de produse pot contine indulcitori sau alti agenti aromatizanti care pot creste considerabil valorile de zahar din organism.

Un aport foarte mare de fructe, ca si in cazul altor alimente, poate determina o persoana sa consume prea multe calorii, ceea ce duce la cresterea riscului de obezitate. Cu toate acestea, consumul unor cantitati exagerate de fructe este improbabil. Pentru a depasi 2000 de calorii pe zi, consumand numai fructe, o persoana ar trebui sa manance aproximativ 18 banane, 15 mere sau 44 kiwi.

Exista si exceptii de persoane care ar trebui sa evite fructele. Acestea sunt cele cu afectiuni rare si care presupun afectarea modului prin care organismul absoarbe sau metabolizeaza fructoza. Persoanele cu alergii specifice la fructe ar trebui sa evite, de asemenea, anumite tipuri de fructe. In plus, persoanele cu intoleranta la fructoza sau cu malabsorbtie a fructozei ar trebui sa evite fructele si produsele cu fructoza.

Trebuie stiut ca femeile insarcinate in al doilea trimestru de sarcina ar trebui sa evite consumul a mai mult de 4 portii de fructe pe zi, in special a fructelor cu un indice glicemic crescut. Se recomanda si evitarea fructelor tropicale, deoarece acestea pot creste riscul de diabet gestational.

Beneficiile consumului de fructe

Beneficiile consumului de fructe depasesc cu mult riscurile presupuse sau ipotetice. Beneficiile aduse printr-un aport echilibrat de fructe sunt reprezentate de:

• Cresterea aportului de fibre – consumul de fibre ajuta la mentinerea senzatiei de satietate pentru mai mult timp si reduce poftele alimentare. In plus, bacteriile intestinale benefice sunt hranite optim printr-un aport adecvat de fibre. Consumul de fibre poate, de asemenea, sa ajute la pierderea kilogramelor in plus in mod sanatos si sa mentina valorile glicemiei in limite normale, aspect important mai ales in cazul persoanelor cu diabet zaharat.
  
• Reducerea consumului de zahar – persoanele care inlocuiesc gustarile dulci cu fructe consuma mai putin zahar si mai putine calorii. Fructele sunt extrem de delicioase si se regasesc in numeroase varietati, suplinind cu brio alte produse alimentare cu zahar adaugat;
  
• Sustinerea starii de sanatate a organismului – consumul de fructe este corelat cu o gama larga de beneficii pentru sanatate. Conform unei analize realizate in anul 2017, consumul de fructe si legume reduce riscul de a dezvolta diverse afectiuni, inclusiv boli cardiace si oncologice;
  
• Reducerea riscului de obezitate – persoanele care urmeaza diete bogate in fructe sunt mai putin susceptibile de a dezvolta obezitate si probleme de sanatate asociate acesteia.
  

Studiile actuale au concluzionat ca fructele au efecte extrem de benefice pentru sanatate, iar de foarte multe ori acestea sunt subestimate. Se recomanda ca fructele si legumele sa fie introduse intr-o dieta echilibrata si care ofera organismului tot necesarul de care are nevoie. In plus, se recomanda cresterea nivelului de activitate fizica, consumul a minim 2 litri de apa in fiecare zi, dar si un program de odihna eficient.

Concluzii

In prezent, poate fi dificil sa se aleaga un plan alimentar sanatos, deoarece exista numeroase recomandari si diete. Unele dintre acestea nu sunt eficiente si supun organismul la un stres inutil. Astfel, trebuie urmate diete echilibrate, bogate in fructe si legume, dar care sa ofere tot necesarul de care organismul are nevoie.

Inainte ca o persoana sa faca schimbari in alimentatie, ar trebui sa discute cu un medic nutritionist. Se recomanda evitarea consumului de produse procesate si cu zahar adaugat. In schimb, acestea pot fi inlocuite cu succes de fructe.

Bibliografie:

Aune, D., et al. (2017). Fruit and vegetable intake and the risk of cardiovascular disease, total cancer and all-cause mortality—A systematic review and dose-response meta-analysis of prospective studies. https://academic.oup.com/ije/article/46/3/1029/3039477

Background on carbohydrates and sugars. (n.d.). https://foodinsight.org/background-on-carbohydrates-sugars/

Fructose-restricted diet. (n.d.). https://www.uwhealth.org/healthfacts/nutrition/376.pdf

Fruits. (2016). http://www.diabetes.org/food-and-fitness/food/what-can-i-eat/making-healthy-food-choices/fruits.html

Huang, W.-Q., et al. (2017). Excessive fruit consumption during the second trimester is associated with increased likelihood of gestational diabetes mellitus: A prospective study. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5341573/

Lee-Kwan, S. H., et al. (2017). Disparities in state-specific adult fruit and vegetable consumption — United States, 2015. https://www.cdc.gov/mmwr/volumes/66/wr/mm6645a1.htm?s_cid=mm6645a1_w

McRorie, J. W. (2015). Evidence-based approach to fiber supplements and clinically meaningful health benefits, part 1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4415962/

Meyer, M. (2016). Fruits in all forms. https://foodinsight.org/fruits-in-all-forms/

Nutrition information on raw fruits for restaurants & retail establishments. (2017). https://www.fda.gov/food/food-labeling-nutrition/nutrition-information-raw-fruits-restaurants-retail-establishments

Sharma, S. P., et al. (2016). Paradoxical effects of fruit on obesity. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5084020/

Sievenpiper, J. L., et al. (2014). Fructose vs. glucose and metabolism: Do the metabolic differences matter? [Abstract]. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24370846

Stanhope, K. L., et al. (2013). Adverse metabolic effects of dietary fructose: Results from the recent epidemiological, clinical, and mechanistic studies [Abstract]. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23594708

Yip, C. S. C., et al. (2019). The association of fruit and vegetable intakes with burden of diseases: A systematic review of meta-analyses [Abstract]. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S221226721831342X

Specialistii din domeniul sanatatii afirma ca in unitatile de primiri urgente ale spitalelor exista numeroase cazuri de traumatisme grave suferite in accidente rutiere, iar situatia sta astfel deoarece soferii respectivi nu au purtat centura de siguranta. In acest articol este prezentat modul in care centura de siguranta poate salva vieti, dar si alte detalii despre utilizarea sa.

Argumente pro centurii de siguranta

Potrivit oamenilor de stiinta, centurile de siguranta sunt cele mai eficiente dispozitive de protectie pentru ocupantii autovehiculelor si pot fi purtate atat de adulti cat si de copiii mai mari. Centurile de siguranta au existat intr-o anumita forma inca din primele zile ale automobilelor, dar s-au schimbat dramatic de-a lungul timpului, de la o simpla centura in jurul corpului, pana la sistemul complex cu trei puncte care este folosit astazi. Totusi, odata cu dezvoltarea centurii de siguranta au avut loc si modificari ale legislatiei rutiere, astfel incat siguranta soferilor si a pasagerilor sa fie pusa pe primul plan.

Intre anii 1975 si 2000, peste 135.000 de vieti au fost salvate prin utilizarea centurii de siguranta, iar odata cu cresterea utilizarii, mortalitatea prin accidente rutiere a scazut semnificativ. De fapt, neutilizarea centurii de siguranta este singurul factor care contribuie la producerea mai multor decese in caz de accidente rutiere. Centurile de siguranta sunt proiectate pentru a impiedica pasagerii sa loveasca interiorul vehiculului sau sa fie expulzati prin parbriz in timpul unui accident.

Se considera ca utilizarea centurii de siguranta salveaza aproximativ 9500 de vieti in fiecare an. In schimb, 60% din accidentele rutiere fatale au implicat persoane care nu au purtat centura de siguranta. De asemenea, statisticile arata ca doar 68% dintre oameni poarta centura de siguranta in timp ce se afla in masina. Daca 90% din pasageri ar purta centurile de siguranta, peste 5000 de decese si 130000 de raniri ar putea fi prevenite anual.

Din punct de vedere al costurilor, se estimeaza ca pasagerii care nu poarta centura de siguranta suporta costuri mai mari decat cei care o fac. Se poate vorbi despre costurile aferente amenzilor primite de soferi in cazul in care centura de siguranta nu este purtata, dar si despre costurile ce survin in urma accidentelor rutiere. Se considera ca se pot economisi multi bani, cea mai mare parte din urma ingrijirilor medicale, daca centura de siguranta ar fi purtata in timpul unui accident. In acest caz se estimeaza ca ingrijirea unei victime care nu a purtat centura de siguranta este cu peste 50% mai mare fata de cea a unei victime care a purtat centura de siguranta.

Argumente contra centurii de siguranta

Unele persoane sustin ca legile care obliga soferii si pasagerii sa poarte centuri de siguranta nu sunt corecte si reduc libertatea personala. Astfel, se doreste ca fiecare sofer sau pasager sa fie liber sa poarte sau nu centura. Totusi, cu o educatie rutiera si sanitara corecta, soferii si pasagerii vor intelege importanta centurii de siguranta.

Un alt argument contra adus de unele persoane consta in posibilitatea de ranire din cauza centurii de siguranta. Unele persoane care au fost implicate in accidente rutiere au raportat echimoze, taieturi multiple sau diferite leziuni interne, considerand ca acestea au fost provocate de centura de siguranta. De asemenea, aceste persoane considera ca leziunile ar fi fost in numar mult mai mic daca nu ar fi purtat centura in accidentele respective. Cu toate acestea, specialistii afirma ca evitarea utilizarii acestui mijloc de protectie duce intotdeauna la rani mult mai grave si la un risc foarte mare de deces. In plus, se considera ca dispozitivele de tip airbag sunt mult mai periculoase atunci cand nu este utilizata centura de siguranta. Din acest motiv, unii producatori de autovehicule nu permit folosirea airbag-urilor atunci cand centura de siguranta nu este conectata.

Blocarea pasagerilor din cauza centurii intr-un vehicul care arde sau care se scufunda in apa este foarte rara, dar unii oameni considera acest lucru un argument solid impotriva centurilor de siguranta. Totusi, exista anumite dispozitive speciale care pot taia rapid legaturile, astfel incat libertatea sa fie reluata imediat.

Atunci cand oamenii sunt intrebati de ce nu poarta centurile de siguranta, cele mai frecvente raspunsuri se refera la faptul ca deplasarile sunt realizate pe distante foarte scurte. Totusi, cercetatorii au estimat ca 80% dintre accidentele rutiere mortale se intampla pe distante de maxim 40 de kilometri de casa. Astfel, se poate observa faptul ca toate argumentele aduse impotriva utilizarii centurii de siguranta sunt combatute, iar purtarea ei ar trebui facuta indiferent de situatie.

Scaune auto si centuri de siguranta speciale pentru copii

In mod gresit, multi pasagerii ce stau pe locurile din spate ale masinilor nu poarta centura de siguranta. Acest lucru ridica foarte tare riscul de raniri, iar de multe ori copiii sunt pusi in aceasta ipostaza. Copiii au intentia de a se juca pe bancheta din spate a masinii, astfel incat in cazul unui impact major, acestia se pot lovi grav de obiectele din jur. Pentru un confort sporit si o siguranta mult mai mare in timpul calatoriilor cu masina, aceasta poate fi echipata cu scaune auto speciale.

Scaunele auto speciale pentru copii sunt realizate in diferite forme si dimensiuni, astfel incat sa se potriveasca perfect. Acestea trebuie alese in functie de varsta, dimensiunile si kilogramele copilului si sunt dotate cu sisteme de prindere ce cresc siguranta pe durata deplasarii. De asemenea, copiii sunt prinsi cu centuri de siguranta realizate pe dimensiunile lor, deoarece centurile standard ale masinii pot fi prea mari si pot deveni ineficiente sau pot avea potential de ranire.

Concluzii

Accidentele rutiere sunt evenimente care se pot intampla in cele mai neasteptate momente si pot fi suferite chiar si de persoanele care sofeaza conform legilor in vigoare. Multe dintre accidentele rutiere produc pagube materiale, dar si traumatisme severe. De asemenea, multe dintre accidentele rutiere se soldeaza cu decesul unuia sau mai multor participanti la trafic, astfel incat trebuie adoptate masuri de siguranta.

Purtarea centurii de siguranta reprezinta cea mai eficienta metoda prin care sansele de deces si ranire in urma accidentelor rutiere pot fi diminuate, iar soferii trebuie sa fie constienti de acest lucru si trebuie sa informeze ceilalti calatori. Chiar daca unele persoane considera ca centura de siguranta este incomoda, trebuie sa treaca peste acest lucru si trebuie sa o poarte. Conform specialistilor, toate beneficiile utilizarii centurii de siguranta depasesc dezavantajele, iar cel mai important lucru consta in salvarea vietii in caz de accident rutier.

Sursa text: Sfatul Medicului

Ținem să menționăm că studiile de tip randomizat dublu-orb reprezintă unele dintre cele mai bune și eficiente metode de cercetare. Ele oferă, alături, de revizuirile sistematice și meta-analizele, concluzii pertinente și bazate pe dovezi în ceea ce privește relația cauză-efect.

”Acesta este primul studiu randomizat dublu-orb care demonstrează faptul că produsele care conțin gluten din făină nu generează simptome în voluntarii sănătoși.

Rezultatele susțin ideea cum că glutenul nu provoacă simptome la persoanele sănătoase care nu au o susceptibilitate fiziologică la consumul de gluten.”

Statisticile arată că doar aproximativ 1% din populație suferă de boală celiacă sau intoleranță la gluten.

Acest studiu se adresează concepției populare conform căreia glutenul este nesănătos, chiar și pentru cei care nu sunt diagnosticați cu boală celiacă sau intoleranță/sensibilitate la gluten non-celiacă.

Cercetătorii îndeamnă persoanele care doresc să înceapă o dietă fără gluten să se testeze pentru boala celiacă înainte de a începe dieta.

Conform unui clasament realizat de Bloomberg (”Bloomberg Healthiest Country Index”), Spania a obținut în 2019 prima poziție și a fost declarată cea mai sănătoasă țară din lume.

Au fost luați în considerare factori precum speranța de viață, obezitate, comportamente adictive, calitatea aerului și a apei. Datele au fost colectate de la 3 dintre cele mai importante organizații mondiale: Națiunile Unite, Banca Mondială și Organizația Mondială a Sănătății.

Dintre cele 169 de țări implicate în studiu, România nu prinde nici un loc în primele 50 de țări.

Mai jos puteți urmări un mic videoclip realizat de World Economic Forum referitor la primele 5 clasate ale Indexului Bloomberg pentru cele mai sănătase țări din lume.

Influența dietei mediteraneene

Bloomberg Healthiest Country Index evaluează cele 169 de ţări pe baza unor variabile precum durata de viaţă şi impune penalităţi pentru riscurile la adresa sănătăţii precum fumatul şi obezitatea. De asemenea, sunt luate în considerare factorii de mediu precum accesul la apă curată şi salubritate. Spania are cea mai mare speranţă de viaţă la naştere în rândul statelor din Uniunea Europeană, iar la nivel global este depăşită doar de Japonia şi Elveţia.

Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Washington, până în 2040 Spania ar urma să aibă cea mai mare speranţă de viaţă din lume, aproape 86 de ani, urmată de Japonia, Singapore şi Elveţia. ‘Asistenţa medicală primară este asigurată de furnizorii publici, medicii de familie specializaţi şi asistente, care oferă servicii preventive copiilor, femeilor şi pacienţilor în vârstă precum şi îngrijire pacienţilor în stare cronică‘, se arată în analiza realizată în 2018 de European Observatory on Health Systems and Policies, care menţionează un declin în ultimul deceniu al bolilor cardiovasculare şi a deceselor din cauza cancerului.

Cercetătorii susţin că obiceiurile alimentare ar putea oferii unele indicii cu privire la starea de sănătate a locuitorilor Spaniei şi Italiei, în condiţiile în care ‘dieta mediteraneană, completată cu ulei de măsline şi nuci, duce la o incidenţă mult mai mică de boli cardiovasculare chiar decât cea asociată cu o dietă bazată pe grăsimi reduse‘, arată un studiu realizat de Facultatea de Medicină a Universităţii din Navarra. În schimb, în America de Nord, Canada se plasează pe locul 6 la nivel mondial, depăşind cu mult SUA şi Mexicul, care au căzut pe locurile 35 respectiv 53. Ce ar trebui să conțină dieta noastră zilnică? Citiți articolul nostru despre sfaturi pentru o alimentație săntoasă.

Supradozele și suicidul

Speranţa de viaţă în SUA este în scădere din cauza deceselor provocate de supradoza de medicamente şi cazurilor de suicid. Cuba se plasează cu cinci locuri în faţa SUA, fiind singura ţară din categoria celor nu au un venit ridicat care se plasează atât de sus. Coreea de Sud a urcat şapte poziţii până pe locul 17 în timp ce China, ţară cu 1,4 miliarde de persoane, a urcat trei poziţii până pe locul 52.

Speranţa de viaţă în China urmează să o depăşească pe cea din SUA până în 2040, potrivit Institute for Health Metrics and Evaluation. La coada clasamentului sunt economiile din Africa sub-sahariană, care ocupă 27 din 30 cele mai nesănătoase ţări. Haiti, Afganistan şi Yemen sunt celelalte trei. Mauritius este cea mai sănătoasă ţară din Africa sub-sahariană, ocupând locul 74 la nivel global.

Surse: WeForum, DCNews.ro

Fascinatia pentru Luna este continua, iar oamenii chiar au reusit sa ajunga pe aceasta, misiunea Apollo 11 reprezentand un adevarat eveniment istoric. Pana acum 12 persoane au pasit pe Luna, dar interesul continua si in zilele noastre, NASA facand noi planuri prin care doreste sa trimita un alt echipaj uman pe Luna in 2024.

Luna influenteaza viata pe Pamant si mecanismele naturale intr-un mod care trebuie sa fi parut natural acum sute si mii de ani. De exemplu, in timpul Lunii pline, coralii elibereaza oua si gameti intr-o adevarata frenezie reproductiva. De asemenea, atractia gravitationala dintre Pamant si Luna provoaca mareea, adica o oscilatie ciclica a nivelurilor marilor si oceanelor.

Deoarece Luna influenteaza astfel de mecanisme pe Pamant, oamenii au crezut, de asemenea, ca aceasta poate afecta diferite aspecte ale sanatatii fizice si mentale. Acest articol are scopul de a prezenta cate dintre efectele Lunii asupra oamenilor sunt adevarate si in ce masura.

Luna si ciclul menstrual

Multe persoane asociaza ciclurile menstruale cu ciclurile Lunii si chiar sunt convinse ca exista o forma de sincronicitate intre fazele acesteia si menstruatia feminina. O multitudine de site-uri web si aplicatii pentru telefoanele inteligente au scopul de a ajuta femeile sa urmareasca fazele Lunii sau sa isi sincronizeze complet menstruatiile cu acestea. De asemenea, exista chiar si sfaturi prin care se doreste maximizarea sanselor ca o femeie sa ramana insarcinata, luand in considerare anumite aspecte astronomice.

Cercetatorii isi pun intrebari cu privire la influenta exacta a satelitului natural al Pamantului asupra menstruatiei si fertilitatii, dar acestea sunt departe de a fi solutionate. Corelatia dintre ciclul menstrual si fazele Lunii este oarecum facuta pe baza faptului ca, in medie, un ciclul menstrual dureaza 28 de zile, ceea ce inseamna aproximativ un ciclu lunar. Miscarea de revolutie a Lunii in jurul Pamantului sau perioada orbitala este de 27 de zile, 7 ore si 43 de minute, iar perioada sinodica a Lunii este de  29 de zile, 12 ore si 44 de minute.

In anii `70-`90, diverse mici studii au sugerat ca menstruatiile si fazele de ovulatie ale femeilor echivaleaza cu cresterea si descresterea Lunii. Unele dintre aceste studii au gasit, de asemenea, corelatii intre fazele Lunii si anumite modificari ale nivelurilor de melatonina, un hormon care ajuta la reglarea ciclurilor somn-veghe si a fazelor ciclului menstrual.

In 2005, o cercetare care s-a bazat pe un mic lot de studiu din Nepal a indicat faptul ca femeile ale caror faza de ovulatie a coincis cu Luna plina si care au ramas insarcinate in timpul Lunii pline, au avut mai multe sanse de a naste copii de sex masculin. In schimb, femeile care au conceput copii inainte de Luna plina au avut mai multe sanse de a naste fete.

Cu toate acestea, cele mai multe cicluri menstruale au putine sanse de a se sincroniza cu anumite faze lunare, cu exceptia cazurilor in care sunt coincidente. Ciclurile menstruale pot avea durate variate, de la 21 la 35 de zile, iar durata lor se poate schimba odata cu varsta si fluctuatiile hormonale.

Prin intermediul unui studiu retrospectiv de peste 1 an s-au analizat 74 de femei de varsta reproductiva si s-a ajuns la concluzia ca Luna nu are nimic de spus in ceea ce priveste ciclurile menstruale. Astfel, acest studiu nu a gasit corelatii importante intre menstruatie, fertilitate si fazele Lunii.

Luna si somnul

Conform unor credinte populare, Luna plina perturba somnul si face ca oamenii sa fie mai predispusi la insomnie. De asemenea, este bine inradacinata ideea ca Luna ar putea influenta astfel de aspecte intime ale vietii unei persoane. Si in acest caz parerile sunt impartite, iar dovezile nu sunt abundente si se bazeaza in principal doar pe studii de dimensiuni mici. Totusi, se pare ca Luna plina afecteaza calitatea somnului unei persoane.

Un studiu de specialitate realizat in 2014 a evaluat calitatea somnului a 319 participanti in diferite faze ale Lunii. Acest studiu a descoperit ca in timpul Lunii pline, participantii au avut un somn de o eficienta mai scazuta. Majoritatea indivizilor din lotul de studiu au ramas treji sau au avut un somn alterat in noaptea respectiva.

Un alt studiu a implicat 17 voluntari sanatosi cu varste de 20-31 de ani si 16 voluntari sanatosi cu varste intre 57 si 74 de ani. Acestia au fost de acord sa doarma in camere fara ferestre, intunecate, pe o perioada de 3,5 zile. In acest timp, cercetatorii au masurat modificarile structurii somnului, a activitatii cerebrale din timpul dormitului, dar si nivelurile de melatonina si cortizol.

In urma analizarii rezultatelor s-a constatat ca in perioada imediat de inainte sau dupa Luna plina, participantii au adormit mai greu cu aproximativ 5 minute. De asemenea, somnul lor a fost mult mai precar decat de obicei, iar nivelurile de melatonina au scazut atunci cand era Luna plina. Specialistii nu au putut explica aceste modificari prin expunerea la lumina lunii, deoarece participantii au dormit in medii intunecate si controlate.

Ciclul lunar pare sa influenteze somnul uman, chiar si atunci cand nu se vede Luna sau cand oamenii nu cunosc in ce faza este aceasta. Lucrul acesta este interesant si promitator, dar mai sunt necesare studii suplimentare.

Luna si sanatatea mintala

Multe persoane considera ca Luna influenteaza starea de spirit si sanatatea psihiatrica, dar ridica si nivelul de agresivitate al oamenilor. In folclor, Luna plina poate declansa metamorfoza de la om la varcolac, o creatura mitica si care este cunoscuta pentru bestialitatea si ferocitatea sa.

Un studiu din 1984 a sugerat ca rata criminalitatii a fost mai mare in noptile cu Luna plina, autorii afirmand ca acest efect a fost produs de atractia gravitationala a lunii. Totusi, exista si cercetari mai recente care sa coreleze Luna plina cu diferite tulburari psihice si psihiatrice. De exemplu, un studiu din 2009 a sugerat ca spitalele de psihiatrie au internat mai multe persoane in timpul Lunii pline decat in celelalte zile. Acest studiu a fost unul de dimensiuni reduse, analizand inregistrarile a 91 de pacienti cu tulburari de comportament agresive. 23% dintre aceste internari au avut loc in timpul Lunii pline.

Cu toate acestea, alte cercetari au contrazis ideea ca Luna plina face ca oamenii sa aiba mai multe sanse sa se raneasca pe ei insisi si pe ceilalti. Un studiu din 1998 nu a descoperit relatii semnificative intre fazele Lunii si cresterea comportamentelor violente. De asemenea, in anul 2019 s-au analizat datele a 17966 de pacienti psihiatrici, dar fara a se regasi legaturi intre agresivitate si fazele Lunii.

Anumiti cercetatori afirma ca anumite credinte cu privire la Luna si agresivitate nu au baze rationale, ci se bazeaza mai mult pe anumite dorinte primordiale de a se crede ca omenirea nu este responsabila in mod direct de propriile greseli comportamentale. Totusi, si in acest caz mai sunt necesare cercetari suplimentare.

Bibliografie:

Maria Cohut, Can the moon really influence your health?, https://www.medicalnewstoday.com/articles/326012.php

Desi exista unele diferente subtile in ceea ce priveste modul in care oamenii au efectuat trepanatia in decursul veacurilor si in diferite parti ale lumii, elementele de baza raman neschimbate. Astfel, procedura implica realizarea unui orificiu in craniu folosind un instrument special si ascutit. Cu toate acestea, trepanatia implica formarea unei gauri permanente in craniu, astfel incat se apeleaza la metode mai moderne si care permit inlocuirea segmentului osos indepartat.

In zilele noastre, medicii efectueaza uneori craniotomii, adica proceduri prin care elimina anumite zone ale craniului pentru a avea un acces favorabil la creier, astfel incat sa efectueze interventii chirurgicale in conditii optime. Totusi, aceasta interventie este realizata doar din motive exceptionale, cum ar fi inlaturarea unei tumori cerebrale sau tratarea unui anevrism.

Cercetatorii si-au pus intrebari si cerceteaza de ani buni diferite aspecte cu privire la modul utilizarii trepanatiei inca din cele mai vechi timpuri. Acest articol are scopul de a prezenta raspunsurile pe care cercetatorii le-au gasit, astfel incat sa se construiasca o baza mai solida in ceea ce priveste istoricul si originile trepanatiei.

Originile timpurii ale trepanatiei

Cele mai vechi cranii descoperite si care prezinta dovezi de trepanatie dateaza inca din perioada mezolitica, adica in jur de anul 6000 i. Hr. Acestea au fost descoperite in Africa de Nord, Ucraina si Portugalia. Specialistii afirma ca cele mai vechi exemple de trepanatie au dimensiuni mici si sunt regasite in populatii de vanatori sau culegatori. De asemenea, aceste exemple sunt distantate intre ele in timp si spatiu.

Alte exemple de trepanatie antica provin din perioada neolitica si din locatii precum Cehia, Franta si unele regiuni din America de Sud. Craniile regasite par sa poarte amprentele unor tehnici mai putin rudimentare, astfel incat se incearca aflarea mai multor detalii importante. Cu toate acestea, trepanatia nu a disparut odata cu populatia din epoca de piatra, ci a continuat sa evolueze chiar si pana in timpurile moderne.

Atat invatatii Romei Antice, cat si a Greciei Antice au practicat aceasta tehnica intr-o anumita forma. Acest lucru a primit o atentie deosebita din partea lui Hipocrate si Galen, ambii fiind stramosi ai medicinei moderne. Exista, de asemenea, dovezi care sugereaza ca trepanatia a continuat sa se dezvolte in anumite parti ale Europei Medievale, de exemplu in Spania. Cu toate acestea, trepanatiile chirurgicale medievale sunt mult mai rare si sunt cunoscute doar cateva cazuri pentru intreaga Europa. Totusi, in America de Sud si Peru, procedura a parut sa atinga un nivel foarte ridicat de popularitate si precizie intre secolele XIV si XVI.

Motivele efectuarii trepanatiei

Cand vine vorba despre motivatia din spatele practicilor antice de trepanatie, exista mai multe intrebari decat raspunsuri. Acest lucru se intampla in special pentru ca populatii diferite au apelat la aceasta tehnica extrema din diferite motive.

Anumiti specialistii sugereaza ca, in epoca neoliticului, oamenii ar fi putut sa realizeze interventia din motive medicale. Astfel, abilitatile medicale au putut fi exersate pe cranii de animale, cateva exemple si amprente de trepanatie fiind regasite pe un craniu de mistret si un craniu de vaca. Se poate lua in considerare si posibilitatea ca tehnica sa fi fost folosita ca o interventie veterinara inca din perioada in care animalul era inca viu.

In cazul in care trepanatia efectuata pe vaca respectiva a fost realizata pentru a salva viata animalului, specialistii pot afirma ca au descoperit una dintre cele mai timpurii dovezi cu privire la interventiile chirurgicale veterinare, indicand chiar spre anul 4000 i. Hr.

O colectie importanta de texte medicale grecesti antice au fost legate de invataturile lui Hipocrate. In aceste texte sunt evidentiate adevarate indicatii terapeutice pentru trepanatie. De exemplu, aceasta interventie este recomandata pentru prevenirea complicatiilor legate de fracturile de craniu. Vechii invatati afirmau ca fracturile sau fisurile de la nivelul craniului sunt periculoase, deoarece puroiul se poate acumula la acest nivel si poate infecta membranele inconjuratoare, producand suferinta si nebunie. De asemenea, se indica trepanatia tocmai pentru ca puroiul sa se poata elimina intr-un mod controlat.

In Europa Medievala, motivele realizarii acestei tehnici pareau sa varieze foarte mult, in functie de populatiile ce o incercau. De exemplu, populatiile maghiare au efectuat trepanatii dupa moartea unor persoane, ca un ritual sacru, dar nu este clar de ce alte populatii europene au recurs la efectuarea acestei interventii in timp ce persoana era inca in viata. Potrivit unor specialisti, unul dintre motive ar fi putut consta in tratarea plangerilor cu privire la diverse leziuni fizice sau probleme de sanatate mintala si epilepsie.

Trepanatia poate avea la baza mai multe motive, printre care si urmatoarele:

• Motive magice/religioase – unele popoare considerau ca orificiile efectuate in cutia craniana ar putea ajuta la eliberarea oamenilor de demonii care ii torturau;
• Motive sociale – exista populatii in care trepanatia reprezenta modul de trecere catre varsta adulta sau modul de transformare a cuiva intr-un razboinic;
• Motive terapeutice – acestea includeau tratarea tumorilor, convulsiilor, epilepsiei, migrenelor, pierderii starii de constienta si a modificarilor de comportament.

Anumite cercetari evidentiaza faptul ca incasii au descoperit trepanatia accidental, dar au constatat ca ar putea fi o interventie medicala utila. Astfel, analiza craniilor descoperite a evidentiat faptul ca foarte multe dintre trepanatiile realizate de incasi s-au vindecat cu succes si au fost folosite pentru tratarea leziunilor aferente fracturilor de craniu.

Trepanatia in timpurile moderne

Trepanatia a continuat sa se dezvolte de-a lungul timpurilor moderne. Acesta este, in parte, motivul pentru care unii oameni sustin ca aceasta tehnica poate fi considerata a fi baza neurochirurgiei. Istoricii se refera la secolul al XVIII-lea ca la secolul trepanatiei, deoarece in aceasta perioada s-a oferit o deosebita atentie acestei practici.

Se presupune ca trepanatia a fost folosita frecvent in secolul al XVIII-lea ca tratament veterinar. Aceasta era utilizata la animalele domestice pentru tratarea unor diferite infectii, dar si pentru eliminarea tumorilor. De-a lungul secolului, medicii au folosit aceasta tehnica si pentru a trata inflamatia cerebrala si efectele comotiilor cerebrale. Cu toate acestea, au existat numeroase opinii diferite cu privire la riscurile si beneficiile procedurii.

Trepanatia a fost foarte populara in perioada 1861-1865 din pricina Razboiului Civil American. In acest moment, medicii o foloseau pentru a curata si trata ranile de la nivelul capului. In cele din urma, trepanatia a evoluat si a dus catre proceduri mai sofisticate, de exemplu craniotomia. Totusi, acest lucru nu inseamna ca trepanatia a for eliminata complet, fiind frecvent adusa in discutie, chiar si de personalitati, precum Amanda Feilding sau John Lennon.

In ciuda tuturor parerilor din trecut despre trepanatie, cercetatorii considera ca aceasta interventie a condus catre stadiul actual al medicinei moderne si nu trebuie uitata. Totusi, se considera ca trepanatia este o interventie riscanta si care trebuie lasata cel mai bine in cartile de istorie medicala, deoarece tehnicile mai noi sunt mult mai utile si mai eficiente.

Bibliografie:

Maria Cohut, Curiosities of medical history: Trepanation, https://www.medicalnewstoday.com/articles/326281.php

Cauzele exacte ale sindromului Aicardi nu sunt cunoscute, dar se crede ca este cauzat de o mutatie a unor gene. Tulburarea apare aproape exclusiv la nou-nascutii de sex feminin, astfel incat cercetatorii considera ca mutatia are loc in mod specific pe cromozomul X, care este unul dintre cei doi cromozomi sexuali. Persoanele de sex feminin au doi cromozomi X, in timp ce persoanele de sex masculin au, de obicei, un cromozom X si un cromozom Y.

Persoanele cu sindrom Aicardi au adesea urmatoarele caracteristici:

• Lipsa partiala sau totala a corpului calos;
• Convulsii, acestea debutand inca din perioada infantila;
• Leziuni ale retinei.

Trebuie cunoscut faptul ca nu toate persoanele cu sindrom Aicardi au aceste caracteristici. Cu toate acestea, unele persoane pot suferi anomalii suplimentare la nivelul creierului, ochilor si fetei. Severitatea simptomelor variaza semnificativ de la o persoana la alta. In cazurile grave, afectiunea produce convulsii severe ce pot duce la deces inca din copilarie. De asemenea, cazurile usoare sunt asociate cu o speranta de viata aproape normala.

In continuarea articolului sunt prezentate mult mai multe detalii despre sindromul Aicardi, inclusiv simptomele, cauzele si tratamentele asociate. In plus, la finalul articolului este prezentata perspectiva pentru pacientii ce sufera de acest sindrom.

Semne si simptome asociate

Manifestarile sindromului Aicardi survin de obicei la bebelusii cu varste cuprinse intre 2 si 5 luni. Copilul poate incepe sa sufere de convulsii, toate aceste crize putand sa se transforme in epilepsie mai tarziu in viata. De asemenea, copiii cu acest sindrom pot dezvolta pete galbui la nivelul ochilor. Aceste pete anormale sunt provocate de leziunile de la nivelul retinei, aceasta din urma fiind o structura sensibila la lumina si cu un important rol in formarea imaginilor.

Sindromul Aicardi poate duce si la alte manifestari, printre care si urmatoarele:

• Prezenta unei fante sau a unui gol la nivelul uneia dintre structurile ochiului (colobom);
• Dimensiuni reduse ale ochilor;
• Dimensiuni reduse ale capului;
• Deformari la nivelul mainilor;
• Dizabilitati si intarzieri intelectuale;
• Intarzieri in dezvoltare;
• Tulburari de alimentatie;
• Diaree sau constipatie;
• Reflux gastroesofagian;
• Rigiditate musculara.

Exista si cazuri ale acestui sindrom la care s-au asociat anomalii ale coastelor si coloanei vertebrale. De exemplu, copiii cu sindrom Aicardi pot dezvolta scolioza. In plus, acesti pacienti pot suferi si alte modificari, cum ar fi prezenta unor caracteristici faciale neobisnuite (nas aplatizat, urechi marite, distanta redusa a spatiului dintre nas si buza superioara).

Deoarece sindromul Aicardi poate afecta structura ochilor, persoanele afectate pot experimenta tulburari de vedere sau chiar orbire. Pe langa acest lucru, cercetatorii au observat faptul ca persoanele bolnave pot avea modificari cerebrale, caracterizate prin diminuarea numarului de santuri si circumvolutiuni.

Care sunt cauzele?

Sindromul Aicardi apare cel mai adesea la femei, dar exista si barbati cu aceasta afectiune. Acestia sunt cei cu sindrom Klinefelter, o afectiune in care exista un cromozom X suplimentar. Din aceste motive, cercetatorii considera ca tulburarea este cauzata de un defect al cromozomului X.

In mod normal, oamenii au 46 de cromozomi in fiecare celula. Doi dintre cei 46 de cromozomi sunt cunoscuti drept cromozomii sexuali X si Y. Acestia ajuta la determinarea caracteristicilor sexuale feminine sau masculine. Astfel, persoanele de sex feminin au doi cromozomi X, iar barbatii au un cromozom X si un cromozom Y.

In timpul dezvoltarii normale a unui embrion ar trebui sa existe un singur cromozom X activ in fiecare celula. Acest lucru inseamna ca unul dintre cei doi cromozomi X dintr-un embrion feminin ar trebui sa se dezactiveze aleatoriu in timpul dezvoltarii.

Cercetatorii considera ca sindromul Aicardi presupune o dezactivare a cromozomilor X inadecvata. Cu toate acestea, nu s-a reusit inca stabilirea genei exacte care produce tulburari ale cromozomilor X, astfel incat cauza exacta a sindromului nu este inca stiuta. In plus, aceasta lipsa de informatii face dificila determinarea factorilor de risc asociati sindromului Aicardi.

Punerea diagnosticului

Medicii pot pune diagnosticul de sindrom Aicardi pe baza simptomelor. Cu toate acestea, deoarece fiecare copil poate prezenta simptome diferite, pot fi necesare investigatii suplimentare. Astfel, printre cele mai folosite teste care pot ajuta la diagnosticarea acestui sindrom se regasesc:

• Examinari oftalmologice;
• Electroencefalograma (EEG) – evalueaza activitatea electrica a creierului si detecteaza activitatea convulsiva;
• Scanarile IRM sau CT – aceste investigatii imagistice pot oferi imagini anatomice detaliate ale capului si creierului.

Optiuni de tratament

Trebuie cunoscut faptul ca pana in acest moment nu exista niciun remediu pentru sindromul Aicardi. Cu toate acestea, unele manifestari pot fi gestionate prin intermediul unor anumite tratamente. Astfel, cea mai frecventa metoda de tratament presupune controlarea convulsiilor provocate de tulburare.

Exista si anumite programe speciale ce pot ajuta copiii si parintii lor, astfel incat acestia sa faca fata mai usor dizabilitatilor intelectuale si intarzierilor de dezvoltare asociate sindromului Aicardi. Pentru evaluarea ulterioara, copilul va necesita consultatii de specialitate.

Medicii neurologi pot ajuta copiii cu afectiuni ale sistemului nervos sa treaca mai usor peste bolile de care sufera. Astfel, medicii pot recomanda tratamente potrivite pe termen lung pentru sindromul Aicardi. Totusi, trebuie stiut ca in multe dintre cazuri este necesara formarea unei intregi echipe de profesionisti, astfel incat sa se obtina cele mai bune rezultate. Acesti profesionisti pot fi specializati pe urmatoarele domenii:

• Neurochirurgie;
• Oftalmologie;
• Ortopedie;
• Gastroenterologie;
• Fizioterapie;
• Logopedie;

Care este perspectiva?

Copiii cu sindrom Aicardi tind sa aiba o speranta de viata mai scurta comparativ cu persoanele sanatoase. Cu toate acestea, perspectiva de viata depinde extrem de mult simptomatologia existenta, deoarece pot exista cazuri in care speranta de viata sa fie aproape normala.

Aproape toti copiii cu sindromul prezentat sufera de un anumit tip de dizabilitate intelectuala sau intarziere in dezvoltare. Cu toate acestea, alte simptome pot varia semnificativ de la o persoana la alta. De exemplu, unii copii cu sindrom Aicardi pot vorbi in propozitii simple si scurte si pot merge singuri. Altii pot avea nevoie de sprijin pentru deplasare, dar si pentru indeplinirea altor sarcini zilnice. In aceste cazuri, copiii vor necesita sprijinul unui ingrijitor pentru tot restul vietii lor.

Parintii copiilor cu acest sindrom trebuie sa discute cu medicul pentru a primi cele mai bune evaluari. Medicul este singura persoana avizata care poate evalua copilul si care ii poate oferi un tratament potrivit. De asemenea, acesta poate informa parintii cu privire la gravitatea bolii si eventuala speranta de viata a copiilor bolnavi.

Bibliografie:

Aicardi syndrome. (2012, September 4)
my.clevelandclinic.org/health/diseases_conditions/hic_Aicardi_Syndrome

Aicardi syndrome. (2010, June)
ghr.nlm.nih.gov/condition/aicardi-syndrome

Aicardi syndrome. (2015)
rarediseases.org/rare-diseases/aicardi-syndrome/

NINDS Aicardi syndrome information page. (2012, September 4)
ninds.nih.gov/disorders/aicardi/aicardi.htm

What is Aicardi syndrome? (n.d.)
aicardisyndrome.org/site/node/1

O alta infectie transmisa de capuse, anaplasmoza, este strans corelata cu ehrlichioza. Cu toate acestea, trebuie stiut ca intre acestea exista diferente considerabile si sunt cauzate de microorganisme diferite.

Cel mai bun mod de a preveni aceste infectii este reprezentat de evitarea muscaturilor de capusa. De asemenea, folosirea de insecticide speciale, verificarea tegumentelor in mod regulat si apelarea imediata la specialisti atunci cand exista capuse sunt doar cateva metode ce pot ajuta la preventia ehrlichiozei.

In continuarea articolului sunt prezentate mai multe detalii despre ehrlichioza, inclusiv cauzele, simptomele si optiunile de tratament aferente. In plus, sunt enumerate si cateva metode importante prin care se poate realiza profilaxia intepaturilor de capusa.

Care sunt cauzele?

Ehrlichioza este cauzata de bacteriile Ehrlichia si este transmisa in principal de capusele Amblyomma americanum. Capusele se fixeaza pe o gazda si se hranesc pana cand isi maresc volumul chiar si de cateva ori fata de normal. In timpul hranirii, capusele care poarta bacterii producatoare de boli le pot transmite catre gazda sanatoasa. De asemenea, capusele pot prelua bacteriile de la gazdele infectate, precum anumite specii de animale.

De obicei, pentru ca o persoana sa dezvolte ehrlichioza, aceasta trebuie sa fie muscata de o capusa infectata. Bacteriile vor patrunde in piele prin muscatura, iar in cele din urma isi vor croi drum in fluxul sanguin. Totusi, trebuie cunoscut ca bacteriile reusesc sa patrunda in organism doar atunci cand capusa s-a hranit cel putin 24 de ore sau a devenit suficient de plina cu sange. Indepartarea capuselor in cel mai scurt timp poate preveni infectia, dar acest lucru trebuie realizat doar de persoane competente.

De asemenea, este important de stiut faptul ca ehrlichioza poate fi transmisa si prin transfuzii de sange, de la mama la fat sau prin contactul direct cu un animal infectat si sacrificat.

Factori de risc

Ehrlichioza se raspandeste de cele mai multe ori din cauza capuselor infectate. Astfel, urmatorii factori pot creste riscul de a dezvolta infectii transmise prin muscatura de capusa:

• Iesitul in aer liber pe vreme calda – majoritatea cazurilor de ehrlichioza apar in lunile de primavara si de vara, deoarece capusele sunt mai active, iar oamenii isi petrec mai mult timp in aer liber;
• Expunerea la medii cu populatii mari de capuse – zonele cele mai frecventate de aceste capuse sunt reprezentate de sud-estul, estul si o parte din centrul Statelor Unite ale Americii. Locuitul sau vizitarea acestor zone ridica riscul de a contracta infectia;
• Sexul masculin – infectiile de acest tip au fost raportate in numar mai mare la barbati. Se considera ca barbatii sunt mai predispusi la infectie, deoarece petrec mai mult timp in aer liber pentru munca si recreere.

Simptomatologie

Simptomele ehrlichiozei seamana cu cele ale gripei si pot surveni in termen de 7 pana la 14 zile de la muscatura. Printre principalele manifestari se regasesc:

• Febra usoara;
• Dureri de cap;
• Frisoane;
• Dureri musculare;
• Greata si varsaturi;
• Diaree;
• Fatigabilitate;
• Pierderea apetitului alimentar;
• Dureri articulare;
• Confuzie;
• Eruptii cutanate;

Unele persoane cu ehrlichioza pot suferi de simptome atat de usoare, astfel incat nu vor solicita niciodata ingrijiri medicale. Organismul poate combate de multe ori boala pe cont propriu, dar trebuie stiut ca exista cazuri in care simptomele persistente si grave necesita spitalizare si ingrijiri medicale. Medicul trebuie consultat oricand apar simptomele prezentate mai sus, indiferent la cat timp dupa muscatura capusei. Acesta poate evalua situatia si poate recomanda cele mai bune solutii.

Complicatii

Fara tratament prompt, ehrlichioza poate avea efecte grave asupra unei persoane anterior sanatoase. Persoanele cu sisteme imunitare deficitare prezinta riscuri si mai mari in ceea ce priveste consecintele grave si care pot pune viata in pericol. Complicatiile grave ale acestei infectii survin in urma neprimirii tratamentului si includ:

• Insuficienta renala;
• Insuficienta respiratorie;
• Insuficienta cardiaca;
• Convulsii;
• Pierderea starii de constienta si coma.

Diagnostic

Infectiile produse de capuse sunt dificil de diagnosticat doar pe baza semnelor si simptomelor, deoarece unele dintre acestea, precum febra si mialgiile, sunt regasite si in alte afectiuni de sanatate.

Istoricul medical si analizele de sange pot ajuta la punerea diagnosticului. Astfel, daca o persoana are ehrlichioza, analizele de sange pot indica:

• Un numar redus de leucocite – globulele albe ajuta in lupta contra infectiei;
• Un numar redus de trombocite – trombocitele sunt esentiale pentru coagularea optima a sangelui;
• Anumite probleme in buna functionare a ficatului (TGO, TGP, Bilirubina, timpul de protrombina etc.)

Alte teste de sange ce pot ajuta la detectarea ehrlichiozei sunt reprezentate de reactia PCR (reactia de polimerizare in lant) si imunofluorescenta indirecta (IFA).

Optiuni de tratament

Daca medicul suspecteaza ca o persoana sufera de ehrlichioza sau de o alta boala provocata de muscatura de capusa, probabil va institui tratament cu antibiotice. De obicei, tratamentul cu antibiotic trebuie luat timp de 10 zile, dar exista si cazuri mai severe in care durata se poate extinde.

In general, medicii apeleaza la doxiciclina pentru a trata ehrlichioza, dar aceasta substanta nu este indicata in sarcina, astfel incat femeile insarcinate vor primi tratament cu rifampicina.

Persoanele care gasesc capuse fixate in tegumente nu trebuie sa se alarmeze. Totusi, scoaterea capusei in termen de 24 de ore este foarte importanta, reducand riscul de a contracta boala. In mod optim, capusa trebuie scoasa doar de personal medical.

In cazul in care o persoana isi doreste sa scoata pe cont propriu capusa, nu se recomanda apelarea la diferite leacuri traditionale, precum stoarcerea, arderea sau acoperirea cu diverse substante, precum uleiul sau vaselina. Urmatoarele etape pot ajuta la scoaterea capusei:

• Utilizarea unei pensete – de preferat, penseta trebuie sa aiba varful plat si sa fie dezinfectata. Aceasta trebuie plasata cat mai aproape de capul capusei;
• Scoaterea capusei – aceasta etapa implica prinderea stransa a capusei cu penseta si ridicarea lenta si ferma in sus si in exterior, astfel incat sa se detaseze de piele. Capusa nu trebuie rasucita in incercarea de a fi scoasa;
• Uciderea capusei – capusa trebuie ucisa dupa ce a fost scoasa. Aceasta trebuie plasata intr-un vas cu alcool, deoarece zdrobirea sa in mana sau cu unghiile ar putea duce la eliberarea fluidelor infectate. Daca se doreste pastrarea capusei pentru investigatii, se recomanda plasarea sa intr-o punga din plastic sau intr-un borcan si asezarea sa in congelator;
• Curatarea locului de implantare – locul muscaturii trebuie curatat bine cu antiseptic sau apa si sapun;
• Monitorizarea locului muscaturii – acest lucru trebuie facut in urmatoarele zile si saptamani, iar medicul trebuie anuntat ori de cate ori se instaleaza manifestari anormale, precum febra, durerile musculare si cele articulare.

Profilaxie

Cea mai buna metoda de prevenire a ehrlichiozei consta in evitarea muscaturilor de capusa. Acest lucru se face prin:

• Purtarea hainelor de culoare deschisa – capusele au o culoare inchisa, astfel incat se pot observa usor pe hainele albe si pot fi eliminate rapid;
• Evitarea de incaltaminte deschisa, precum sandalele – capusele traiesc, in general, in zonele ierboase sau pe campuri si se pot atasa de picioare;
• Folosirea de insecticide speciale – exista numeroase spray-uri sau creme ce pot ajuta la indepartarea insectelor, precum tantarii sau capusele. Aceste produse contin diferite substante ce pot fi aplicate direct pe piele sau pe haine;
• Utilizarea de haine lungi – cu cat zonele de piele expuse sunt mai mici, cu atat sansele de muscaturi sunt mai reduse;
• Inspectarea regulata a corpului – analizarea amanuntita a tegumentelor poate ajuta la detectarea rapida a capuselor si la eliminarea lor in timp util. De asemenea, hainele si echipamentele trebuie verificate amanuntit.

Bibliografie:

Tickborne diseases of the United States — A reference manual for health care providers. Centers for Disease Control and Prevention. .

Sexton DJ. Human ehrlichiosis and anaplasmosis. .

Ferri FF. Ehrlichiosis and anaplasmosis. In: Ferri’s Clinical Advisor 2016. Philadelphia, Pa.: Mosby Elsevier; 2016.

Papadakis MA, et al., eds. Viral & rickettsial infections. In: Current Medical Diagnosis & Treatment 2015. 54th ed. New York, N.Y.: The McGraw-Hill Companies; 2015. http://www.accessmedicine.com

Lyme disease. American Lyme Disease Foundation. http://aldf.com/lyme-disease/#prevent

Preventing tick bites. Centers for Disease Control and Prevention. http://www.cdc.gov/lyme/prev/index.html

Diagnosticarea acestei afectiuni poate fi dificila, deoarece unele simptome sunt similare cu cele ale altor boli, precum febra Dengue sau febra Zika. Astfel, infectia cu virusul Chikungunya se poate manifesta prin febra, artralgii, dureri de cap si mialgii.

Acest articol are scopul de a prezenta mai multe detalii despre infectia cu virusul Chikungunya, incluzand aspecte cu privire la manifestarile si optiunile de tratament asociate.

Istoricul afectiunii

Oamenii au descris pentru prima oara aceasta boala infectioasa in anul 1953 in timpul unui focar intr-un sat african Swahili din Tanzania. Denumirea Chikungunya provine dintr-o limba africana si inseamna „ceea ce te apleaca”, deoarece pacientii cu aceasta infectie au un mers inclinat si specific. Acest tip de mers este cauzat de durerea articulara asociata bolii.

Initial, Chikungunya a existat cu preponderenta in Africa, Asia si India. Din 2005, oamenii au raportat peste 1,9 milioane de cazuri in insulele si tarile din apropierea Oceanului Indian, incluzand India, Indonezia, Maldive, Myanmar, Mauritius, Malaezia si Thailanda.

In 2007, un focar al bolii a avut loc in Italia, acest eveniment fiind primul in Europa. In 2008 s-a inregistrat un nou focar in Singapore, iar in 2011, un focar a avut loc in Indonezia. Boala a afectat in 2013 si o parte a Americii, fiind raportate doua cazuri in insula St. Martin din Caraibe. Ulterior, din primavara anului 2015, peste 1,3 milioane de cazuri suspecte de Chikungunya au fost raportate in Caraibe, America Latina, America Centrala, Mexic si Canada.

Alte focare inregistrate sunt reprezentate de:

• 2014 – Montpelier, Franta; Insulele Pacificului; Insulele Caraibe;
• 2015 – Dakar, Senegal; Punjab, India; Columbia; Honduras; Nicaragua; Costa Rica;
• 2016 – Brazilia; Bolivia; Columbia; Argentina; Kenya; Pakistan;
• 2017 – Pakistan;
• 2018 – Insulele Cook si Insulele Marshall.

Calea de transmitere si perioada de incubatie

Virusul Chikungunya se raspandeste prin intepaturile de tantar (A. aegypti si A. albopictus). Acestia se hranesc cu sange de la o persoana deja infectata, raspandind ulterior virusul catre alte persoane. In cazuri rare, virusul Chikungunya poate fi transmis si de la mama la fat si, teoretic, se poate raspandi si prin sangele infectat, desi nu au fost raportate astfel de cazuri.

Trebuie cunoscut faptul ca infectarea cu acest virus nu poate avea loc prin simplul contact direct cu o persoana bolnava. Dupa cum a fost precizat, transmiterea bolii se face de cele mai multe ori prin intepatura de tantar. In urma intepaturii, perioada de incubatie este de 3-7 zile. Cu toate acestea, semnele si simptomele pot sa survina chiar si dupa 1-14 zile de la patrunderea virusului in organism.

Semne si simptome

Semnele si simptomele infectiei cu virusul Chikungunya la adulti si copii sunt similare si includ urmatoarele:

• Febra – are o durata de 3-5 zile;
• Dureri articulare – survin la 2-5 zile de la debutul febrei;
• Dureri de cap;
• Dureri musculare;
• Inflamatii la nivelul articulatiilor;
• Eruptii cutanate;
• Sangerari nazale sau gingivale (nu sunt foarte frecvente).

Simptomele acestei infectii virale pot fi severe, ducand chiar si la impotenta functionala. Timpul de recuperare pentru majoritatea persoanelor este de aproximativ 7-10 zile, dar unele persoane pot suferi de dureri articulare chiar si luni intregi.

Trebuie cunoscut faptul ca femeile infectate cu virusul Chikungunya in timpul sarcinii prezinta un risc crescut de avort, astfel incat este impusa monitorizarea atenta a acestora pe toata durata sarcinii.

Diagnostic

Profesionistii din domeniul medical utilizeaza, de obicei, urmatoarele teste de sange pentru a diagnostica infectia cu virusul Chikungunya:

• Testul ELISA (Enzyme-linked Immunosorbet Assay);
• RT-PCR (Reactia de polimerizare in lant cu revers transcriptaza).

In plus, istoricul medical si examenul fizic pot ajuta la excluderea altor boli similare. Diagnosticul diferential al infectiei cu virusul Chikungunya se poate face cu urmatoarele afectiuni:

• Febra Dengue;
• Febra Zika;
• Malaria;
• Mononucleoza infectioasa;
• Infectia HIV;
• Infectia cu Streptococul de grup A;
• Infectiile meningococice;
• Febra Ross River;
• Infectia cu Parvovirus;
• Rubeola;
• Pojarul;
• Infectia cu enterovirus, adenovirus, alphavirus;
• Hepatita C;

Optiuni de tratament

Nu exista un tratament medical specific pentru infectia cu virusul Chikungunya. Astfel, tratamentele oferite se concentreaza pe ameliorarea semnelor si simptomelor existente si includ:

• Odihna suficienta;
• Consumul ridicat de lichide, in special apa;
• Administrarea de medicamente care sa calmeze febra si durerea, precum acetaminofenul, aspirina, ibuprofenul, naproxenul etc. Totusi, medicamentele trebuie luate doar la indicatia medicului;
• Medicamente antireumatice modificatoare ale bolii sau DMARDs, precum metotrexatul. Aceste medicamente pot ajuta la diminuarea durerii articulare persistente;
• Prednison – este indicat in cazul in care durerea si inflamatia nu se reduc dupa administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene;

Alcoolul trebuie evitat pe parcursul bolii, putand prelungi recuperarea. De asemenea, odihna si adoptarea unei diete echilibrate si bogate in nutrienti reprezinta doi factori ce ajuta la vindecarea bolii.

Prognostic

In general, virusul Chikungunya este autolimitant, iar majoritatea cazurilor se rezolva pe cont propriu in 7-10 zile de la infectie. Totusi, durerile articulare pot persista timp indelungat, artrita ducand chiar si la un handicap persistent.

Decesul si complicatiile severe din cauza infectiei cu virusul Chikungunya sunt mai putin frecvente, dar exista. Cele mai expuse persoane la riscuri crescute de complicatii sunt reprezentate de cele cu imunitati depreciate sau care au asociate diferite afectiuni de sanatate, precum diabetul sau bolile cardiace si pulmonare. De asemenea, nou-nascutii si batranii au mai multe sanse de a suferi complicatii din cauza infectiei.

Profilaxie

In prezent nu exista un vaccin care sa previna infectia cu virusul Chikungunya, dar cercetarile sunt in dezvoltare pentru a dezvolta unul. Astfel, cel mai bun mod de a preveni infectia consta in protejarea fata de muscaturile de tantari. Tantarii Aedes ataca in primul rand in timpul zilei, dar pot intepa si noaptea, din acest motiv fiind importanta protejarea pe tot parcursul zilei. Acest lucru se poate face prin:

• Folosirea de insecticide speciale pentru tantari;
• Purtarea de imbracaminte protectoare si care nu lasa zone de piele expuse;
• Tratarea hainelor si a echipamentelor cu insecticide speciale;
• Utilizarea de plase la geamuri si usi, astfel incat tantarii sa nu patrunda in casa;
• Curatarea zonelor in care exista apa.

Persoanele care sunt deja infectate trebuie sa se fereasca de noi intepaturi, deoarece tantarii care se vor hrani cu sangele acestor persoane pot infecta si alti oameni.

Bibliografie:

Krishnan Natesan, Suganthini. „Chikungunya Virus”. Jan. 4, 2018.

Switzerland. World Health Organization. „Chikungunya.” Apr. 12, 2017.

United States. National Institutes of Health. „Chikungunya Vaccine Shows Promise.” Aug. 25, 2014. <>.

United States. Centers for Disease Control and Prevention. „Chikungunya Virus.” Dec. 17, 2018. <>.

Wilson, Mary Elizabeth, and Deborah J. Lenschow. „Chikungunya fever.” Nov. 9, 2018. <>.

Expertii afirma ca eradicarea malariei nu mai reprezinta doar un vis, insa distrugerea totala a agentului etiologic necesita o finantare anuala de aproximativ 2 miliarde de dolari. De asemenea, specialistii spun ca eradicarea malariei este un obiectiv de proportii majore, dar realizabil.

In continuarea articolului sunt prezentate mai multe informatii pretioase despre malarie, dar si metodele prin care se doreste eradicarea sa pana in anul 2050.

Ce este malaria?

Malaria este o boala infectioasa cauzata de paraziti de tip Plasmodium. Acestia sunt raspanditi de la o persoana la alta prin intepatura tantarilor Anopheles de sex feminin. Tantarii de acest tip doresc sa se hraneasca cu sange, dar introduc in corpul uman si parazitii ce produc malaria. Odata infectati, oamenii devin foarte bolnavi si sufera de febra severa si frisoane.

Parazitii ce produc malaria infecteaza si celulele hepatice si celulele rosii din sange, astfel incat persoanele afectate pot experimenta anemia. In cele din urma, boala acapareaza intregul corp, inclusiv creierul, avand astfel un real potential letal. Cercetatorii estimeaza ca aproximativ 435000 de oameni mor de malarie in fiecare an, majoritatea acestora fiind copii.

Progresul facut pana in prezent

Lumea a facut deja progrese uriase impotriva malariei. Astfel, inca din anul 2000 s-au atins urmatoarele obiective:

• Numarul tarilor cu malarie a scazut de la 106 la 86;
• Numarul de cazuri de malarie a scazut cu 36%;
• Rata de deces a scazut cu 60%.

Toate aceste rezultate pozitive sunt datorate in mare masura accesului larg la modalitati de prevenire a intepaturilor de tantari. Plasele speciale tratate cu insecticide sunt extrem de utile, astfel incat tantarii nu mai pot patrunde in case. De asemenea, medicamentele au devenit din ce in ce mai bune in tratarea persoanelor infectate.

In ciuda progreselor fara precedent, malaria continua sa aiba efecte negative in comunitatile din intreaga lume. Acest lucru este valabil in special in Africa, unde doar in 5 tari se inregistreaza aproximativ jumatate din numarul global de cazuri de malarie.

Importanta eradicarii bolii

Eradicarea malariei reprezinta stergerea efectiva a acestei boli de pe fata planetei, astfel incat ar fi o realizare monumentala. Organizatia Mondiala a Sanatatii a solicitat recent un raport cu privire la sansele de reusita si costurile aferente eradicarii malariei.

41 dintre cei mai importanti experti la nivel mondial cu privire la malarie au ajuns la concluzia ca aceasta boala infectioasa poate fi eradicata pana in 2050. Echipa ce a realizat acest raport a fost alcatuita din experti din diferite domenii, de la oamenii de stiinta la economisti. Cu toate ca expertii au fost de acord ca eradicarea malariei este posibila pana in 2050, trebuie stiut ca sunt necesare masuri indraznete pentru a se atinge acest obiectiv.

Vaccinul contra malariei a fost extins pentru zeci de mii de copii, dar raman numeroase cazuri de malarie dificil de tratat in toata Africa. Pentru a reusi distrugerea completa a acestei boli va fi necesara utilizarea mai eficienta a tehnologiilor actuale, dar si dezvoltarea de noi modalitati de combaterea a bolii. Spre exemplu, specialistii ar trebui sa faca tantarii infertili prin anumite modificari genetice, reusind astfel sa doboare populatiile lor. De asemenea, o alta idee ar putea consta in cresterea rezistentei tantarilor Anopheles la parazitul ce produce malaria.

Presedintele unei aliante africane ce lupta impotriva malariei a afirmat ca aceasta este extrem de importanta si ca ar trebui considerata o prioritate. Astfel, se doreste tinerea pasului cu tantarii si parazitii ce produc boala. De asemenea, s-a afirmat ca eradicarea malariei este ambitioasa, dar realizabila si absolut necesara.

Costuri aferente

Raportul facut in legatura cu eradicarea malariei a analizat costurile si a observat faptul ca anual sunt alocate aproximativ 4,3 miliarde de dolari pentru distrugerea acestei boli. Cu toate acestea, ar mai fi necesare inca 2 miliarde de dolari pe an pentru a scapa lumea de malarie pana in anul 2050.

Cu toate acestea, costurile aferente nu sunt doar financiare, deoarece se investeste si multa munca constanta impotriva parazitilor si tantarilor care evolueaza si devin rezistenti la medicamente si insecticide. In plus, nu trebuie uitate vietile pierdute din cauza acestei boli cumplite.

Raportul a concluzionat faptul ca obtinerea a 2 miliarde de dolari in plus pe an este o sarcina extrem de provocatoare, dar beneficiile sociale si economice vor depasi cu mult costurile daca se reuseste eradicarea malariei.

Va fi eradicata malaria pana in 2050?

Eradicarea unei boli este o provocare reala ce implica toata populatia globului. Eradicarea unei infectii umane s-a mai intamplat o singura data, atunci cand variola a fost eliminata complet in 1980. Pentru acest lucru a fost nevoie de un efort urias si de un vaccin extrem de eficient pentru a finaliza sarcinile in mod adecvat.

Exista motive reale pentru care variola este singura infectie eradicata. De asemenea, se poate observa istoricul incercarilor de a distruge definitiv virusul poliomielitei. Astfel, dupa reusita eradicarii variolei, expertii au dorit distrugerea poliovirusului si au stabilit ca obiectiv anul 2000. La aproape doua decenii de aceasta tinta initiala, cazurile au fost reduse cu 99%. Cu toate acestea, restul de 1% din cazuri sunt incredibil de dificil de distrus.

Nigeria si, in consecinta, intreaga Africa, este pe punctul de a elimina poliomielita. Totusi, mai exista doua tari endemice ramase (Pakistan si Afganistan) unde vaccinarea fiecarui copil este extrem de dificila. Aceste lucruri nu au fost luate initial in calcul, iar acum eradicarea este destul de dificila.

Pe langa cele 2 miliarde de dolari suplimentare, eradicarea malariei include si alte aspecte importante. Din pacate, nu toate aceste aspecte pot fi luate in calcul si pot sa apara situatii neprevazute care sa intarzie sau sa blocheze definitiv procesul dorit. Astfel, nu se poate spune cu certitudine daca malaria va fi sau nu eradicata pana in 2050, dar se incearca ca acest lucru sa se intample.

Eradicarea malariei a fost si este unul dintre cele mai mari obiective de sanatate publica, dar se dovedeste a fi si una dintre cele mai mari provocari. Din pacate, specialistii afirma ca eradicarea in intervalul dorit nu poate fi realizata cu instrumentele si abordarile disponibile in prezent, majoritatea fiind dezvoltate cu mult timp in urma. Astfel, sunt necesare multe fonduri si cercetari pentru a dezvolta noi tehnologii care sa ajute la distrugerea tantarilor sau a agentului etiologic.

Specialistii afirma in mod repetat ca eradicarea malariei este un obiectiv de proportii gigante, dar posibil. Va fi nevoie de ambitie, angajament, munca si numeroase parteneriate, dar se considera ca investitia merita pe deplin. Daca acest obiectiv va fi atins se vor obtine numeroase beneficii, inclusiv salvarea unui numar enorm de oameni, imbunatatirea bunastarii umane si consolidarea economiei.

Bibliografie:

James Gallagher, Defeat malaria in a generation – here’s how, https://www.bbc.com/news/health-49592468

„Cu toate că supravieţuirea în cazurile de cancer a ajuns la un nivel record, acest progres semnificativ este în pericol de a fi distrus de epidemia de obezitate (…) Familiile, companiile din sectorul alimentar și guvernul trebuie să se implice, dacă vrem să evităm copierea exemplului dăunător și costisitor al Americii”
– Simon Stevens, directorul executiv al Sistemului Naţional de Sănătate al Angliei (NHS)
„Copiii noștri ar putea fi o generaţie de nefumători, dar am atins un nivel devastator al obezităţii în copilărie și acum avem nevoie de intervenţia urgentă a guvernului pentru a pune capăt epidemiei”
–  Michelle Mitchell, director executiv al organizaţiei Cancer Research UK.

• Mai mult de 40 de organizaţii din Marea Britanie, printre care și Cancer Research UK, solicită guvernului să interzică difuzarea înainte de ora 21 a reclamelor la alimente fast food, atât online cât și la televizor, precum și cea a reclamelor care prezintă oferte 2 în 1 la alimente nesănătoase.

Unii cercetatorii sustin ca acest compus chimic poate opri raspandirea cancerului si a metastazei. Cu toate acestea, studiile au fost facute pana acum doar pe animale. Nu exista inca nicio evidenta stiintifica ca aceste beneficii sunt valabile si in cazul oamenilor; pentru acest lucru, este necesara o cercetare mai amanuntita.

Ce este artemisininul?

Artemisininul este un compus derivat al pelinului dulce, pe care medicii chinezi il folosesc in mod frecvent. Pelinul dulce este nativ din Asia. Are flori galbene, si frunze asemanatoare ferigii. Aceasta planta a fost folosita in tratamente traditionale si homeopatice, precum:

• Febra
• Dureri de cap
• Infectii bacteriene
• Inflamatii

Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda utilizarea unei forme de atremisinin pentru a trata malaria severa.

Vindecarea cancerului cu artemisinin – dovedit sau nu?

Planta de Artemisia annua are proprietati anticanceriene, desi nu exista nicio evidenta clara pana in prezent ca aceasta poate ajuta in lupta cu cancerul in cazul oamenilor. Investigatiile despre proprietatile anticancerigene au fost facute de regula pe mostre mici sau au folosit animalele ca si modele, insa nu si oamenii.

Unii cercetatori considera ca artemisininul interactioneaza cu fierul si formeaza radicalii liberi in corp. Radicalii liberi sunt compusi chimici care omoara celulele. Celulele canceroase absorb foarte mult fier, ceea ce le face sa fie mult mai predispuse la daune datorita radicalilor liberi. Un grup de cercetatori a verificat toate evidentele dintre anii 1983 si 2018 referitoare la artemisinin si derivatiile cancerului, si au descoperit urmatoarele:

Un studiu din 2015 privind 127 investigatii diferite despre efectele antimalariei asupra cancerului, sugereaza ca artemisininul poate avea proprietati anticancerigene.

Un alt studiu din 2012 a identificat potentiale beneficiii a artemisininului in tratamentul pentru cancer. Acesti oameni de stiinta sustin ca compusii simpli ai artemisininului nu sunt atat de puternici si au o rezistenta mult mai redusa decat a celor din tratamentul traditional.

Asta inseamna ca daca se va folosi vreodata aceasta forma de terapie, va fi nevoie de doze mult mai mari si mai frecvente. In ciuda evidentelor clare si concise despre efectele artemisininului in combaterea cancerului, unii oameni de stiinta nu-si pierd speranta.

Deoarece efectele artemisininului raman inca necunoscute in cazul oamenilor, oamenii de stiinta nu-l folosesc in prezent in tratarea cancerului. Pot exista reactii advserse, interactiuni si pericole pe termen lung pe care nimeni nu le poate prevedea.

Datorita lipsei de cercetare, oamenilor de stiinta le este de asemenea greu sa-si dea seama care ar fi doza potrivita in tratamentul cu artemisinin.

Unele persoane administreaza artemisininul ca un remediu natural impotriva altor afectiuni.

Forme de administrare

Cele mai intalnite forme de artemisinin sunt:

• Comprimatele orale
• Injectiile
• Cremele aplicate local
• Supozitoarele

Unele persoane folosesc intre 4.5 si 9 g de Artemisia annua uscata in apa fierbinte ca si infuzie de ceai in tratamentul impotriva febrei sau a malariei. Alte persoane folosesc 100-200 mg de artemisinin in combinatie cu alte tratamente impotriva anumitor afectiuni.

Reactii adverse si riscuri

Desi artemisininul este un compus prezent in mod natural, el implica multe riscuri. Administrat in doze mici, el prezinta siguranta in tratarea febrei sau malariei.
Cu toate acestea, poate include urmatoarele reactii adverse:

• Eruptie pe piele, dupa administrarea locala
• Ameteala
• Tiuitul urechilor
• Lipsa auzului
• Varsaturi
• Greata
• Frisoane
• Afectiuni hepatice

Interactiuni

Pentru a preveni interactiunea cu alte medicamente, consultati medicul inainte de a administra orice forma de artemisinin. De exemplu, artemisininul poate interactiona cu medicamentele anticonvulsive; de aceea nu este indicata administrarea simultana a celor doua medicamente.

Concluzii

Oamenii de stiinta inca lucreaza pentru a stabili definitiv cat de sigur si eficient este artemisininul in tratamentul impotriva cancerului. Oamenii de stiinta fac investigatii in legatura cu posibilele interactiuni cu medicamente, precum si cu dozele optime. Primele studii au aratat rezultate pozitive.

Cu toate acestea, nu trebuie niciodata sa incercati tratamentul cu artemisinin fara recomandare din partea medicului.